2 Cronici 29

-
29:1
υιός
În vârstă
ων
era
είκοσι
de douăzeci
και
și
πέντε
cinci
ετών
de ani
Εζεκίας
Ezechia
εν
la
τω
βασιλεύειν
începutul împărăției
αυτόν
lui,
και
și
έικοσιν
douăzeci și
εννέα
nouă
έτη
de ani
εβασίλευσεν
a împărțit
εν
în
Ιερουσαλήμ
Ierusalim.
και
Și
όνομα
numele
τη
μητρί
mamei
αυτού
lui era
Αβία
Abia,
θυγάτηρ
fiica
Ζαχαρίου
lui Zaharia.
-
29:2
και
Și
εποίησε
a făcut
το
ce
ευθές
e just
ενώπιον
înaintea
κυρίου
Domnului,
κατά
după
πάντα
toate
όσα
câte le-
εποίησε
a făcut
Δαυίδ
David
πατήρ
tatăl
αυτού
lui.
-
29:3
και
Și
εγένετο
a avut loc,
ως
cum
έστη
s-a așezat
επί
asupra
της
βασιλείας
împărăției
αυτού
lui,
εν
în
τω
μηνί
luna
τω
πρώτω
întâia,
ανέωξε
a deschis
τας
θύρας
ușile
οίκου
Casei
κυρίου
Domnului,
και
și
επεσκεύασεν αυτάς
le-a reparat.
29:4 A adus pe preoți și pe leviți, pe care i-a strâns în locul deschis dinspre răsărit,
29:5 și le-a zis: „Ascultați-mă, leviților! Acum sfințiți-vă, sfințiți Casa Domnului Dumnezeului părinților voștri și scoateți afară din Sfântul Locaș ce este necurat.
29:6 Căci părinții noștri au păcătuit, au făcut ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului nostru. L-au părăsit, și-au abătut privirile de la Cortul Domnului și i-au întors spatele.
29:7 Au închis chiar ușile pridvorului și au stins candelele, și n-au adus Dumnezeului lui Israel nici tămâie, nici arderi de tot în Sfântul Locaș.
29:8 De aceea mânia Domnului a fost peste Iuda și peste Ierusalim și i-a făcut de groază, de spaimă și de bătaie de joc, cum vedeți cu ochii voștri.
29:9 Și din pricina aceasta au căzut părinții noștri uciși de sabie, și fiii noștri, fiicele noastre și nevestele noastre sunt în robie.
29:10 Am de gând, dar, să fac legământ cu Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru ca mânia Lui aprinsă să se abată de la noi.
29:11 Acum, fiilor, nu mai stați nepăsători; căci voi ați fost aleși de Domnul ca să stați în slujbă înaintea Lui, să fiți slujitorii Lui și să-I aduceți tămâie.”
29:12 Și leviții s-au sculat: Mahat, fiul lui Amasai, Ioel, fiul lui Azaria, din fiii chehatiților; și din fiii merariților: Chis, fiul lui Abdi, Azaria, fiul lui Iehaleleel; și din gherșoniți: Ioah, fiul lui Zima, Eden, fiul lui Ioah;
29:13 și din fiii lui Elițafan: Șimri și Ieiel; și din fiii lui Asaf: Zaharia și Matania;
29:14 și din fiii lui Heman: Iehiel și Șimei; și din fiii lui Iedutun: Șemaia și Uziel.
29:15 Au adunat pe frații lor și, după ce s-au sfințit, au venit să curețe și Casa Domnului, după porunca împăratului și după cuvintele Domnului.
29:16 Preoții au intrat înăuntrul Casei Domnului ca s-o curețe; au scos toate necurățiile pe care le-au găsit în Templul Domnului și le-au pus în curtea Casei Domnului, unde le-au adunat leviții ca să le ducă afară în pârâul Chedron.
29:17 Au început aceste curățări în ziua întâi a lunii întâi; în a opta zi a lunii au intrat în pridvorul Domnului, și opt zile au curățat Casa Domnului; în a șaisprezecea zi a lunii întâi isprăviseră.
