- X
Capitolul 5
5:1
οίδαμεν
Știm
γαρ
însă
ότι
εάν
dacă
η
επίγειος
pământeasca
ημών
noastră
οικία
casă
του
a
σκήνους
cortului
καταλυθή
se desface,
οικοδομήν
o clădire
εκ
din
θεού
Dumnezeu
έχομεν
avem,
οικίαν
o casă
αχειροποίητον
nefăcută de mâini,
αιώνιον
veșnică
εν
în
τοις
ουρανοίς
ceruri.
5:2
και γαρ
Fiindcă de asemenea,
εν
în
τούτω
casa aceasta
στενάζομεν
gemem,
το
οικητήριον
locuința
ημών
noastră
το
cea
εξ
din
ουρανού
cer,
επενδύσασθαι
o îmbrăcăm
επιποθούντες
dorind mult;
5:3
είγε
dacă într-adevăr,
και
și
ενδυσάμενοι
atunci când vom fi îmbrăcați,
ου
nu
γυμνοί
goi
ευρεθησόμεθα
vom fi găsiți.
5:4
και γαρ
Căci și noi,
οι
cei ce
όντες
suntem
εν
în
τω
acest
σκήνει
cort
στενάζομεν
gemem,
βαρούμενοι
fiind împovărați,
επειδή
de vreme ce
ου
nu
θέλομεν
dorim
εκδύσασθαι
să fim dezbrăcați,
αλλ΄
ci
επενδύσασθαι
să fim îmbrăcați,
ίνα
ca
καταποθή
să fie înghițit
το
ce
θνητόν
e muritor
υπό
de
της
ζωής
viață.
5:5
ο δε
Iar Cel care
κατεργασάμενος ημάς
ne-a împlinit
εις
pentru
αυτό
acest
τούτο
lucru e
θεός
Dumnezeu,
ο
Cel care
και δους ημίν
ne-a dat și
τον
αρραβώνα
acontul
του
πνεύματος
Duhului.
5:6
θαρρούντες
Îndrăznind
ούν
deci
πάντοτε
întotdeauna,
και
și
ειδότες
știind
ότι
ενδημούντες
locuind acasă
εν
în
τω
σώματι
trup,
εκδημούμεν
suntem departe de casă
από
față de
του
κυρίου
Domnul.
5:7
διά πίστεως γαρ
Fiindcă prin credință
περιπατούμεν
umblăm,
ου
nu
διά
prin
είδους
vedere.
5:8
θαρρούμεν δε
Și îndrăznim,
και
și
ευδοκούμεν
ne place
μάλλον
mai mult
εκδημήσαι
să fim departe de casa
εκ
din
του
σώματος
trup,
και
și
ενδημήσαι
să locuim acasă
προς
la
τον
κύριον
Domnul.
5:9
διό
De aceea
και
ne și
φιλοτιμούμεθα
străduim cu ardoare,
είτε
fie că
ενδημούντες
locuim acasă,
είτε
fie că
εκδημούντες
suntem departe de casă,
ευάρεστοι
bine-plăcuți
αυτώ
să-I
είναι
fim.
5:10
τους
γαρ
Căci
πάντας ημάς
noi toți,
φανερωθήναι
să fim arătați
δει
trebuie,
έμπροσθεν
înaintea
του
βήματος
estradei de judecată
του
al lui
χριστού
Hristos,
ίνα
pentru ca
κομίσηται
să primească
έκαστος
fiecare
τα
cele
διά
din
του
σώματος
trup înfăptuite,
προς
potrivit cu
α
ce
έπραξεν
a înfăptuit,
είτε
fie
αγαθόν
bine,
είτε
fie
κακόν
rău.
5:11
ειδότες
Știind
ούν
deci
τον
φόβον
frica
του
de
κυρίου
Domnul,
ανθρώπους
pe oameni îi
πείθομεν
înduplecăm.
