- X
Geneza
6:14 Fă-ți deci, pentru tine însuți, o arcă _notă_{ chivot} din lemne tetragonale _notă_{Gr: TM : גֹ֔פֶר (gofer, H1613); gofer e folosit numai aici în TM, fără să se știe la ce specie de arbore face referire, sau înțelesul lui exact; LXX folosește τετράγωνος (G5068), care are 14 ocurențe, prima în Gen 6:14, și ultima în Apo 21:16}; cămăruțe _notă_{ lit: cuiburi de păsări} vei face în arcă, și vei smoli-o pe dinăuntru și pe dinafară cu smoală.
15 Și așa vei face arca -- trei sute de coți lungimea arcei, și cinzeci de coți lățimea, și treizeci de coți înălțimea ei.
14:12 Și l-au luat și pe Lot, fiul fratelui lui Avram, și agoniseala lui, și duși au fost, _notă_{Gr: lit: fiindcă era locuind} fiindcă Lot locuia în Sodoma _notă_{Gr: plural; ținuturile Sodomei}.
13 Și venind unul dintre cei scăpați, a făcut cunoscut lui Avram, călătorul _notă_{Gr: Avram călătorul, sau evreul; TM "evreul": הָעִבְרִ֑י (‛ibrı̂y, H5680), cel venit din cealaltă parte; prima ocurență în TM}; și el locuia la stejarul lui Mamre amoritul, fratele lui Eșcol, și fratele lui Aner, care erau aliații lui Avram.
15:7 Și a zis către el, Eu sunt Dumnezeu, Cel care te-a scos din ținutul caldeenilor, ca să-ți dau pământul acesta să-l moștenești _notă_{ lit. verbele sunt la infinitiv: pentru a-ți da pământul acesta pentru a-l moșteni}.
18:1 Și i S-a arătat Dumnezeu înaintea stejarului lui Mamre, pe când stătea el la ușa cortului lui în miezul zilei _notă_{ lit: la amiază, la ora 12}.
22:21 pe Uț, întâiul născut, și pe Buz fratele lui, și pe Chemuel tatăl sirienilor _notă_{ TM: Aram}.
24:1 Și Avraam era bătrân, înaintat în zile, și Domnul binecuvântase pe Avraam în toate lucrurile.
34 Și a zis, Servitor al lui Avraam sunt eu.
35 Și Domnul a binecuvântat pe domnul meu peste măsură, și l-a înălțat, și i-a dat oi, și viței, și argint, și aur, și servitori și servitoare, cămile, și măgari.
25:13 Și acestea sunt numele fiilor lui Ismael, după numele generațiilor lui, întâiul născut al lui Ismael, Nebaiot, și Chedar, și Adbeel, și Mibsam,
25:19 Și acestea sunt generațiile lui Isaac fiul lui Avraam.
20 Avraam a născut pe Isaac; și era Isaac de patruzeci de ani când a luat-o pe Rebeca, fiica lui Betuel sirianul _notă_{Gr: LXXS adaugă: ἐκ τῆς μεσοποταμίας ἀδελφὴν λαβαν τοῦ σύρου: din Mesopotamia, fratele lui Laban sirianul} să-i fie soție.
21 Și a implorat Isaac pe Domnul cu privire la Rebeca soția lui, fiindcă sterilă era, și l-a ascultat Dumnezeul lui, și a luat în burtă Rebeca soția lui.
22 Și săltau băiețeii în ea. Și ea a zis, Dacă aceasta o să mi se întâmple, care e scopul pentru mine al acestei sarcini? Și s-a dus să întrebe pe Domnul.
25:25 Și a ieșit întâiul născut roșcat în întregime, și cu pielea păroasă. Și a numit numele lui, Esau.
26:1 Și a avut loc o foamete în țară, în afară de foametea de mai înainte, care avusese loc în timpul lui Avraam. Și a mers Isaac la Abimelec împăratul filistenilor în Gherar.
6 Și a locuit Isaac în Gherar.
7 Și l-au întrebat bărbații locului despre Rebeca, soția lui; și el a zis, Sora mea este, căci i-a fost frică să zică , Soția mea este ea, ca nu cumva să-l omoare bărbații locului pentru Rebeca, fiindcă frumoasă a ei înfățișare era.
12 Și a semănat Isaac în pământul acela; și a găsit că în anul acela a rodit însutit orzul, și l-a binecuvântat Domnul.
27:19 Și a zis Iacov tatălui lui, Eu sunt Esau întâiul tău născut. Am făcut după cum mi-ai spus; sculându-te, șezi și mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvinteze sufletul tău.
