2 Corinteni 10

-
10:1
αυτός δε εγώ
Și eu însumi,
Παύλος
Pavel,
παρακαλώ υμάς
vă îndemn,
διά
prin
της
πραότητος
blândețea
και
și
επιεκείας
bunătatea
του
lui
χριστού
Hristos,
ος
eu care
κατά
atunci când sunt
πρόσωπον
de față,
μεν
în adevăr,
ταπεινός
sunt smerit
εν
între
υμίν
voi,
απών
când sunt absent
δε
însă,
θαρρώ
îndrăznesc
εις
față de
υμάς
voi.
-
10:2
δέομαι
Vă rog fierbinte
δε
însă,
το
eu cel ce
μη
nu
παρών
sunt prezent,
θαρρήσαι
nu îndrăznesc
τη
cu
πεποιθήσει
încrederea
η
cu care
λογίζομαι
socotesc
τολμήσαι
să îndrăznesc
επί
față de
τινας
unii
τους
dintre cei care
λογιζομένους ημάς
ne socotesc
ως
ca și cum
κατά
potrivit
σάρκα
cărnii
περιπατούντας
am umbla,
-
10:3
εν σαρκί γαρ
căci în carne
περιπατούντες
umblând noi,
ου
nu
κατά
potrivit
σάρκα
cărnii
στρατευόμεθα
ne luptăm.
-
10:4
τα
γαρ
Căci
όπλα
armele
της
στρατείας
luptei
ημών
nostre
ου
nu-s
σαρκικά
carnale,
αλλά
ci
δυνατά
puternice
τω
de la
θεώ
Dumnezeu
προς
spre
καθαίρεσιν
dărâmarea
οχυρωμάτων
fortărețelor,
-
10:5
λογισμούς
raționamentele
καθαιρούντες
dărâmându-le
και
și
παν
orice
ύψωμα
înălțime
επαιρόμενον
ridicându-se
κατά
împotriva
της
γνώσεως
cunoștinței
του
lui
θεού
Dumnezeu,
και
și
αιχμαλωτίζοντες
captivând
παν
orice
νόημα
gând
εις
spre
την
υπακοήν
ascultarea
του
de
χριστού
Hristos, ro
-
10:6
και
și
εν
în
ετοίμω
vedere permanent
έχοντες
având
εκδικήσαι
să pedepsim
πάσαν
orice
παρακοήν
neascultare,
όταν
atunci când
πληρωθή
va fi făcută deplină
υμών
a voastră
υπακοή
ascultare.
-
10:7
τα
Lucrurile cele
κατά
potrivit
πρόσωπον
înfățișării
βλέπετε
le considerați?
ει τις
Daca cineva
πέποιθεν
se încrede
εαυτώ
în sine că
χριστού
al lui Hristos
είναι
este,
τούτο
aceasta
λογιζέσθω
să socotească
πάλιν
din nou
αφ΄
în
εαυτού
sine
ότι
că,
καθώς
după cum
αυτός
el e
χριστού
al lui Hristos,
ούτω
tot așa
και
și
ημείς
noi suntem
χριστού
ai lui Hristos.
-
10:8
εάν τε γαρ
Căci dacă, de asemenea,
και
chiar
περισσότερόν τι
ceva mai mult
καυχήσωμαι
m-aș lăuda
περί
cu privire la
της
εξουσίας
autoritatea
ημών
noastră,
ης
pe care
έδωκεν
ne-a dat-o
κύριος
Domnul
ημίν
nouă,
εις
spre
οικοδομήν
zidire,
και
și
ουκ
nu
εις
spre
καθαίρεσιν
dărâmarea
υμών
voastră,
ουκ
nu
αισχυνθήσομαι
mă voi rușina,
-
10:9
ίνα
ca
μη
să nu
δόξω
par
ως
ca și cum
αν
εκφοβείν υμάς
v-aș înfricoșa
διά
prin
των
επιστολών
epistole.
