- X
Capitolul 7
7:1
ταύτας ούν έχοντες
Având deci aceste
τας
επαγγελίας
promisiuni,
αγαπητοί
preaiubiților,
καθαρίσωμεν
să ne curățăm
εαυτούς
pe noi înșine
από
de
παντός
toată
μολυσμού
întinarea
σαρκός
cărnii
και
și
πνεύματος
duhului,
επιτελούντες
desăvârșind (ro-15)
αγιωσύνην
sfințenia
εν
în
φόβω
frica
θεού
lui Dumnezeu.
ro-15: duceți până la capăt; 2Co 8:6
7:2
χωρήσατε
Primiți- (ro-1)
ημάς
ne,
ουδένα
pe nimeni n-
ηδικήσαμεν
am nedreptățit,
ουδένα
pe nimeni n-
εφθείραμεν
am vătămat,
ουδένα
pe nimeni n-
επλεονεκτήσαμεν
am înșelat.
ro-1: lit. faceți-ne loc
7:3
ου
Nu
προς
spre
κατάκρισιν
condamnare
λέγω
vorbesc;
προείρηκα γαρ
căci am spus mai înainte
ότι
εν
în
ταις
καρδίαις
inimile
ημών
noastre
εστέ
voi sunteți
εις
ca
το
συναποθανείν
să murim împreună
και
și
συζήν
să trăim împreună.
7:4
πολλή
Mare
μοι
e a mea
παρρησία
îndrăzneală
προς
față de
υμάς
voi,
πολλή
mare
μοι
e a mea
καύχησις
laudă
υπέρ
pentru
υμών
voi.
πεπλήρωμαι
Sunt umplut
τη
de
παρακλήσει
mângâiere;
υπερπερισσεύομαι
sunt copleșit
τη
de
χαρά
bucurie
επί
cu
πάση
tot
τη
θλίψει
necazul
ημών
nostru.
7:5
και γαρ
Căci și
ελθόντων
atunci când am venit
ημών
noi
εις
în
Μακεδονίαν
Macedonia,
ουδεμίαν
deloc nu
έσχηκεν
a avut
άνεσιν
odihnă
η
σαρξ
carnea
ημών
noastră,
αλλ΄
ci
εν
în
παντί
orice fel
θλιβόμενοι
am fost necăjiți,
έξωθεν
din afară,
μάχαι
lupte,
έσωθεν
dinăuntru
φόβοι
frici.
7:6
αλλ΄
Dar
ο
Cel ce
παρακαλών
mângâie
τους
pe cei
ταπεινούς
umiliți
παρεκάλεσεν ημάς
ne mângâie,
ο
θεος
Dumnezeu,
εν
prin
τη
παρουσία
sosirea
Τίτου
lui Tit.
7:7
ου μόνον δε
Și nu numai
εν
prin
τη
παρουσία
venirea
αυτού
lui,
αλλά
ci
και
și
εν
prin
τη
παρακλήσει
mângâierea
η
cu care
παρεκλήθη
a fost mângâiat
εφ΄
de
υμίν
voi,
αναγγέλλων
istorisindu-
ημίν
ne
την
al
υμών
vostru
επιπόθησιν
dor,
τον
υμών
al vostru
οδυρμόν
plâns,
τον
al
υμών
vostru
ζήλον
zel
υπέρ
pentru
εμού
mine;
ώστε
așa încât
με
eu (ro-31)
μάλλον
mai mult
χαρήναι
să mă bucur.
ro-31: lit: să-mi fie
7:8
ότι
Fiindcă
ει και
chiar dacă
ελύπησα υμάς
v-am întristat
εν
prin
τη
επιστολή
epistolă,
ου
nu
μεταμέλομαι
regret,
ει και
chiar dacă
μετεμελόμην
am regretat,
βλέπω γαρ
căci văd
ότι
η
επιστολή
epistola
εκείνη
aceea,
ει και
chiar dacă
προς
pentru
ώραν
un timp,
ελύπησεν υμάς
v-a întristat.
7:9
νυν
Acum
χαίρω
mă bucur,
ουχ
nu
ότι
ελυπήθητε
ați fost întristați,
αλλ΄
ci
ότι
ελυπήθητε
ați fost întristați
εις
spre
μετάνοιαν
pocăință.
