Ezechiel 31
31:1 În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii a treia, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
31:2 „Fiul omului, spune lui faraon, împăratul Egiptului, și mulțimii lui: „Cu cine te asemeni tu în mărimea ta?
31:3 Iată că asirianul era un cedru falnic în Liban; ramurile lui erau stufoase, frunzișul umbros, tulpina înaltă, iar vârful îi ajungea până la nori.
31:4 Apele îl făcuseră să crească, adâncul îl făcuse înalt, râurile lui îi scăldau răsadnița și își trimiteau pâraiele la toți copacii de pe câmp.
31:5 De aceea, tulpina lui se înălța deasupra tuturor copacilor de pe câmp, crengile i se înmulțiseră și ramurile i se întindeau de mulțimea apelor care-l făcuseră să dea lăstari.
31:6 Toate păsările cerului își făceau cuiburi în crengile lui, toate fiarele câmpului fătau sub ramurile lui și tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui.
31:7 Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui; căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari.
31:8 Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoșii nu erau de asemuit cu crengile lui, și platanii nu erau ca ramurile lui; niciun copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumusețe.
31:9 Îl făcusem atât de frumos prin mulțimea crăcilor lui, că-l pizmuiau toți copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu.”
31:10 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Pentru că avea o tulpină așa de înaltă, pentru că își înălța vârful până la nori și inima i se mândrea cu înălțimea lui,
31:11 l-am dat în mâinile viteazului neamurilor, care-i va face după răutatea lui; căci l-am izgonit.
31:12 Străinii, cele mai grozave popoare, l-au tăiat și l-au lepădat. Crengile i-au căzut în munți și în toate văile. Ramurile i s-au sfărâmat în toate puhoaiele țării; și toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui și l-au părăsit.
31:13 Pe sfărâmăturile lui au venit și s-au așezat toate păsările cerului, și toate fiarele câmpului și-au făcut culcușul între ramurile lui,
31:14 ca să nu se mai îngâmfe niciunul din copacii de lângă ape cu înălțimea lor și să nu-și mai ridice vârful până în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udați de apă cu înălțimea lor; căci toți sunt dați pradă morții, în adâncimile pământului, printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se coboară în groapă.”
31:15 Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „În ziua când s-a coborât în Locuința morților, am răspândit jalea, am acoperit Adâncul din pricina lui și i-am oprit râurile; apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el, și toți copacii de pe câmp s-au uscat.
31:16 De vuietul căderii lui am făcut să se cutremure neamurile, când l-am aruncat în Locuința morților împreună cu cei ce se coboară în groapă, și s-au mângâiat în adâncimile pământului toți copacii Edenului, cei mai frumoși și cei mai buni copaci din Liban, toți cei udați de ape.
31:17 S-au coborât și ei cu el în Locuința morților la cei ce au pierit uciși de sabie, ei, care erau brațul lui și locuiau la umbra lui printre neamuri.
31:18
τοις
της
των
της
το
της
*
Αδωναϊ
Adonai