- X
Capitolul 10
10:1
Ascultați cuvântul pe care vi-l vorbește Domnul, casa lui Israel!
10:2
Așa vorbește Domnul: „Nu vă luați după felul de viețuire al neamurilor și nu vă temeți de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele.
10:3
Căci obiceiurile popoarelor sunt deșarte. Taie un lemn din pădure; mâna meșterului îl lucrează cu securea;
10:4
îl împodobește cu argint și aur, și ei îl țintuiesc cu cuie și ciocane ca să nu se clatine.
10:5
Dumnezeii aceștia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveți și nu vorbesc; sunt duși de alții, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeți de ei, căci nu pot să facă niciun rău și nu sunt în stare să facă niciun bine.” –
10:6
ουκ έστιν
Nu este nimeni
όμοιός
asemenea
σοι
Ție
κύριε
Doamne!
μέγας
Mare
ει
ești
συ
Tu,
και
și
μέγα
mare
το
e
όνομά
Numele
σου
Tău
εν
în
τη
ισχύϊ
tărie.
10:7
Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ție se cuvine teama; căci între toți înțelepții neamurilor și în toate împărățiile lor, niciunul nu este ca Tine.
10:8
Toți laolaltă sunt proști și fără minte, știința idolilor nu este decât deșertăciune, e lemn!
10:9
Ei aduc din Tarsis foițe de argint și aur din Ufaz; meșterul și mâna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru și în purpură, toate sunt lucrate de meșteri iscusiți. –
10:10
Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu și un Împărat veșnic. Pământul tremură de mânia Lui, și neamurile nu pot să sufere urgia Lui.
10:11
Așa să le vorbiți: „Dumnezeii care n-au făcut nici cerurile, nici pământul vor pieri de pe pământ și de sub ceruri.
10:12
κύριος
Domnul
ο
e Cel ce
ποιήσας
a făcut
την
γην
pământul
εν
prin
τη
ισχύϊι
tăria
αυτού
Lui,
ανορθώσας
a ridicat în picioare
την
οικουμένην
universul (ro-12)
εν
prin
τη
σοφία
înțelepciunea
αυτού
Lui,
και
și
εν
prin
τη
φρονήσει
rațiunea (ro-20)
αυτού
Lui
εξέτεινε
a întins
τον
ουρανόν
cerul,
ro-12: lit: ce e locuit, locuința
ro-20: priceperea, intelectul
10:13
και
și
πλήθος
mulțimea
ύδατος
apelor
εν
în
ουρανώ
cer,
και
și
ανήγαγε
a adus
νεφέλας
norii
εξ
de la
εσχάτου
marginea (ro-10)
της
γης
pământului;
αστραπάς
fulgere
εις
pentru
υετόν
ploaie
εποίησε
a făcut,
και
și
εξήγαγε
a scos
ανεμούς
vânturi
εκ
din
θησαυρών
tezaurele
αυτού
Lui.
ro-10: extremitatea, escatologia
10:14
Atunci se arată omul cât este de prost cu știința lui, și orice argintar rămâne de rușine cu chipul lui cioplit; căci idolii lui nu sunt decât minciună și nu este nicio suflare în ei;
10:15
sunt un lucru de nimic, o lucrare înșelătoare, și vor pieri, când va veni pedeapsa.
10:16
Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei; căci El a întocmit totul, și Israel este seminția moștenirii Lui: Domnul oștirilor este numele Lui.”
10:17
Ia din țară legătura cu ce este al tău, tu, care ești în strâmtorare!
10:18
Căci așa vorbește Domnul: „Iată, de data aceasta, voi arunca departe pe locuitorii țării. Îi voi strânge de aproape ca să simtă.” –
10:19
„Vai de mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana! Dar eu zic: „O nenorocire a dat peste mine și o voi suferi!
10:20
Cortul îmi este dărâmat, toate funiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit, nu mai sunt; n-am pe nimeni care să-mi întindă cortul din nou sau să-mi ridice pânzele!
10:21
Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul; pentru aceea n-au propășit și li se risipesc toate turmele.
10:22
φωνή
Glasul
ακοής
unei știri,
ιδού
iată,
έρχεται
vine,
και
și
σεισμός
cutremurare
μέγας
mare
εκ
din
γης
pământul
βορρά
crivățului,
του
ca
τάξαι
să poruncească
τας
πόλεις
cetățile
Ιούδα
lui Iuda
εις
spre
αφανισμόν
pieire,
και
și
κοίτην
pat
στρουθών
struților.
10:23
οίδα
Știu,
κύριε
Doamne,
ότι
ουχί
nu
του
a
ανθρώπου
omului
η
e
οδός
calea
αυτού
lui;
ουδέ
nici nu
ανήρ πορεύσεται
va călători bărbatul
και
și-
κατορθώσει
și va îndrepta (ro-14)
πορείαν
călătoria
αυτού
lui.
ro-14: sau: sfârși, reuși
10:24
παίδευσον
Instruiește-
ημάς
ne
κύριε
Doamne,
πλην
însă
εν
cu
κρίσει
dreptate, (ro-6)
και
și
μη
nu
εν
cu
θυμώ
mânie,
ίνα
ca
μη
nu
ολίγους
puțini
ημάς
să ne
ποιήσης
faci.
ro-6: echitate, judecată
10:25
Varsă-Ți urgia peste neamurile care nu Te cunosc și peste popoarele care nu cheamă Numele Tău! Căci mănâncă pe Iacov, îl înghit, îl topesc și-i pustiesc locuința. –