-

X

Capitolul 129

129:1

ωδή

(Odă

των

a

αναβαθμών

treptelor)

πλεονάκις

De multe ori

επολέμησάν με

mi-au făcut război

εκ

din

νεότητός

tinerețea

μου

mea --

ειπάτω

să zică

δη

acum

Ισραήλ

Israel.

129:2

πλεονάκις

De multe ori

επολέμησάν με

mi-au făcut război

εκ

din

νεότητός

tinerețea

μου

mea,

και γαρ

și încă

ουκ

n-

ηδυνήθησάν

au avut putere

μοι

asupra mea.

129:3

επί

Pe

τον

νώτόν

spatele

μου

meu

ετέκταινον [gr-5]

au brăzdat ca-n lemn (ro-5)

οι

αμαρτωλοί

păcătoșii,

εμάκρυναν

au prelungit

την

ανομίαν

nelegiuirile

αυτών

lor.

gr-5: ετέκταινον: τεκταίνω a trafora (DEX), a lucra în lemn; prin extensie, a face mașinații, a complota; τεκταίνω și τέκτων (tâmplar) sunt din aceeași familie; de Domnul spunându-se: Nu este Acesta fiul tâmplarului? vezi Mat 13:55:

ro-5: vezi Luc 23:31:

129:4

κύριος

Domnul

δίκαιος

e drept;

συνέκοψεν

El a scurtat

αυχένας

cefele

αμαρτωλών

păcătoșilor.

129:5

αισχυνθήτωσαν

Să fie rușinați,

και

și

αποστραφήτωσαν

să se întoarcă

εις

cu

τα

οπίσω

spatele,

πάντες

toți

οι

cei ce

μισούντες

urăsc

Σιών

Sionul.

129:6

γενηθήτωσαν

Să devină

ωσεί

ca

χόρτος

iarba

δωμάτων

pe acoperișuri,

ος

care

προ

înainte

του

de

εκσπασθήναι

a fi smulsă,

εξηράνθη

s-a uscat.

129:7

ου

Cu care

ουκ

nu

επλήρωσε

își umple

την

χείρα

mâna

αυτού

lui

ο

cel ce

θερίζων

seceră,

και

nici

τον

cel ce

κόλπον

în sânul

αυτού

lui

ο

τα

δράγματα

snopii îi

συλλέγων

strânge.

129:8

και

Și

ουκ

să nu

είπαν

zică

οι

cei

παράγοντες

trecând,

ευλογία

Binecuvântarea

κυρίου

Domnului

εφ΄

fie peste

υμάς

voi;

ευλογήκαμεν υμάς

vă binecuvântăm

εν

în

ονόματι

Numele

κυρίου

Domnului.