Ieremia 2

-
2:1
και
Și
εγένετο
a fost
ρήμα
vorba
κυρίου
Domnului
προς
către
με
mine,
λέγον
spunând,
-
2:2
πορεύου
Du-te,
και
și
βοά
strigă
εις
în
τα
ώτα
urechile
Ιερουσαλήμ
Ierusalimului,
λέγων
spunând,
τάδε
Așa
λέγει
spune
κύριος
Domnul,
εμνήσθην
Îmi amintesc
ελέους
duioșia
νεότητός
tinereții
σου
tale,
και
și
αγάπης
iubirea
τελειώσεώς
consacrării
σου
tale,
του
ca
εξακολουθήσαί σε
tu să urmezi
τω
pe
αγίω
Sfântul
Ισραήλ
lui Israel,
λέγει
spune
κύριος
Domnul.
2:3 Atunci Israel era închinat Domnului, era cele dintâi roade ale Lui; toți cei ce mâncau din ele se făceau vinovați, și venea nenorocirea peste ei, zice Domnul.”
2:4 Ascultați cuvântul Domnului, casa lui Iacov, și voi, toate familiile casei lui Israel!
2:5 Așa vorbește Domnul: „Ce nelegiuire au găsit părinții voștri în Mine, de s-au depărtat de Mine și au mers după nimicuri, și au ajuns ei înșiși de nimic?
2:6 Ei n-au întrebat: „Unde este Domnul care ne-a scos din țara Egiptului, care ne-a povățuit prin pustiu, printr-un pământ uscat și plin de gropi, printr-un pământ unde domnește seceta și umbra morții, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece și unde nu locuiește niciun om?”
2:7 V-am adus într-o țară ca o livadă de pomi, ca să-i mâncați roadele și bunătățile; dar voi ați venit, Mi-ați spurcat țara și Mi-ați prefăcut moștenirea într-o urâciune.
2:8 Preoții n-au întrebat: „Unde este Domnul?” Păzitorii Legii nu M-au cunoscut, păstorii sufletești Mi-au fost necredincioși, prorocii au prorocit prin Baal și au alergat după cei ce nu sunt de niciun ajutor.
2:9 De aceea, Mă voi certa cu voi, zice Domnul, și Mă voi certa cu copiii copiilor voștri.
2:10 Treceți în ostroavele Chitim și priviți! Trimiteți la Chedar, uitați-vă bine și vedeți dacă s-a întâmplat acolo așa ceva:
2:11 și-a schimbat vreodată un popor dumnezeii, măcar că ei nu sunt dumnezei? Dar poporul Meu și-a schimbat Slava cu ceva care nu este de niciun ajutor!
-
2:12
εξέστη
Uluit
ο
e
ουρανός
cerul
επί
de
τούτο
aceasta,
και
și
έφριξεν επί
asupra-i frisonează ro
πλείον
mult,
σφόδρα
peste măsură,
λέγει
spune
κύριος
Domnul.
-
2:13
ότι
δύο
două lucruri,
και
și
πονηρά
cumplite,
εποίησεν
a făcut
λαός
poporul
μου
Meu
εμέ
Mie;
εγκατέλιπον
au părăsit
πηγήν
izvorul
ύδατος
apei
ζωής
vieții,
και
și
ώρυξαν εαυτοίς
și-au săpat
λάκκους
fântâni
συντετριμμένους
crăpate,
οι
care
ου
nu
δυνήσονται
pot
ύδωρ
apă
συνέχειν
să țină.
-
2:14
μη
Oare
δούλός
un rob
εστιν
este
Ισραήλ
Israel?
η
sau
οικογενής
născut în casă
εστι
este?
διατί
de ce
εις
pentru
προνομήν
jaf
εγένετο
a devenit?
-
2:15
επ΄
Asupra
αυτόν
lui
ωρύοντο
răcnesc
λέοντες
leii,
και
și
έδωκαν
fac să se audă
την
φωνήν
glasurile
αυτών
lor
οι
cei ce
έταξαν
au rânduit
την
γην
pământul
αυτού
lui
εις
la
αφανισμόν
pieire.