20 Și a zis Isaac fiului lui, Ce este acesta, pe care atât de repede l-ai găsit, o copile? Și el a zis, Ceea ce a predat Dumnezeul tău, înaintea mea.
32 Și i-a zis Isaac tatăl lui, Cine ești tu? Și el a zis, Eu sunt fiul tău cel întâi născut, Esau.
28:16 Și Iacov s-a trezit din somnul lui; și a zis , Domnul este în locul acesta; eu însă n-am știut.
29:2 Și a privit, și iată, o fântână în câmpie; și erau acolo trei turme de oi, odihnindu-se lângă ea; fiindcă din fântâna aceea se adăpau turmele; și o piatră era, una mare, pe gura fântânii.
9 Pe când el vorbea cu ei, și iată, Rahela fiica lui Laban vine cu oile tatălui ei, căci ea păștea oile tatălui ei.
11 Și Iacov a sărutat-o pe Rahela, și strigând cu glasul lui, a plâns.
29:16 Iar Laban avea _notă_{ lit: lui Laban îi erau două fiice} două fiice; numele celei mai mari era Lea, și numele celei mai tinere, Rahela.
17 Și ochii Leei erau slabi, Rahela însă era frumoasă la vedere, și splendidă la înfățișare peste măsură.
18 Și o iubea Iacov pe Rahela. Și a zis, Îți voi sluji ca rob șapte ani pentru Rahela, fiica ta cea mai tânără.
19 Și i-a zis Laban, Mai bine îmi e s-o dau ție, decât mi-e s-o dau altui bărbat. Rămâi și locuiește cu mine.
20 Și a slujit ca rob Iacov pentru Rahela șapte ani; și au fost înaintea lui ca zile puține datorită iubirii lui pentru ea.
21 Și a zis Iacov lui Laban, Dă-mi-o pe soția mea, căci s-au împlinit zilele ca să intru la ea.
22 Și a adunat Laban toți bărbații locului, și a făcut nuntă.
23 Și s-a făcut seară; și luând-o pe Lea fiica lui, a adus-o lângă Iacov, și a intrat la ea Iacov.
24 Și a dat Laban Leei, fiica lui, pe Zilpa, slujitoarea lui.
25 Și s-a făcut dimineață, și iată, era Lea; și a zis Iacov lui Laban, Ce e lucrul acesta pe care mi l-ai făcut? Nu pentru Rahela ca rob am slujit pentru tine? Și pentru ce m-ai înșelat?
26 Și a zis Laban, Nu este așa în locul nostru, să o dăm pe cea mai tânără înaintea celei mai în vârstă.
27 Du până la capăt deci aceste șapte zile _notă_{ zile sau ani? ταύτης: la feminin; în greacă "zi" (ἡμέρα) este feminin, iar "an" (ἔτος) este neutru; "zi" este folosit in v. 21, iar "ani" chiar în acest verset}, și ți-o voi da și pe cealaltă, pentru slujba pe care o vei sluji pentru mine, încă alți șapte ani.
28 Și a făcut Iacov astfel, și a împlinit aceste șapte zile; și i-a dat-o Laban pe Rahela, fiica lui, lui Iacov de soție.
29 Și a dat Laban fiicei lui, pe Bilha, slujitoarea.
30 Și a intrat la Rahela. Și a iubit-o pe Rahela mai mult decât pe Lea. Și i-a slujit ca rob alți șapte ani.
31 Și văzând Domnul că era urâtă Lea, a deschis matricea ei; Rahela însă era sterilă.
39:13 Și s-a întâmplat, cum a văzut ea că el, lăsându-și hainele lui în mâinile ei, fugise și ieșise afară,
14 că a chemat pe cei ce erau în casă, și le-a zis, spunând, Uitați-vă, ne-a adus un servitor evreu _notă_{Gr: "evreu", prima ocurență în LXX; TM: הָעִבְרִ֑י (‛ibrı̂y, H5680),} ca să-și bată joc de noi. A intrat la mine, spunând, Culcă-te cu mine! Și eu am țipat cu glas mare!
46:27 Și fiii lui Iosif născuți lui în Egipt -- suflete nouă. Toate sufletele casei lui Iacov cei care au intrat cu Iacov în Egipt -- suflete șaptezeci și cinci. _notă_{ TM este diferit aici: fii lui Iosif au fost 2 suflete (în loc de 9), cu un total de 70 (în loc de 75); avem aici diferența dintre Noul Testament, scris în secolul I, (Fap 7:14, Cuvântarea lui Ștefan), și Textul Masoretic, care a fost produs cu 1000 de ani mai târziu (1008)}
Exodul
10:10 Și faraon a zis către ei, Așa să fie! Domnul să fie cu voi, așa cum vă trimit! Dar oare și subzistența voastră o luați? Vedeți voi că un mare rău stă lipit de voi?
