2 Corinteni 7

-

7:1

ταύτας ούν έχοντες

Având deci aceste

τας

επαγγελίας

promisiuni,

αγαπητοί

preaiubiților,

καθαρίσωμεν

să ne curățăm

εαυτούς

pe noi înșine

από

de

παντός

toată

μολυσμού

întinarea

σαρκός

cărnii

και

și

πνεύματος

a duhului,

επιτελούντες

desăvârșind ro

αγιωσύνην

sfințenia

εν

în

φόβω

frica

θεού

lui Dumnezeu.

-

7:2

χωρήσατε

Primiți- ro

ημάς

ne,

ουδένα

pe nimeni n-

ηδικήσαμεν

am nedreptățit,

ουδένα

pe nimeni n-

εφθείραμεν

am vătămat,

ουδένα

de nimeni n-

επλεονεκτήσαμεν

am profitat.

-

7:3

ου

Nu

προς

ca

κατάκρισιν

să condamn ro

λέγω

vorbesc;

προείρηκα γαρ

căci am spus mai înainte

ότι

că

εν

în

ταις

καρδίαις

inimile

ημών

noastre

εστέ

voi sunteți

εις

ca

το

συναποθανείν

să murim împreună

και

și

συζήν

să trăim împreună.

-

7:4

πολλή

Mare

μοι

e a mea

παρρησία

îndrăzneală

προς

față de

υμάς

voi,

πολλή

mare

μοι

e a mea

καύχησις

laudă

υπέρ

pentru

υμών

voi.

πεπλήρωμαι

Sunt umplut

τη

de

παρακλήσει

mângâiere;

υπερπερισσεύομαι

sunt copleșit

τη

de

χαρά

bucurie

επί

cu

πάση

tot

τη

θλίψει

necazul

ημών

nostru.

-

7:5

και γαρ

Căci și

ελθόντων

atunci când am venit

ημών

noi

εις

în

Μακεδονίαν

Macedonia,

ουδεμίαν

deloc nu

έσχηκεν

a avut

άνεσιν

odihnă

η

σαρξ

carnea

ημών

noastră,

αλλ΄

ci

εν

în

παντί

orice fel

θλιβόμενοι

am fost necăjiți,

έξωθεν

din afară,

μάχαι

lupte,

έσωθεν

dinăuntru

φόβοι

frici.

-

7:6

αλλ΄

Dar

ο

Cel ce

παρακαλών

mângâie

τους

pe cei

ταπεινούς

umiliți

παρεκάλεσεν ημάς

ne mângâie,

ο

θεος

Dumnezeu,

εν

prin

τη

παρουσία

sosirea

Τίτου

lui Tit.

-

7:7

ου μόνον δε

Și nu numai

εν

prin

τη

παρουσία

venirea

αυτού

lui,

αλλά

ci

και

și

εν

prin

τη

παρακλήσει

mângâierea

η

cu care

παρεκλήθη

a fost mângâiat

εφ΄

de

υμίν

voi,

αναγγέλλων

istorisindu-

ημίν

ne

την

al

υμών

vostru

επιπόθησιν

dor,

τον

υμών

al vostru

οδυρμόν

plâns,

τον

al

υμών

vostru

ζήλον

zel

υπέρ

pentru

εμού

mine;

ώστε

așa încât

με

eu ro

μάλλον

mai mult

χαρήναι

să mă bucur.

-

7:8

ότι

Fiindcă

ει και

chiar dacă

ελύπησα υμάς

v-am întristat

εν

prin

τη

επιστολή

epistolă,

ου

nu

μεταμέλομαι

regret,

ει και

chiar dacă

μετεμελόμην

am regretat,

βλέπω γαρ

căci văd

ότι

că

η

επιστολή

epistola

εκείνη

aceea,

ει και

chiar dacă

προς

pentru

ώραν

un timp,

ελύπησεν υμάς

v-a întristat.

-

7:9

νυν

Acum

χαίρω

mă bucur,

ουχ

nu

ότι

că

ελυπήθητε

ați fost întristați,

αλλ΄

ci

ότι

că

ελυπήθητε

ați fost întristați

εις

spre

μετάνοιαν

pocăință.