θεώ
Lui Dumnezeu
δε
însă
πεφανερώμεθα
Îi suntem binecunoscuți; (ro-11)
ελπίζω δε
și sper că
και
și
εν
în
ταις
συνειδήσεσιν
conștiința
υμών
voastră
πεφανερώσθαι
suntem binecunoscuți.
ro-11: lit. arătați
5:12
ου γαρ
Căci nu
πάλιν
din nou
εαυτούς
pe noi înșine
συνιστάνομεν
ne recomandăm
υμίν
vouă,
αλλά
ci
αφορμήν
ocazie
διδόντες υμίν
vă dăm
καυχήματος
de laudă
υπέρ
cu privire la
ημών
noi,
ίνα
ca
έχητε
s-o aveți
προς
împotriva
τους
celor ce
εν
în
προσώπω
înfățișare
καυχωμένους
se laudă,
και
și
ου
nu în
καρδία
inimă.
5:13
είτε γαρ
Căci dacă
εξέστημεν
ne-am ieșit din fire,
θεώ
e pentru Dumnezeu;
είτε
și dacă
σωφρονούμεν
suntem întregi la minte,
υμίν
e pentru voi.
5:14
η
γαρ
Căci
αγάπη
iubirea
του
lui
χριστού
Hristos
συνέχει ημάς
ne constrânge,
κρίναντας
judecând
τούτο
aceasta,
ότι
ει
dacă
εις
Unul singur
υπέρ
pentru
πάντων
toți
απέθανεν
a murit,
άρα
atunci
οι
πάντες
toți
απέθανον
au murit.
5:15
και
și
υπέρ
în numele
πάντων
tuturor
απέθανεν
a murit,
ίνα
pentru ca
οι
cei ce
ζώντες
trăiesc
μηκέτι
nu
εαυτοίς
pentru ei înșiși
ζώσιν
să mai trăiască,
αλλά
ci pentru
τω
Cel care
υπέρ
în numele
αυτών
lor
αποθανόντι
a murit
και
și
εγερθέντι
a înviat.
5:16
ώστε
Așa încât
ημείς
noi
από
de
του
νυν
acum
ουδένα
pe nimeni nu (ro-6)
οίδαμεν
știm
κατά
potrivit
σάρκα
cărnii.
ει δε
Și chiar dacă
και
L-am și
εγνώκαμεν
cunoscut
κατά
potrivit
σάρκα
cărnii
χριστόν
pe Hristos,
αλλά
totuși
νυν
acum
ουκέτι
nu Îl mai
γινώσκομεν
cunoaștem astfel.
ro-6: sau: nimic
5:17
ώστε
Astfel
ει τις
dacă e cineva
εν
în
χριστώ
Hristos,
καινή
e o nouă
κτίσις
creație,
τα
cele
αρχαία
vechi
παρήλθεν
s-au dus,
ιδού
iată,
γέγονε
au devenit
καινά
noi
τα
πάντα
toate.
5:18
τα
δε
Și
πάντα
toate
εκ
sunt din
του
θεού
Dumnezeu,
του
Cel ce
καταλλάξαντος ημάς
ne-a împăcat
εαυτώ
cu Sine
διά
prin
Ιησού
Isus
χριστού
Hristos,
και
și
δόντος ημίν
ne-a dat
την
διακονίαν
slujba
της
καταλλαγής
împăcării;
5:19
ως
anume
ότι
θεός
Dumnezeu
ην
era
εν
în
χριστώ
Hristos,
κόσμον
lumea
καταλλάσσων
împăcând
εαυτώ
cu Sine,
μη
ne
λογιζόμενος
socotindu-
αυτοίς
le
τα
παραπτώματα
greșelile
αυτών
lor,
και
și
θέμενος
punând
εν
în
ημίν
noi
τον
λόγον
cuvântul
της
καταλλαγής
împăcării.
5:20
υπέρ
Pentru
χριστού
Hristos
ούν
suntem deci
πρεσβεύομεν
ambasadori,
ως
ca și cum
θεού
Dumnezeu
παρακαλούντος
ar îndemna
δι΄
prin
ημών
noi,
δεόμεθα
implorăm
υπέρ
în Numele
χριστού
lui Hristos,
καταλλάγητε
Împăcați-vă
τω
cu
θεώ
Dumnezeu.
5:21
τον γαρ
Căci pe Cel care
μη
nu
γνόντα
a cunoscut
αμαρτίαν
păcat,
υπέρ
pentru
ημών
noi
αμαρτίαν
păcat
εποίησεν
L-a făcut,
ίνα
ca
ημείς
noi
γινώμεθα
să devenim
δικαιοσύνη
dreptate
θεού
a lui Dumnezeu
εν
în
αυτώ
El. ~