11 Nu așa! Să se ducă numai bărbații, și să-i slujească lui Dumnezeu, căci asta caută ei. Și i-au dat afară din fața lui faraon.
11:5 Și își va sfârși viața orice întâi născut din pământul Egiptului, de la întâiul născut al lui faraon, care șade pe tron, și până la întâiul născut al slujnicei de lângă piatra de moară, și până la întâiul născut al fiecărui dobitoc.
21:26 Și dacă cineva lovește ochiul servitorului casei lui, sau ochiul slujnicei lui, și va orbi, liberi să le dea drumul, datorită ochiului lor.
21:27 Și dacă lovește dintele servitorului casei lui, sau dintele slujnicei lui, și va fi scos, liberi să le dea drumul, datorită dintelui lor.
24:12 Și Domnul a zis lui Moise, Urcă-te la Mine în munte, și vei fi acolo; și îți voi da tabletele de piatră ale legii, și poruncile pe care Eu le-am scris pentru a legifera pentru ei.
34:26 Cele dintâi roade ale pământului tău le vei aduce în Casa Domnului Dumnezeului tău. Să nu fierbi un miel în laptele mamei lui.
Numeri
10:36 Și la vremea odihnei, zice, Întoarce-Te Doamne, la miile de miriade din Israel! _notă_{Gr: conținutul versetelor numerotate aici 35 și 36 este subiectul unor diferențe între LXX și TM, în TM însuși acest text poartă o semnătură specială (care intrigă!), neobișnuită; în TM, verstele 35 și 36 sunt încadrate (ca între ghilimele) de litera "nun" נ dar inversată (!): ׃׆ și ׃׆ (vezi
Deuternomul
4:2 Să nu adăugați la discursul pe care Eu vi-l poruncesc, și să nu înlăturați din el. Să păziți poruncile Domnului Dumnezeului vostru, toate câte Eu vi le-am poruncit astăzi.
12:28 Să păzești și să asculți, și să faci toate cuvintele pe care Eu ți le poruncesc, ca bine să-ți fie, și fiilor tăi în veac, dacă vei face ce e plăcut și ce e bine înaintea Domnului Dumnezeului tău.
32 Orice cuvânt pe care Eu ți-l poruncesc astăzi, aceasta să fii atent _notă_{ să păzești} să faci. Să nu adaugi la el și să nu înlături din el.
Judecători
14:7 Și au coborât și au vorbit femeii, și ea a fost plăcută înaintea lui Samson.
8 Și s-a întors după câteva zile s-o ia, și s-a abătut să vadă cadavrul leului. Și iată, un roi de albine era în gura leului, și miere.
16:1 Și Samson s-a dus în Gaza, și a văzut acolo o femeie prostituată, și a intrat la ea.
2 Și a fost făcut cunoscut gazaniților _notă_{ celor din Gaza}, spunându-le, Samson a venit aici. Și ei au încercuit casa, și au stat la pândă împotriva lui toată noapte la poarta cetății; și au fost silențioși toată noaptea, spunând, Până când mijesc zorile la răsărit vom aștepta, și o să-l omorâm.
3 Și Samson a dormit până la miezul nopții; și s-a sculat la jumătatea nopții, și a luat ușile porții cetății, și cei doi stâlpi, și le-a ridicat împreună cu zăvorul _notă_{ drugul care blochează cele două porți}, și le-a pus pe umerii lui, și le-a purtat pe vârful muntelui care este în fața Hebronului.
1Samuel
5:1 Și filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu, și l-au dus din Eben-Ezer la Asdod.
1Imărați
19:16 Și pe Iehu fiul lui Nimși îl vei unge ca împărat peste Israel; și pe Elisei fiul lui Șafan din Abel-Mehola îl vei unge ca profet în locul tău.
17 Și va fi că pe cel salvat de sabia mare și lată a lui Hazael, il omorî Iehu; și pe cel salvat 8 de sabia mare și lată a lui Iehu, îl va omorî Elisei.
1Cronici
29:12 De la Tine sunt bogăția și gloria. Tu asupra tuturor Îți exerciți suveranitatea, Doamne, Suveranul oricărei suveranități. Și în Mâna Ta e tărie și putere; și în Mâna Ta stă să mărești _notă_{ să dai măreție}, și să întărești toate lucrurile.
2Cronici
21:12 Și i-a venit în scris de la Ilie profetul, spunând, Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui David, tatăl tău, Pentru că nu ai mers în calea lui Iosafat tatăl tău, și în căile lui Asa împăratul lui Iuda,
13 și ai mers în căile împăraților lui Israel, și ai prostituat pe Iuda, și pe cei ce locuiesc în Ierusalim, așa cum a prostituat casa lui Ahah, și pe frații tăi, fiii tatălui tău, cei mai buni decât tine, i-ai omorât.