-
10:10
ότι
Căci,
αι
μεν
în adevăr,
επιστολαί
epistolele,
φησί
se spune,
βαρείαι
sunt cu greutate
και
și
ισχυραί
tari,
δε
dar
παρουσία
prezența
του
σώματος
trupului lui
ασθενής
e slabă,
και
și
λόγος
cuvântul lui
εξουθενημένος
de disprețuit.
-
10:11
τούτο
Aceasta
λογιζέσθω
să socotească
τοιούτος
unul ca acesta,
ότι
οίοί
în ce fel
εσμεν
suntem
τω
în
λόγω
cuvânt
δι΄
prin
επιστολών
epistole
απόντες
când sunt absenți,
τοιούτοι
tot așa
και
și
παρόντες
când suntem prezenți
τω
în
έργω
faptă.
-
10:12
ου γαρ
Căci nu
τολμώμεν
îndrăznim
εγκρίναι
să nu numărăm
η
sau
συγκρίναι
să ne comparăm
εαυτούς
pe noi înșine
τισι
cu unii
των
dintre cei ce
εαυτούς
pe ei înșiși
συνιστανόντων
se recomandă;
αλλά
dar
αυτοί
ei,
εν
în
εαυτοίς
sinea lor
εαυτούς
cu ei înșiși
μετρούντες
măsurându-se,
και
și
συγκρίνοντες
comparându-se
εαυτούς
în sinea lor
εαυτοίς
cu ei înșiși,
ου
nu
συνιούσι
sunt pricepuți.
-
10:13
ημείς
Noi
δε
însă
ουχί
nu
εις
în
τα
cele ce
άμετρα
sunt peste măsură
καυχησόμεθα
ne vom lăuda,
αλλά
ci
κατά
potrivit
το
μέτρον
măsurii
του
κανόνος
riglei
ου
cu care
εμέρισεν
ne-a împărțit
θεός
Dumnezeu
ημίν
nouă,
μέτρου
o măsură
εφικέσθαι
ajungând
άχρι και
chiar până la
υμών
voi.
-
10:14
ου γαρ
Căci nu
ως
ca
μη
ne
εφικνούμενοι
ajungând
εις
la
υμάς
voi
υπερεκτείνομεν
ne întindem
εαυτούς
noi înșine,
άχρι γαρ και
fiindcă chiar până la
υμών
voi
εφθάσαμεν
am ajuns
εν
în
τω
ευαγγελίω
Evanghelia
του
lui
χριστού
Hristos;
-
10:15
ουκ
nu
εις
în
τα
cele ce
άμετρα
sunt peste măsură
καυχώμενοι
ne lăudăm,
εν
în
αλλοτρίοις κόποις
ostenelile altora;
ελπίδα
speranță
δε
însă
έχοντες
având,
αυξανομένης
crescând
της
πίστεως
credința
υμών
voastră,
εν
între
υμίν
voi
μεγαλυνθήναι
să ne lărgim,
κατά
potrivit
τον
κανόνα
riglei
ημών
noastre
εις
cu
περισσείαν
prisosință,
-
10:16
εις
către
τα
cei
υπερέκεινα
fiind mai departe
υμών
de voi
ευαγγελίσασθαι
să evanghelizăm;
ουκ
nu
εν
în
αλλοτρίω κανόνι
rigla altuia,
εις
în
τα
cele
έτοιμα
gata pregătite
καυχήσασθαι
să ne lăudăm.
-
10:17
ο δε
Iar cel ce
καυχώμενος
se laudă,
εν
în
κυρίω
Domnul
καυχάσθω
să se laude.
-
10:18
ου γαρ
Căci nu
ο
cel ce
εαυτόν
pe sine
συνιστών
se recomandă
εκείνός
e acela care
εστι
este
δόκιμος
aprobat,
αλλ΄
ci
ον
acela pe care
κύριος
Domnul
συνίστησιν
îl recomandă.