29:18 S-au dus apoi la împăratul Ezechia și au zis: „Am curățat toată Casa Domnului, altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui și masa pâinilor pentru punerea înainte cu toate uneltele ei.
29:19 Am adus iarăși în stare bună și am curățat toate uneltele pe care le pângărise împăratul Ahaz în timpul domniei lui, când cu fărădelegile lui: sunt înaintea altarului Domnului.”
29:20 Împăratul Ezechia s-a sculat dis-de-dimineață, a strâns pe mai marii cetății și s-a suit la Casa Domnului.
29:21 Au adus șapte viței, șapte berbeci, șapte miei și șapte țapi, ca jertfă de ispășire pentru împărăție, pentru Sfântul Locaș și pentru Iuda. Împăratul a poruncit preoților, fiii lui Aaron, să le aducă pe altarul Domnului.
29:22 Preoții au înjunghiat boii și au strâns sângele, pe care l-au stropit pe altar; au înjunghiat berbecii și au stropit sângele pe altar; au înjunghiat mieii și au stropit sângele pe altar.
29:23 Au adus apoi țapii ispășitori înaintea împăratului și înaintea adunării, care și-au pus mâinile peste ei.
29:24 Preoții i-au înjunghiat și au turnat sângele la piciorul altarului, ca ispășire pentru păcatele întregului Israel; căci pentru tot Israelul poruncise împăratul să se aducă arderea de tot și jertfa de ispășire.
29:25 A pus pe leviți în Casa Domnului cu chimvale, lăute și harpe, după rânduiala lui David, lui Gad, văzătorul împăratului, și prorocului Natan; căci astfel era porunca Domnului dată prin prorocii Săi.
29:26 Leviții au luat loc cu instrumentele lui David, și preoții, cu trâmbițele.
29:27 Ezechia a poruncit să aducă arderea de tot pe altar; și, în clipa când a început arderea de tot, a început și cântarea Domnului, în sunetul trâmbițelor și instrumentelor lui David, împăratul lui Israel.
29:28 Toată adunarea s-a închinat, au cântat cântarea și au sunat din trâmbițe, până s-a isprăvit arderea de tot.
29:29 Și când au isprăvit de adus arderea de tot, împăratul și toți cei ce erau cu el au îngenuncheat și s-au închinat.
29:30 Apoi împăratul Ezechia și căpeteniile au zis leviților să laude pe Domnul cu cuvintele lui David și ale prorocului Asaf. L-au lăudat cu bucurie și s-au plecat, și s-au închinat.
29:31 Ezechia a luat atunci cuvântul și a zis: „Acum, după ce v-ați sfințit în slujba Domnului, apropiați-vă, aduceți dobitoacele pentru jertfă și aduceți jertfe de mulțumire la Casa Domnului.” Și adunarea a adus dobitoacele pentru jertfă și a adus jertfe de mulțumire; și toți cei pe care-i îndemna inima au adus arderi de tot.
29:32 Numărul arderilor de tot aduse de adunare a fost de șaptezeci de boi, o sută de berbeci și două sute de miei; toate aceste vite au fost jertfite ca ardere de tot Domnului.
29:33 Și au mai închinat Domnului șase sute de boi și trei mii de oi.
29:34 Dar preoții erau în număr mic și n-au putut să despoaie toate arderile de tot; i-au ajutat frații lor, leviții, până s-a isprăvit lucrarea și până s-au sfințit și ceilalți preoți; căci leviții s-au sfințit mai degrabă decât preoții.
29:35 De altfel erau foarte multe arderi de tot, cu grăsimile jertfelor de mulțumire și cu jertfele de băutură ale arderilor de tot. Astfel a fost așezată din nou slujba Casei Domnului.
29:36 Ezechia și tot poporul s-au bucurat că Dumnezeu făcuse pe popor cu voie bună, căci lucrul s-a făcut pe neașteptate.