Neemia
8:14 Și au găsit scris în Lega pe care o poruncise Domnul lui Moise, că trebuiau să locuiască fiii lui Israel în corturi în timpul sărbătorii din luna a șaptea,
Proverbe
6:30 Nu e de mirare dacă e prins cineva furând; căci el fură ca să-și sature sufletul flămând;
31 dacă însă va fi prins, va plăti înșeptit _notă_{ de șapte ori mai mult}, și toate posesiile lui dându-le se va scăpa pe sine.
18:7 Gura nebunului e pieirea Lui, și buzele lui sunt o cursă pentru sufletul lui.
8 Leneșul e doborât de frică, iar sufletele bărbaților efeminați _notă_{Gr: ἀνδρό-γῠνος, bărbat-femeie, androgin; 2 oc Pro 18:8, 19:15} _notă_{ Bărbat cu caracter femeiesc; lat. effeminatus} vor flămânzi.
19:15 Spaima îl stăpânește pe bărbatul efeminat _notă_{Gr: ἀνδρό-γῠνος, bărbat-femeie, androgin; 2 oc Pro 18:8, 19:15} _notă_{ Bărbat cu caracter femeiesc; lat. effeminatus}; și sufletul trântorului flămânzește.
27:24 Căci nu în veac deține un bărbat forță și tărie, nici transmiterea moștenirii din generație în generație.
30:6 Să nu adaugi la cuvântul Lui, ca nu cumva El să te mustre, și un mincinos să devii.
Ieremia
18:1 Cuvântul care a venit către Ieremia de la Domnul, spunând,
2 Scoală-te și coboară în casa olarului; și acolo vei auzi cuvintele Mele.
49:1 Către fii _notă_{ lit: Fiilor lui} lui Amon, așa zice Domnul, Oare fii nu sunt în Israel? Sau cine să ia moștenirea nu este între ei? De ce ia Malcom din Gad, și poporul lor în cetățile lor locuiește?
Isaia
30:1 Vai de copiii răzvrătiți _notă_{ apostați}. Așa vorbește Domnul, Voi ați făcut un plan, dar nu prin Mine; și tratate _notă_{ sau: construcție oratorică, compunere}, dar nu prin Duhul Meu, ca să adăugați păcate peste păcate.
30:2 Cei ce merg să coboare în Egipt (pe Mine însă nu M-au întrebat), să fie ajutați de faraon, și acoperiți de egipteni,
30:3 căci va fi pentru voi, acoperământul lui faraon spre rușine, și cei ce se bazează pe Egipt, de ocară.
30:4 Căci sunt în Țoan conducători vestitori _notă_{ ambasadori} răufăcători.
30:5 În zadar se ostenesc pentru un popor care nu le va fi de folos, nici de ajutor, nici de folos, ci spre rușine și ocară.
30:6 Viziunea patrupedelor celor din pustie. În necaz și în strâmtorări sunt leul și progenitura leului; de acolo ies și aspidele și progeniturile aspidelor zburătoare; cei ce își aduceau pe măgari și pe cămile bogățiile lor, la o națiune care nu va beneficia de ele spre a-i fi în ajutor, ci spre rușine și ocară.
30:7 Egiptenii, în zadar și în van vă vor fi de folos. Fă-le cunoscut că, e-n zadar mângâierea aceasta a voastră.
30:8 Acum deci, așezându-te, scrie pe o tabletă acestea, și într-un sul de carte, căci vor fi pentru zilele vremurilor acestea, și până în veac.
30:9 Căci un popor neascultător este, fiii mincinoși, care nu doresc să audă legea lui Dumnezeu.
30:10 Cei ce spun profeților, Nu ne faceți cunoscut! și celor care viziuni văd, Nu ne vorbiți! Ci vorbiți-ne, și faceți-ne cunoscut o altă rătăcire,
30:11 și întoarceți-ne de pe calea aceasta! Înlăturați de la noi drumul acesta, și înlăturați de la noi, grăirea lui Israel.
30:12 De aceea, așa spune Domnul, Sfântul lui Israel, Fiindcă ați fost neascultători de cuvintele acestea, și ați sperat într-o minciună, și fiindcă ați murmurat, și baza v-ați întemeiat-o pe cuvântul acesta,
30:13 de aceea vă va fi păcatul acesta ca un zid care cade degrabă, al unei cetăți întărite care e prinsă, căreia degrabă i-a sosit prăbușirea.
