30:1 Vai de copiii răzvrătiți _notă_{ apostați}. Așa vorbește Domnul, Voi ați făcut un plan, dar nu prin Mine; și tratate _notă_{ sau: construcție oratorică, compunere}, dar nu prin Duhul Meu, ca să adăugați păcate peste păcate.

30:2 Cei ce merg să coboare în Egipt (pe Mine însă nu M-au întrebat), să fie ajutați de faraon, și acoperiți de egipteni,

30:3 căci va fi pentru voi, acoperământul lui faraon spre rușine, și cei ce se bazează pe Egipt, de ocară.

30:4 Căci sunt în Țoan conducători vestitori _notă_{ ambasadori} răufăcători.

30:5 În zadar se ostenesc pentru un popor care nu le va fi de folos, nici de ajutor, nici de folos, ci spre rușine și ocară.

30:6 Viziunea patrupedelor celor din pustie. În necaz și în strâmtorări sunt leul și progenitura leului; de acolo ies și aspidele și progeniturile aspidelor zburătoare; cei ce își aduceau pe măgari și pe cămile bogățiile lor, la o națiune care nu va beneficia de ele spre a-i fi în ajutor, ci spre rușine și ocară.

30:7 Egiptenii, în zadar și în van vă vor fi de folos. Fă-le cunoscut că, e-n zadar mângâierea aceasta a voastră.

30:8 Acum deci, așezându-te, scrie pe o tabletă acestea, și într-un sul de carte, căci vor fi pentru zilele vremurilor acestea, și până în veac.

30:9 Căci un popor neascultător este, fiii mincinoși, care nu doresc să audă legea lui Dumnezeu.

30:10 Cei ce spun profeților, Nu ne faceți cunoscut! și celor care viziuni văd, Nu ne vorbiți! Ci vorbiți-ne, și faceți-ne cunoscut o altă rătăcire,

30:11 și întoarceți-ne de pe calea aceasta! Înlăturați de la noi drumul acesta, și înlăturați de la noi, grăirea lui Israel.

30:12 De aceea, așa spune Domnul, Sfântul lui Israel, Fiindcă ați fost neascultători de cuvintele acestea, și ați sperat într-o minciună, și fiindcă ați murmurat, și baza v-ați întemeiat-o pe cuvântul acesta,

30:13 de aceea vă va fi păcatul acesta ca un zid care cade degrabă, al unei cetăți întărite care e prinsă, căreia degrabă i-a sosit prăbușirea.

30:14 Și prăbușirea ei va fi ca sfărâmarea unui vas de lut, dintr-un ulcior subțire, așa încât să nu se găsească printre ei vreun ciob cu care să duci puțin foc, și cu care să aduci puțină apă.

30:15 Așa vorbește Domnul, Domnul Sfântul lui Israel, Atunci când întorcându-te vei suspina, atunci vei fi salvat. Și vei cunoaște unde erai când te bazai pe deșertăciuni. Zadarnică tăria voastră a devenit, și nu ați vrut să ascultați.

30:16 Ci ați zis, Pe cai vom fugi! de aceea, veți fugi; și ați zis, Pe armăsari iuți vom fi! de aceea, iuți vor fi urmăritorii voștri.

30:17 Din cauza unei sigure voci, vor fugi o mie; și din cauza vocii a cinci, vor fugi mulți, până când veți rămâne ca un stâlp pe un munte, și ca o flamură purtată pe un deal.

30:18 Și din nou va aștepta Dumnezeu să se îndure de voi; și de aceea Se va înălța ca să aibă milă de voi, fiindcă Judecător Domnul Dumnezeul vostru este. Ferice de toți cei ce se alipesc de El.

30:19 Căci poporul cel sfânt în Sion va locui. Și Ierusalimul plângând plângea, Ai milă de mine! El va avea milă de tine. Glasul strigătului tău -- atunci când El l-a văzut, te-a ascultat.

30:20 V-a dat Domnul, vouă, pâinea necazului, și apa strâmtorării; și nu se vor mai apropia de tine cei care te rătăceau, căci ochii tăi îi vor vedea pe cei ce te rătăcesc,

30:21 și urechile tale vor auzi cuvintele celor din spatele tău, rătăcindu-te; cei ce spun, Aceasta e calea, să mergem pe ea, fie la dreapta, fie la stânga.