ελυπήθητε γαρ

Căci ați fost întristați

κατά

potrivit

θεόν

lui Dumnezeu,

ίνα

ca

εν

în

μηδενί

nimic să nu

ζημίωθητε

suferiți pagubă

εξ

prin

ημών

noi.

-

7:10

η

γαρ

Căci

κατά

[potrivită

θεόν

lui Dumnezeu

λύπη

1 întristarea]

μετάνοιαν

[o pocăință

εις

spre

σωτηρίαν

o salvare

αμεταμέλητον

fără regret

κατεργάζεται

1 produce];

η

δε

dar

του

a

κόσμου

lumii

λύπη

întristare

θάνατον

moarte

κατεργάζεται

produce.

-

7:11

ιδού γαρ

Căci iată,

αυτό

însuși faptul

τούτο

acesta,

το

că

κατά

față de

θεόν

Dumnezeu

λυπηθήναι υμάς

v-ați întristat,

πόσην

cât de mult

κατειργάσατο

a produs

υμίν

în voi,

σπουδήν

ce sârguință,

αλλά

dar ce

απολογίαν

apărare,

αλλά

dar ce

αγανάκτησιν

indignare,

αλλά

dar ce

φόβον

frică,

αλλά

dar ce

επιπόθησιν

dor,

αλλά

dar ce

ζήλον

zel,

αλλ΄

dar ce

εκδίκησιν

pedeapsă.

εν

În

παντί

orice fel

συνεστήσατε

ați dovedit

εαυτούς

despre voi înșivă

αγνούς είναι

că sunteți puri

εν

în

τω

acest

πράγματι

lucru.

-

7:12

άρα

Așa că

ει και

și dacă

έγραψα υμίν

v-am scris,

ουχ

nu a fost

είνεκεν

datorită

του

celui care

αδικήσαντος

a nedreptățit,

ουδέ

nici

είνεκεν

datorită

του

celui care

αδικηθέντος

a fost nedreptățit;

αλλ΄

ci

είνεκεν

ca

του

φανερωθήναι

să se arate

την

σπουδήν

sârguința

ημών

noastră,

την

cea

υπέρ

față de

υμών

voi,

προς

pentru ro

υμάς

voi

ενώπιον

înaintea

του

lui

θεού

Dumnezeu.

-

7:13

διά

De

τούτο

aceea

παρακεκλήμεθα

am fost mângâiați

επί

de

τη

παρακλήσει

mângâierea

υμών

voastră;

περισσοτέρως δε

dar mult mai mult

μάλλον

mai degrabă

εχάρημεν

ne-am bucurat

επί

de

τη

χαρά

bucuria

Τίτου

lui Tit,

ότι

pentru că

αναπέπαυται

s-a odihnit

το

πνεύμα

duhul

αυτού

lui

από

prin

πάντων υμών

voi toți.

-

7:14

ότι

Căci

ει τι

dacă în ceva

αυτώ

față de el

υπέρ

despre

υμών

voi

κεκαύχημαι

m-am lăudat,

ου

nu

κατησχύνθην

am fost dat de rușine;

αλλ΄

ci

ως

după cum

πάντα

în toate

εν

în

αληθεία

adevăr

ελαλήσαμεν υμίν

v-am vorbit,

ούτω

la fel

και

și

η

καύχησις

lauda

ημών

noastră

η

επί

înaintea lui

Τίτου

Tit

αλήθεια

adevăr

εγενήθη

a devenit.

-

7:15

και

Și

τα

σπλάγχνα

sentimentele ro

αυτού

lui

περισσοτέρως

și mai mari

εις

față de

υμάς

voi

εστιν

sunt,

αναμιμνησκομένου

amintindu-și

την

de

πάντων υμών

a voastră a tuturor

υπακοήν

ascultare,

ως

cum

μετά

cu

φόβου

frică

και

și

τρόμου

cutremur

εδέξασθε αυτόν

l-ați primit.

-

7:16

χαίρω

Mă bucur

ότι

că

εν

în

παντί

toate

θαρρώ

am încredere

εν

în

υμίν

voi.