30:14 Și prăbușirea ei va fi ca sfărâmarea unui vas de lut, dintr-un ulcior subțire, așa încât să nu se găsească printre ei vreun ciob cu care să duci puțin foc, și cu care să aduci puțină apă.
30:15 Așa vorbește Domnul, Domnul Sfântul lui Israel, Atunci când întorcându-te vei suspina, atunci vei fi salvat. Și vei cunoaște unde erai când te bazai pe deșertăciuni. Zadarnică tăria voastră a devenit, și nu ați vrut să ascultați.
30:16 Ci ați zis, Pe cai vom fugi! de aceea, veți fugi; și ați zis, Pe armăsari iuți vom fi! de aceea, iuți vor fi urmăritorii voștri.
30:17 Din cauza unei sigure voci, vor fugi o mie; și din cauza vocii a cinci, vor fugi mulți, până când veți rămâne ca un stâlp pe un munte, și ca o flamură purtată pe un deal.
30:18 Și din nou va aștepta Dumnezeu să se îndure de voi; și de aceea Se va înălța ca să aibă milă de voi, fiindcă Judecător Domnul Dumnezeul vostru este. Ferice de toți cei ce se alipesc de El.
30:19 Căci poporul cel sfânt în Sion va locui. Și Ierusalimul plângând plângea, Ai milă de mine! El va avea milă de tine. Glasul strigătului tău -- atunci când El l-a văzut, te-a ascultat.
30:20 V-a dat Domnul, vouă, pâinea necazului, și apa strâmtorării; și nu se vor mai apropia de tine cei care te rătăceau, căci ochii tăi îi vor vedea pe cei ce te rătăcesc,
30:21 și urechile tale vor auzi cuvintele celor din spatele tău, rătăcindu-te; cei ce spun, Aceasta e calea, să mergem pe ea, fie la dreapta, fie la stânga.
30:22 Și vei înlătura idolii poleiți cu argint; și pe cei placați cu aur, pulbere-i vei face, și îi vei vântura aruncându-i ca pe apa unei femei stând necurată deoparte, și ca pe un excrement le vei respinge.
30:23 Atunci va fi ploaie pentru sămânța pământului tău, și pâinea din producția pământului tău va fi sățioasă și grasă, și-ți vor paște vitele în ziua aceea într-un loc fertil și spațios.
30:24 Taurii tăi și boii care lucrează pământul, vor mânca paie preparate din orz vânturat.
30:25 Și va fi peste orice munte înalt, și peste orice deal înălțat, apă traversându-le în ziua aceea, atunci când vor pieri mulți, și când vor cădea turnuri.
30:26 Și va fi lumina lunii ca lumina soarelui, și lumina soarelui va fi de șapte ori mai mare în ziua când va vindeca Domnul zdrobirea poporului Lui, și durerea plăgii tale o va vindeca.
30:27 Iată, Numele Domnului vine după timp îndelungat _notă_{ lit: după mult timp}, arzând mânie cu glorie. Grăirea buzelor Lui e o grăire de urgie plină, și urgia mâniei Lui ca focul va consuma.
30:28 Și suflarea Lui, ca apa într-o vale prăvălindu-se, va veni până la gât, și se va împărți, ca să tulbure națiunile pentru rătăcirea lor zadarnică, și îi va urmări rătăcirea lor, și îi va prinde înaintea feței lor.
30:29 Oare nu întotdeauna trebuie voi să vă bucurați, și să intrați în Locurile Mele Sfinte fără încetare, ca cei care celebrează o sărbătoare? Și ca cei care se bucură să intre cu fluierul în Muntele Domnului, către Dumnezeul lui Israel?
30:30 Și auzită Își va face Domnul gloria Glasului Lui, și mânia Brațului Lui Și-o va arăta cu mânie și urgie; și cu o flacără mistuitoare va fulgera subit și violent, și precum apa și grindina totul măturând cu violență.
30:31 Căci prin Glasul Domnului vor fi învinși asirienii, prin plaga cu care îi va lovi.
30:32 Și va fi împrejurul lui, de acolo de unde îi era speranța de ajutor, pe care el se baza, aceia cu tamburine și cu harfe vor face război împotriva lui ca răspuns _notă_{ εκ μεταβολής: din contrareacție}.
30:33 Căci tu, înaintea zilelor vei fi tras la răspundere; oare și ție ți-a fost pregătit să împărătești? Râpă adâncă, lemn așezat sub foc, și lemn mult; mânia Domnului, ca o vale potopită de pucioasă arzând.
Isaia
31:1 Vai de cei ce coboară în Egipt după ajutor, cei care pe cai se bazează, și pe care, căci sunt mulți; și pe cai mulți peste măsură. Și nu ascultă să se bazeze pe Sfântul lui Israel, și pe Dumnezeu nu-L caută.