και
Și
αι
πόλεις
cetățile
αυτού
lui
κατεσκάφησαν
le-au surpat
παρά
așa încât
το
μη
să nu
κατοικείσθαι
se locuiască în ele.
-
2:16
και
Și
υιοί
fiii
*
Μέμφεως
Memfisului ro
και
și
*
Τάφνας
Tahpanesului
έγνωσάν σε
te-au cunoscut,
και
și
κατέπαιζόν σου
te-au batjocorit.
-
2:17
ουχί
Oare nu
ταύτα
acestea
εποίησάν σοι
ți-au fost făcute
του
datorită
καταλιπείν σε
plecării tale de la
εμέ
Mine?
λέγει
spune
κύριος
Domnul
θεός
Dumnezeul
σου
tău.
-
2:18
και
Și
νυν
acum,
τι
ce e
σοι
cu tine,
και
și cu
τη
umblarea ta
οδώ
pe calea
Αιγύπτου
Egiptului,
του
ca
πιείν
să bei
ύδωρ
apa
*
Σειώρ
Sihorului. ro
και
Și
τι
ce e
σοι
cu tine
τη
pe
οδώ
calea
*
Ασσυρίων
asirienilor,
του
ca
πιείν
să bei
ύδωρ
apa
ποταμών
râurilor lor?
-
2:19
παιδεύσει σε
Te va corecta
αποστασία
apostazia
σου
ta,
και
și
κακία
răul
σου
tău
ελέγξει σε
te va mustra.
και
Și
γνώθι
vei cunoaște
και
și
ίδε
vei vedea
ότι
πικρόν
amară
σοι
îți
το
e
καταλιπείν
uitarea
σε
ta
εμέ
față de Mine!
λέγει
spune
κύριος
Domnul
θεός
Dumnezeul
σου
tău.
και
Și
ουκ
nu
ευδόκησα
Mi-am găsit plăcerea
εν
în
σοι
tine,
λέγει
spune
κύριος
Domnul
θεός
Dumnezeul
σου
tău.
-
2:20
ότι
Căci
απ΄
din
αιώνος
veac
συνέτριψας
ți-ai sfărâmat
τον
ζυγόν
jugul
σου
tău,
και
și
διέρρηξας
ai rupt
τους
δεσμούς
legăturile
σου
tale.
και
Și
είπας
ai zis,
ου
Nu
δουλεύσω
voi sluji ca rob,
αλλά
ci
πορεύσομαι
voi merge
επί
pe
πάντα
orice
βουνόν
deal
υψηλόν
înalt,
και
și
υποκάτω
sub
παντός
orice
ξύλου
pom
κατασκίου
umbros;
εκεί
acolo
διαχυθήσομαι
mă voi desfăta ro
εν
în
τη
πορνεία
preacurvia
μου
mea.
-
2:21
εγώ
Eu
δε
însă,
εφύτευσά σε
te sădisem
άμπελον
vie
καρποφόρον
roditoare,
πάσαν
toată
αληθινήν
adevărată.
πως
Cum de
εστράφης
Mi te-ai schimbat
εις
în
πικρίαν
amărăciune?
η
într-
άμπελος
o vie
αλλοτρία
străină?
2:22 Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu.
2:23 Cum poți să zici: „Nu m-am spurcat și nu m-am dus după Baali”? Privește-ți urma pașilor în vale și vezi ce ai făcut, dromader iute la mers și care bați drumurile și le încrucișezi!
2:24 Măgăriță sălbatică deprinsă cu pustiul, care gâfâie în aprinderea patimii ei, cine o va împiedica să-și facă pofta? Toți cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei.
2:25 Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ți usca gâtlejul de sete! Dar tu zici: „Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii străini și vreau să merg după ei.”