ελυπήθητε γαρ
Căci ați fost întristați
κατά
potrivit
θεόν
lui Dumnezeu,
ίνα
ca
εν
în
μηδενί
nimic să nu
ζημίωθητε
suferiți pagubă
εξ
prin
ημών
noi.
7:10
η
γαρ
Căci
κατά
[potrivită
θεόν
lui Dumnezeu
λύπη
1 întristarea]
μετάνοιαν
[o pocăință
εις
spre
σωτηρίαν
o salvare
αμεταμέλητον
fără regret
κατεργάζεται
1 produce];
η
δε
dar
του
a
κόσμου
lumii
λύπη
întristare
θάνατον
moarte
κατεργάζεται
produce.
7:11
ιδού γαρ
Căci iată,
αυτό
însuși faptul
τούτο
acesta,
το
κατά
față de
θεόν
Dumnezeu
λυπηθήναι υμάς
v-ați întristat,
πόσην
cât de mult
κατειργάσατο
a produs
υμίν
în voi,
σπουδήν
ce sârguință,
αλλά
dar ce
απολογίαν
apărare,
αλλά
dar ce
αγανάκτησιν
indignare,
αλλά
dar ce
φόβον
frică,
αλλά
dar ce
επιπόθησιν
dor,
αλλά
dar ce
ζήλον
zel,
αλλ΄
dar ce
εκδίκησιν
pedeapsă.
εν
În
παντί
orice fel
συνεστήσατε
ați dovedit
εαυτούς
despre voi înșivă
αγνούς είναι
că sunteți puri
εν
în
τω
acest
πράγματι
lucru.
7:12
άρα
Așa că
ει και
și dacă
έγραψα υμίν
v-am scris,
ουχ
nu a fost
είνεκεν
datorită
του
celui care
αδικήσαντος
a nedreptățit,
ουδέ
nici
είνεκεν
datorită
του
celui care
αδικηθέντος
a fost nedreptățit;
αλλ΄
ci
είνεκεν
ca
του
φανερωθήναι
să se arate
την
σπουδήν
sârguința
ημών
noastră,
την
cea
υπέρ
față de
υμών
voi,
προς
pentru (ro-23)
υμάς
voi
ενώπιον
înaintea
του
lui
θεού
Dumnezeu.
ro-23: sau: în
7:13
διά
De
τούτο
aceea
παρακεκλήμεθα
am fost mângâiați
επί
de
τη
παρακλήσει
mângâierea
υμών
voastră;
περισσοτέρως δε
dar mult mai mult
μάλλον
mai degrabă
εχάρημεν
ne-am bucurat
επί
de
τη
χαρά
bucuria
Τίτου
lui Tit,
ότι
pentru că
αναπέπαυται
s-a odihnit
το
πνεύμα
duhul
αυτού
lui
από
prin
πάντων υμών
voi toți.
7:14
ότι
Căci
ει τι
dacă în ceva
αυτώ
față de el
υπέρ
despre
υμών
voi
κεκαύχημαι
m-am lăudat,
ου
nu
κατησχύνθην
am fost dat de rușine;
αλλ΄
ci
ως
după cum
πάντα
în toate
εν
în
αληθεία
adevăr
ελαλήσαμεν υμίν
v-am vorbit,
ούτω
la fel
και
și
η
καύχησις
lauda
ημών
noastră
η
επί
înaintea lui
Τίτου
Tit
αλήθεια
adevăr
εγενήθη
a devenit.
7:15
και
Și
τα
σπλάγχνα
sentimentele (ro-3)
αυτού
lui
περισσοτέρως
și mai mari
εις
față de
υμάς
voi
εστιν
sunt,
αναμιμνησκομένου
amintindu-și
την
de
πάντων υμών
a voastră a tuturor
υπακοήν
ascultare,
ως
cum
μετά
cu
φόβου
frică
και
și
τρόμου
cutremur
εδέξασθε αυτόν
l-ați primit.
ro-3: măruntaiele
7:16
χαίρω
Mă bucur
ότι
εν
în
παντί
toate
θαρρώ
am încredere
εν
în
υμίν
voi. ~