31:2 Și El în mod înțelept a adus peste ei rele, și Cuvântul Lui nicidecum nu va fi anulat. Și Se va scula împotriva caselor oamenilor cumpliți, și împotriva speranței lor cea deșartă --
31:3 un om egiptean, și nu Dumnezeu. Caii lor sunt carne, și nu ajutor; dar Domnul Își va aduce Mâna Lui împotriva lor, și-i va osteni pe cei ce ajută, și toți împreună vor pieri.
31:4 Căci așa mi-a zis Domnul, În felul în care, atunci când strigă leul sau progenitura leului, deasupra prăzii pe care a luat-o, și va răcni deasupra ei, până când se umplu munții de glasul lui, și se fac toți mici, și de magnitudinea mâniei lui se înspăimântă, așa va coborî Domnul Oștirilor ca să umble pe Muntele cetății Sionului, pe munții ei.
31:5 Ca păsările în zbor _notă_{ versiune: Ca niște păsări în zbor}, așa scut va fi Domnul Oștirilor deasupra Ierusalimului, și-l va scăpa, și-l va ocroti, și-l va salva.
31:6 Întoarceți-vă, voi cei ce sfatul cel adânc îl puneți la cale în sfat, și e un plan nelegiuit, o! fii ai lui Israel.
31:7 Căci în ziua aceea vor lepăda oamenii idolii _notă_{ lit, în acest verset: cele} făcuți de mâinile lor, idolii de argint, și cei de aur pe care le-au făcut mâinile lor.
31:8 Și Asiria va cădea; nu prin sabia unui bărbat, nici vreo sabie omenească n-o va devora; și va fugi nu din fața sabiei; ci tinerii vor fi diminuați.
31:9 Căci, cu o stâncă vor fi înconjurați, cu o palisadă de asediu, și vor fi învinși; iar cei ce vor fugi, vor fi prinși; așa spune Domnul. Binecuvântat e cel ce are în Sion o sămânță, și rude _notă_{ sau: oameni din casa lui} în Ierusalim.
Isaia
40:1 Mângâiați! Mângâiați pe poporul Meu, spune Dumnezeul vostru.
40:2 Voi preoților vorbiți în _notă_{ sau:către} inima cetății Ierusalimului! Mângâiați-o! căci s-a împlinit umilirea ei; i-a fost dezlegat păcatul; căci a primit din mâna Domnului dublul păcatelor ei.
40:3 Un glas strigând în pustie, Pregătiți Calea Domnului, directe faceți cărările Dumnezeului nostru.
40:4 Orice râpă va fi umplută, și orice munte și deal vor fi coborâte, și vor fi toate cele strâmbe, pentru a fi făcute directe, și cele stâncoase pentru a fi căi netede,
40:5 Și se va arăta gloria Domnului, și va vedea orice carne salvarea lui Dumnezeu, căci Domnul a vorbit.
40:6 Un glas spunând, Strigă! Și am zis, Ce să strig? Orice carne e iarbă, și toată gloria omului e precum floarea ierbii;
40:7 s-a uscat iarba, și floarea a căzut, căci suflarea lui Dumnezeu a suflat în ea. În adevăr iarba este poporul.
40:8 S-a uscat iarba, floarea a căzut, dar rostirea _notă_{ vorba, ce vorbi} Dumnezeului nostru rămâne în veac.
40:9 Pe muntele cel înalt urcă-te, tu cel ce evanghelizezi Sionul! Ridică-ți cu tărie glasul tău! Tu cel ce evanghelizezi Ierusalimul! Ridică-te! Nu-ți fie frică! Zi cetăților lui Iuda, Iată Dumnezeul vostru!
40:10 Iată, Domnul, Domnul cu tărie vine, și Brațul Lui, cu domnie. Iată, răsplata Lui e cu El, și lucrarea, înaintea Lui.
40:11 Precum un păstor își va paște turma lui, și brațul lui va aduna mieii, și pe cea în burtă având, o va mângâia.
40:12 Cine a măsurat cu mâna apa, și cerul cu palma, și tot pământul cu pumnul? Cine a așezat a munților greutate, și văile cele împădurite le-a pus în a balanței cumpănă?
40:13 Cine a cunoscut gândul Domnului, și cine al Lui sfătuitor a devenit? Cine Îi va arăta ceva _notă_{ va da învățătură} Lui?
40:14 Sau cine L-a sfătuit, și I-a arătat _notă_{ dat învățătură}? Sau cine I-a arătat judecata _notă_{ echitatea}? Sau calea înțelegerii cine I-a arătat-o?