-
2:26
ως
Ca
αισχύνη
rușinea
κλέπτου
hoțului
όταν
când
αλώ
e prins,
ούτως
așa
αισχυνθήσονται
se vor rușina
οι
υιοί
fiii
Ισραήλ
lui Israel;
αυτοί
ei,
και
și
οι
βασιλείς
împărații
αυτών
lor,
και
și
οι
άρχοντες
conducătorii
αυτών
lor,
και
și
οι
ιερείς
preoții
αυτών
lor,
και
și
οι
προφήται
profeții
αυτών
lor.
-
2:27
τω
ξύλω
Pomului i-
είπον
au zis,
ότι
că,
πατήρ
Tatăl
μου
meu
ει
ești
συ
tu;
και
și
τω
λίθω
pietrei,
συ
Tu
εγέννησάς με
m-ai născut.
και
Și
έστρεψαν
și-au întors
επ΄
către
εμέ
Mine
νώτα
spatele,
και
și
ου
nu
πρόσωπα
fețele
αυτών
lor.
και
Și
εν
în
τω
καιρώ
vremea
των
κακών
relelor
αυτών
lor
ερούσιν
vor spune,
ανάστα
Ridică-te
και
și
σώσον
salvează-
ημάς
ne!
2:28 Unde sunt dumnezeii tăi pe care ți i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape în vremea nenorocirii! Căci câte cetăți ai, atâția dumnezei ai, Iuda!
2:29 Pentru ce vă certați cu Mine? Toți Mi-ați fost necredincioși, zice Domnul.
2:30 Degeaba v-am lovit copiii, n-au luat seama la certare; sabia voastră a mâncat pe prorocii voștri ca un leu nimicitor.
-
2:31
ακούσατε
Ascultați
λόγον
cuvântul
κυρίου
Domnului,
τάδε
Așa
λέγει
vorbește
κύριος
Domnul,
μη
Oare
έρημος
o pustie
εγενόμην
am fost Eu
τω
lui
Ισραήλ
Israel?
η
Sau
γη
un pământ
κεχερσωμένη
sterp?
διατί
De ce
είπεν
a zis
λαός
poporul
μου
Meu,
ου
Noi nu
κυριευθησόμεθα
vom mai fi sub a Ta domnie!
και
Și
ουχ
nu
ήξομεν
vom mai veni
προς
la
σε
Tine
έτι
deloc!
-
2:32
μη
Oare
επιλήσεται
își va uita
νύμφη
mireasa
τον
κόσμον
podoaba ro
αυτής
ei,
και
și
παρθένος
fecioara
την
στηθοδεσμίδα αυτής
legătura ei din jurul pieptului?
δε
Dar
λαός
poporul
μου
Meu
επελάθετό μου
M-a uitat
ημέρας
zile multe,
ων
pentru care
ουκ
nu
έστιν
este
αριθμός
număr.
-
2:33
τι έτι
Și încă ce
καλόν
lucru bun
επιτηδεύσεις
vei practica
εν
pe
ταις
οδοίς
căile
σου
tale
του
pentru
ζητείν
a găsi
αγάπησιν
afecțiune?
ουχ
Nu
ούτως
așa va fi.
αλλά
Ba
και
chiar
συ
tu
επονηρεύσω
ai lucrat cu ticăloșie
του
pentru
μιάναι
a-ți întina
τας
οδούς
căile
σου
tale.
2:34 Până și pe poalele hainei tale se află sângele sărmanilor nevinovați pe care nu i-ai prins făcând nicio spargere.
2:35 Și, cu toate acestea, tu zici: „Da, sunt nevinovat! Să se întoarcă acum mânia Lui de la mine!” Iată, Mă voi certa cu tine, pentru că zici: „N-am păcătuit!”
2:36 Pentru ce atâta grabă ca să-ți schimbi drumul? Din Egipt îți va veni rușinea, cum ți-a venit și din Asiria!
2:37 Tot de-acolo vei ieși cu mâinile pe cap; căci Domnul leapădă pe aceia în care te încrezi, și nu vei izbuti cu ei.