1 Împărați 21

21:1 După aceste lucruri, iată ce s-a întâmplat: Nabot din Izreel avea o vie la Izreel, lângă casa lui Ahab, împăratul Samariei.
21:2 Și Ahab a vorbit astfel lui Nabot: „Dă-mi mie via ta, să fac din ea o grădină de verdețuri, căci este foarte aproape de casa mea. În locul ei îți voi da o vie mai bună sau, dacă-ți vine mai bine, îți voi plăti prețul ei în argint.”
-
21:3
και
Și
είπεν Ναβούθ
Nabot a zis
προς
lui
*
Αχαάβ
Ahab,
μη
Să nu
μοι
mi
γένοιτο
se întâmple
παρά
de la
κυρίου
Domnul,
δούναι
Să dau
την
κληρονομίαν
moștenirea
των
πατέρων
părinților
μου
mei
σοι
în posesiunea ta.
21:4 Ahab a intrat în casă, trist și mâniat, din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: „Nu-ți voi da moștenirea părinților mei!” Și s-a culcat pe pat, și-a întors fața și n-a mâncat nimic.
21:5 Nevasta sa, Izabela, a venit la el și i-a zis: „Pentru ce îți este tristă inima și nu mănânci?”
21:6 El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabot din Izreel și i-am zis: „Dă-mi via ta pe preț de argint; sau, dacă vrei, îți voi da o altă vie în locul ei.” Dar el a zis: „Nu pot să-ți dau via mea!”
21:7 Atunci Izabela, nevasta lui, i-a zis: „Oare nu domnești tu acum peste Israel? Scoală-te, ia și mănâncă și fii cu inima veselă, căci eu îți voi da via lui Nabot din Izreel!”
21:8 Și ea a scris niște scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab și le-a trimis bătrânilor și dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui.
21:9 Iată ce a scris în aceste scrisori: „Vestiți un post; puneți pe Nabot în fruntea poporului
21:10 și puneți-i în față doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel împotriva lui: „Tu ai blestemat pe Dumnezeu și pe împăratul!” Apoi scoateți-l afară, împroșcați-l cu pietre, și să moară.”
21:11 Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii și dregătorii care locuiau în cetate au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea.
21:12 Au vestit un post și au pus pe Nabot în fruntea poporului.
21:13 Cei doi oameni de nimic au venit și s-au așezat în fața lui; și acești oameni răi au mărturisit așa înaintea poporului, împotriva lui Nabot: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu și pe împăratul!” Apoi l-au scos afară din cetate, l-au împroșcat cu pietre, și a murit.
21:14 Și au trimis să spună Izabelei: „Nabot a fost împroșcat cu pietre, și a murit.”
21:15 Când a auzit Izabela că Nabot fusese împroșcat cu pietre și că murise, a zis lui Ahab: „Scoală-te și ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să ți-o dea pe preț de argint; căci Nabot nu mai trăiește, a murit.”
21:16 Ahab, auzind că a murit Nabot, s-a sculat să se coboare la via lui Nabot din Izreel ca s-o ia în stăpânire.
21:17 Atunci cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, tișbitul, astfel:
21:18 „Scoală-te și coboară-te înaintea lui Ahab, împăratul lui Israel, la Samaria; iată-l este în via lui Nabot, unde s-a coborât s-o ia în stăpânire.
-
21:19
και
Și
λαλήσεις
vei vorbi
προς
către
αυτόν
el,
λέγων
spunând,
τάδε
Așa
λέγει
vorbește
κύριος
Domnul,
εφόνευσας
Ai ucis
και
și
εκληρονόμησας
ai moștenit;
διά
de
τούτο
aceea
τάδε
așa
λέγει
vorbește
κύριος
Domnul,
εν
În
τω
τόπω
locul
ω
unde
έλειξαν
au lins
οι
κύνες
câinii
το
αίμα
sângele
*
Ναβούθ
lui Nabot,
εκεί
acolo
λείξουσιν
vor linge
οι
κύνες
câinii
το
αιμά
sângele
σου
tău.
21:20 Ahab a zis lui Ilie: „M-ai găsit, vrăjmașule?” Și el a răspuns: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut ca să faci ce este rău înaintea Domnului.
21:21 Iată ce zice Domnul: „Voi aduce nenorocirea peste tine; te voi mătura, voi nimici pe oricine este al lui Ahab, fie rob, fie slobod în Israel,
21:22 și voi face casei tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și casei lui Baeșa, fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat și ai făcut pe Israel să păcătuiască.”
21:23 Domnul a vorbit și despre Izabela și a zis: „Câinii vor mânca pe Izabela lângă întăritura Izreelului.
21:24 Cine va muri în cetate din casa lui Ahab va fi mâncat de câini, iar cine va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului.”
21:25 N-a fost nimeni care să se fi vândut, pentru ca să facă ce este rău înaintea Domnului, ca Ahab, pe care nevasta sa, Izabela, îl ațâța la aceasta.
21:26 El a lucrat în chipul cel mai urâcios, mergând după idoli, cum făceau amoriții, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
21:27 După ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab și-a rupt hainele, și-a pus un sac pe trup și a postit: se culca cu sacul acesta și mergea încet.
-
21:28
και
Și
εγένετο
a venit
ρήμα
vorbirea
κυρίου
Domnului
προς
la
*
Ηλίαν
Ilie
τον
*
Θεσβύτην
Tișbitul,
και
și
είπεν
i-a zis,
-
21:29
εώρακας
Ai văzut
ως
cum
κατενύχθη
a regretat amar
*
Αχαάβ
Ahab
από
în
προσώπου
Fața
μου
Mea?
ανθ΄ ου ότι
Fiindcă de lucrul acesta însuși
κατενύχθη
a regretat amar
από
în
προσώπου
Fața
μου
Mea,
ουκ
nu
επάξω
voi aduce
την
κακίαν
răul
εν
în
ταις
ημέραις
zilele
αυτού
lui,
αλλ΄ η
ci
εν
în
ταις
ημέραις
zilele
του
υιού
fiului
αυτού
lui
επάξω
voi aduce
την
κακίαν
răul
επί
peste
τον
οίκον
casa
αυτού
lui.