40:15 Fiindcă toate națiunile ca o picătură dintr-o găleată, și ca praful pe un jug de balanță au fost socotite, și ca un scuipat sunt socotite.
40:16 Și Libanul nu e suficient pentru ardere, și toate patrupedele nu sunt suficiente pentru ardere de tot;
40:17 și toate națiunile ca nimic sunt, și drept nimic au fost socotite de El.
40:18 Cu cine L-ați asemuit voi pe Domnul, și cu ce reprezentare L-ați asemuit?
40:19 Nu o imagine _notă_{Gr: 1a oc în Gen 1:26; un chip} a făcut meșterul? Sau aurarul, topind aur, îl poleiește, pentru o reprezentare îl pregătește în întregime?
40:20 Căci lemn imputrescibil alege meșterul, și cu înțelepciune caută cum să stabilizeze baza imaginii lui, ca să nu se clatine.
40:21 Oare nu veți cunoaște? Nu veți auzi? Nu a fost vestit de la început către voi? Nu cunoașteți temeliile pământului?
40:22 El e Cel ce ține _notă_{ controlează} curbura pământului, și cei ce locuiesc pe el sunt ca lăcustele; El e Cel ce a așezat ca pe o boltă cerul, și l-a întins ca pe un cort de locuit.
40:23 Cel ce-i stabilește pe stăpânitori, ca și cum nimic n-ar stăpâni; și pământul ca pe nimic l-a făcut.
40:24 Căci nicidecum nu vor sădi ei, nici nu vor semăna, nici nu se vor înrădăcina în pământul rădăcinii lor. El a suflat peste ei, și s-au uscat; și un vifor ca pe niște surcele îi va lua.
40:25 Acum deci, cu cine Mă veți asemăna, ca Să fiu înălțat? zice Cel Sfânt.
40:26 Priviți în înălțime cu ochii voștri, și vedeți, Cine a pus în lumină _notă_{ a introdus} toate acestea? Cel ce scoate după număr armonia podoabei _notă_{ cosmosul} Lui, toate pe nume le va chema prin mărimea gloriei, și prin forța tăriei Lui. Nimic din acestea nu-ți e ascuns.
40:27 Căci oare vei zice Iacove, ceea ce ai și spus Israele? Și anume, Ascunsă e calea mea față de Dumnezeu, și Dumnezeul meu judecata a înlăturat-o, și s-a îndepărtat.
40:28 Și acum, nu cunoașteți? Chiar nu ați auzit? Dumnezeu cel veșnic, Dumnezeu Cel ce pregătește marginile pământului, El nu va flămânzi, nici nu va obosi, nici nu este o descoperire _notă_{Gr: găsire, invenție} a priceperii Lui.
40:29 Dând celor ce flămânzesc forță, și celor ce nu au chinuri, întristare.
40:30 Căci vor flămânzi pruncii, și se vor osteni tinerii, și cei aleși fără putere _notă_{ ἄνισχυς $\to$ astenic} vor fi.
40:31 Dar cei ce așteaptă de la Domnul își vor înnoi tăria; se vor înaripa ca vulturii; vor alerga și nu se vor osteni; vor merge și nu vor flămânzi.
Isaia
49:1 Ascultați insule, și luați aminte națiuni! Din timp îndelungat a fost stabilit, spune Domnul, Din pântecele mamei Mele, El a chemat Numele Meu.
49:2 Și El a făcut gura Mea ca o sabie ascuțită, și sub protecția Mâinii Lui M-a ascuns. El M-a făcut ca pe o săgeată aleasă, și în tolba Lui M-a ascuns.
49:3 Și mi-a zis, Robul Meu ești tu, Israele, și în tine Mă voi glorifica.
49:4 Și Eu am zis, Degeaba M-am trudit în zadar, și pentru nimic Mi-am dat tăria Mea. De aceea, judecata Mea e la Domnul, și truda Mea e-naintea Dumnezeului Meu.
49:5 Și acum, așa vorbește Domnul, Cel care m-a plăsmuit din pântece, propriul Lui rob să fiu, pentru a-l strânge pe Iacov la El. Și pe Israel când îl voi fi adunat, atunci voi fi glorificat înaintea Domnului, și Dumnezeul Meu va fi tăria Mea.
49:6 Și a zis, Mare lucru pentru Tine este să fi chemat Servitorul Meu, să stabilești semințiile lui Iacov, și diaspora lui Israel să o întorci. Iată, Te-am dat ca legământ unui neam, ca lumină națiunilor, ca Tu să fii spre salvare până la extremitatea _notă_{ escatologia} pământului.
