1 Împărați 17

-
17:1
και
Și
είπεν
a zis
Ηλίας
Ilie
*
Θεσβίτης
Tișbitul,
ο
cel
εκ
din
*
Θεσεβών
Tișba
της
*
Γαλαάδ
Galaadului,
προς
către
*
Αχαάβ
Ahab,
ζη
Viu e
κύριος
Domnul,
θεός
Dumnezeul
Ισραήλ
lui Israel,
ω
Căruia
παρέστην ενώπιον
mă țin înaintea-
αυτού
I,
ει
Nu ro
έσται
va fi
τα
în
έτη
anii
ταύτα
aceștia
δρόσος
rouă
και
și nici
υετός
ploaie,
ότι ει μη
decât numai
διά
prin
λόγου
cuvântul
στόματός
gurii
μου
mele.
17:2 Și cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe:
17:3 „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit și ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului.
17:4 Vei bea apă din pârâu, și am poruncit corbilor să te hrănească acolo.”
17:5 El a plecat și a făcut după cuvântul Domnului. S-a dus și s-a așezat lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului.
17:6 Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața și pâine și carne seara, și bea apă din pârâu.
-
17:7
και
Și
εγένετο
a avut loc
μεθ΄
după
ημέρας
multe zile,
και
și
εξηράνθη
s-a uscat
χειμάρρους
torentul,
ότι
căci
ουκ
nu
εγένετο
avusese loc
υετός
ploaie
επί
asupra
την
γην
țării.
-
17:8
και
Și
εγένετο
a avut loc
ρήμα
vorbirea
κυρίου
Domnului
προς
către
*
Ηλίαν
Ilie,
λέγον
spunând,
-
17:9
ανάστηθι
Scoală-te,
και
și
πορεύου
du-te
εις
în
*
Σαρέπτα
Sarepta
της
*
Σιδώνος
Sidonului,
και
și
κατοικήσεις
vei locui
εκεί
acolo.
ιδού
Iată,
εντέταλμαι
am poruncit
εκεί
acolo
γυναικί
unei femei
χήρα
văduve
του
διατρέφειν σε
să te hrănească.
17:10 Ilie s-a sculat și s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetății, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o și a zis: „Du-te și adu-mi, te rog, puțină apă într-un vas, ca să beau.”
17:11 Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou și a zis: „Adu-mi, te rog, și o bucată de pâine în mâna ta.”
17:12 Și ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală și puțin untdelemn într-un ulcior. Și iată, strâng două bucăți de lemne, apoi mă voi întoarce și voi pregăti ce am pentru mine și pentru fiul meu: vom mânca și apoi vom muri.”
17:13 Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te și fă cum ai zis. Numai, pregătește-mi întâi mie, cu untdelemnul și făina aceea, o mică turtă și adu-mi-o; pe urmă să faci și pentru tine și pentru fiul tău.
-
17:14
ότι
Căci
τάδε
așa
λέγει
spune
κύριος
Domnul
θεός
Dumnezeul
Ισραήλ
lui Israel,
υδρία
Ulciorul
του
cu
αλεύρου
făină
ουκ
nu
εκλείψει
se va epuiza,
και
și
καψάκης
butoiașul
του
cu
ελαίου
untdelemn
ουκ
nu
ελαττονήσει
se va împuțina,
έως
până în
ημέρας
zilele
του
δούναι
dării
τον
de la
κύριον
Domnul
τον
a
υετόν
ploii
επί
peste
την
γην
pământ.
17:15 Ea s-a dus și a făcut după cuvântul lui Ilie. Și multă vreme a avut ce să mănânce, ea și familia ei și Ilie.
17:16 Făina din oală n-a scăzut, și untdelemnul din ulcior nu s-a împuținat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.
17:17 După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Și boala lui a fost atât de cumplită, încât n-a mai rămas suflare în el.
17:18 Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea și să-mi omori astfel fiul?”
17:19 El i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău.” Și l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus unde locuia el și l-a culcat pe patul lui.
17:20 Apoi a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeule, oare atât de mult să mâhnești Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?”
17:21 Și s-a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!”
17:22 Domnul a ascultat glasul lui Ilie, și sufletul copilului s-a întors în el, și a înviat.
17:23 Ilie a luat copilul, l-a coborât jos în casă din odaia de sus și l-a dat mamei sale. Și Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.”
17:24 Și femeia a zis lui Ilie: „Cunosc acum că ești un om al lui Dumnezeu, și cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”