Capitolul 11
11:1
ro-2: lit: și era poporul murmurând
11:2
ηύξατο Μωυσής
Moise s-a rugat fierbinte
11:3
11:4
Adunăturii de oameni, care se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar și copiii lui Israel au început să plângă și să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm?
11:5
Ne aducem aminte de peștii pe care-i mâncam în Egipt și care nu ne costau nimic, de castraveți, de pepeni, de praz, de ceapă și de usturoi.
11:6
Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decât mana aceasta.”
11:7
11:8
εγκρυφίας
turte coapte pe jăratec. (ro-27)
ro-17: mojar
ro-27: Gen 18:6, jăratec: totalitatea cărbunilor pe jumătate stinși sau acoperiți cu cenușă, rămași în foc după terminarea arderii cu flacără
ro-31: deliciul, satifacția
11:9
gr-14: αυτής: αυτής, e feminin, ei; "asupra ei" poate face referire, și la rouă -- cobora mana pe rouă --, și la tabăra -- cobora mana asupra taberei; în greacă, rouă (δρόσος), și tabără (παρεμβολή), sunt ambele la feminin
11:10
Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Mânia Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat
11:11
și a zis Domnului: „Pentru ce mâhnești Tu pe robul Tău și pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?
11:12
Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut ca să-mi zici: „Poartă-l la sânul tău, cum poartă doica pe copil,” până în țara pe care ai jurat părinților lui că i-o vei da?
11:13
De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: „Dă-ne carne ca să mâncăm!”
11:14
Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.
11:15
Decât să Te porți așa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea.”
11:16
Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine șaptezeci de bărbați, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoști ca bătrâni ai poporului și cu putere asupra lor; adu-i la Cortul întâlnirii și să se înfățișeze acolo împreună cu tine.
11:17
Eu Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo; voi lua din Duhul care este peste tine și-L voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului și să n-o porți tu singur.
11:18
Să spui poporului: „Sfințiți-vă pentru mâine și aveți să mâncați carne, fiindcă ați plâns în auzul Domnului și ați zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt!” Domnul vă va da carne și veți mânca.
11:19
Aveți să mâncați carne, nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile,
11:20
ηπειθήσατε
v-ați împotrivit
ημίν εξελθείν
am ieșit noi
ro-16: lit : holeră
11:21
Moise a zis: „Șase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, și Tu zici: „Le voi da carne și vor mânca o lună întreagă!”
11:22
Putem tăia oare atâtea oi și atâția boi, ca să le ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toți peștii mării, ca să le ajungă?”
11:23
Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ți-am spus se va întâmpla sau nu.”
11:24
Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat șaptezeci de bărbați din bătrânii poporului și i-a pus în jurul Cortului.
11:25
Domnul S-a coborât în nor și a vorbit lui Moise; a luat din Duhul care era peste el și L-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și, de îndată ce Duhul S-a așezat peste ei, au început să prorocească; dar după aceea n-au mai prorocit.
11:26
Doi oameni, unul numit Eldad, și altul Medad, rămăseseră în tabără, și Duhul S-a așezat și peste ei; căci erau dintre cei scriși, măcar că nu se duseseră la Cort. Și au început să prorocească și ei în tabără.
11:27
Un tânăr a alergat și a dat de știre lui Moise, zicând: „Eldad și Medad prorocesc în tabără.”
11:28
Și Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinerețea lui, a luat cuvântul și a zis: „Domnule Moise, oprește-i.”
11:29
Moise i-a răspuns: „Ești gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci, și Domnul să-Și pună Duhul Lui peste ei!”
11:30
Apoi Moise s-a întors în tabără, el și bătrânii lui Israel.
11:31
Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt care a adus prepelițe și le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte și cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălțime de aproape doi coți de la fața pământului.
11:32
În tot timpul zilei aceleia și toată noaptea și toată ziua următoare, poporul s-a sculat și a strâns prepelițe; cel ce strânsese cel mai puțin avea zece omeri. Ei și le-au întins în jurul taberei.
11:33
Pe când carnea era încă în dinții lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului; și Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.
11:34
11:35
De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat la Hațerot și s-a oprit la Hațerot.