49:7 Așa vorbește Domnul, Cel ce te scapă, Dumnezeul lui Israel, Sfințiți-L pe Cel care Își tratează ca nimic viața Lui, pe Cel considerat o urâciune de națiuni, pe _notă_{Gr: aici του la genitiv, του δούλου, robului; poate o greșeală de copist, în loc de τον, la acuzativ; aici variații LXX} Robul conducătorilor -- Împărați Îl vor vedea, și se vor ridica conducătorii, și I se vor închina datorită Domnului; căci credincios este Sfântul lui Israel, și Eu Te-am ales.
49:8 Așa spune Domnul, La vremea agreată te-am ascultat, și în ziua salvării te-am ajutat, și te-am plăsmuit, și te-am dat ca să fi legământ națiunilor, să restabilești pământul, și pentu a redărui moștenirile pustiite.
49:9 Spunând celor în lanțuri, Ieșiți! Și celor în întuneric, Să fie dezvăluiți! În toate căile vor paște, și în toate cărările pășunii lor.
49:10 Nu vor flămânzi, nici nu vor înseta, nici nu îi va lovi arșiță, nici soare; ci Acela care va avea milă de ei, îi va mângâia, și prin izvoare de ape îi va călăuzi.
49:11 Și voi pune fiecare munte spre a fi o cale, și orice cărare ca să fie o pășune pentru ei.
49:12 Iată, aceștia de departe vor veni, aceștia de la crivăț, și dinspre mare, și alții din pământul perșilor.
49:13 Bucurați-vă ceruri, și veselește-te pământule! Izbucniți munților de bucurie! Căci a avut milă Dumnezeu de poporul Lui, și pe cei înjosiți din poporul Lui i-a mângâiat.
49:14 A zis Sionul, m-a părăsit Domnul, și Domnul m-a uitat!
49:15 Oare va uita o femeie copilașul ei, sau nu va avea milă de odrasla _notă_{ descendența} pântecelui ei? Și chiar dacă lucrurile acestea le-ar uita o femeie, totuși Eu nu te voi uita, spune Domnul.
49:16 Iată, pe mâinile Mele am zugrăvit zidurile tale; și înaintea Mea ești mereu.
49:17 Și degrabă vei fi zidit de cel care te-a dărâmat, și cei care te-au pustiit vor ieși din tine.
49:18 Ridică-ți de jur împrejur ochii tăi, și contemplă-i pe toți! Iată, s-au adunat, și vin spre tine. Viu sunt Eu, spune Domnul, că pe toți aceștia ca pe o podoabă îi vei îmbrăca _notă_{ te vei îmbrăca cu toți aceștia așa cum te îmbraci cu o podoabă}, și ți-i vei pune ca pe podoaba unei mirese.
49:19 Căci locurile tale pustii și cele dărăpănate, și cele prăbușite -- că acum vor fi la strâmtoare datorită locuitorilor, și vor fi departe de tine cei ce te înghițeau.
49:20 Căci vor spune în urechile tale, fiii tăi pe care îi pierdusei, E strâmt pentru mine acest loc, fă-mi loc ca să locuiesc!
49:21 Și vei rosti în inima ta, Cine mi i-a născut pe aceștia? Căci eu sunt stearpă _notă_{ ἄ•τεκνος: fără copii} și văduvă, o pribeagă și o exclusă. Pe aceștia însă, cine mi i-a crescut? Căci eu am fost lăsată singură! Aceștia însă de unde îmi sunt?
49:22 Așa vorbește Domnul, Domnul, Iată, Eu Îmi ridic spre neamuri Mâna Mea, și spre insule voi ridica Semnalul Meu. Și ele îi vor lua pe fiii tăi în sân, și pe fiicele tale pe umeri le vor ridica.
49:23 Și împărați vor fi dătătorii tăi de hrană, și prințesele lor, doici care te vor alăpta; pe fața pământului se vor închina înaintea ta, și praful picioarelor tale îl vor linge; și vei cunoaşte că Eu sunt Domnul, și nu se vor rușina cei ce Mă așteaptă.
49:24 Oare va lua cineva de la un gigant prăzi? Și de va fi capturat cineva pe nedrept, va fi el salvat?
49:25 Căci așa vorbește Domnul, Dacă cineva va captura un gigant, va lua prăzi; și cine va lua de la cel tare, va fi salvat. Eu însă, judecata ta o voi judeca, și Eu pe fiii tăi îi voi scăpa.
49:26 Și își vor mânca cei ce te necăjesc propria lor carne, și își vor bea ca pe un vin nou propriul lor sânge, și se vor îmbăta. Și va înțelege orice carne că Eu sunt Domnul, Cel care te scapă, și vine în ajutorul tăriei lui Iacov.