30:22 Și vei înlătura idolii poleiți cu argint; și pe cei placați cu aur, pulbere-i vei face, și îi vei vântura aruncându-i ca pe apa unei femei stând necurată deoparte, și ca pe un excrement le vei respinge.

30:23 Atunci va fi ploaie pentru sămânța pământului tău, și pâinea din producția pământului tău va fi sățioasă și grasă, și-ți vor paște vitele în ziua aceea într-un loc fertil și spațios.

30:24 Taurii tăi și boii care lucrează pământul, vor mânca paie preparate din orz vânturat.

30:25 Și va fi peste orice munte înalt, și peste orice deal înălțat, apă traversându-le în ziua aceea, atunci când vor pieri mulți, și când vor cădea turnuri.

30:26 Și va fi lumina lunii ca lumina soarelui, și lumina soarelui va fi de șapte ori mai mare în ziua când va vindeca Domnul zdrobirea poporului Lui, și durerea plăgii tale o va vindeca.

30:27 Iată, Numele Domnului vine după timp îndelungat _notă_{ lit: după mult timp}, arzând mânie cu glorie. Grăirea buzelor Lui e o grăire de urgie plină, și urgia mâniei Lui ca focul va consuma.

30:28 Și suflarea Lui, ca apa într-o vale prăvălindu-se, va veni până la gât, și se va împărți, ca să tulbure națiunile pentru rătăcirea lor zadarnică, și îi va urmări rătăcirea lor, și îi va prinde înaintea feței lor.

30:29 Oare nu întotdeauna trebuie voi să vă bucurați, și să intrați în Locurile Mele Sfinte fără încetare, ca cei care celebrează o sărbătoare? Și ca cei care se bucură să intre cu fluierul în Muntele Domnului, către Dumnezeul lui Israel?

30:30 Și auzită Își va face Domnul gloria Glasului Lui, și mânia Brațului Lui Și-o va arăta cu mânie și urgie; și cu o flacără mistuitoare va fulgera subit și violent, și precum apa și grindina totul măturând cu violență.

30:31 Căci prin Glasul Domnului vor fi învinși asirienii, prin plaga cu care îi va lovi.

30:32 Și va fi împrejurul lui, de acolo de unde îi era speranța de ajutor, pe care el se baza, aceia cu tamburine și cu harfe vor face război împotriva lui ca răspuns _notă_{ εκ μεταβολής: din contrareacție}.

30:33 Căci tu, înaintea zilelor vei fi tras la răspundere; oare și ție ți-a fost pregătit să împărătești? Râpă adâncă, lemn așezat sub foc, și lemn mult; mânia Domnului, ca o vale potopită de pucioasă arzând.

Isaia

31:1 Vai de cei ce coboară în Egipt după ajutor, cei care pe cai se bazează, și pe care, căci sunt mulți; și pe cai mulți peste măsură. Și nu ascultă să se bazeze pe Sfântul lui Israel, și pe Dumnezeu nu-L caută.

31:2 Și El în mod înțelept a adus peste ei rele, și Cuvântul Lui nicidecum nu va fi anulat. Și Se va scula împotriva caselor oamenilor cumpliți, și împotriva speranței lor cea deșartă --

31:3 un om egiptean, și nu Dumnezeu. Caii lor sunt carne, și nu ajutor; dar Domnul Își va aduce Mâna Lui împotriva lor, și-i va osteni pe cei ce ajută, și toți împreună vor pieri.

31:4 Căci așa mi-a zis Domnul, În felul în care, atunci când strigă leul sau progenitura leului, deasupra prăzii pe care a luat-o, și va răcni deasupra ei, până când se umplu munții de glasul lui, și se fac toți mici, și de magnitudinea mâniei lui se înspăimântă, așa va coborî Domnul Oștirilor ca să umble pe Muntele cetății Sionului, pe munții ei.

31:5 Ca păsările în zbor _notă_{ versiune: Ca niște păsări în zbor}, așa scut va fi Domnul Oștirilor deasupra Ierusalimului, și-l va scăpa, și-l va ocroti, și-l va salva.

31:6 Întoarceți-vă, voi cei ce sfatul cel adânc îl puneți la cale în sfat, și e un plan nelegiuit, o! fii ai lui Israel.

31:7 Căci în ziua aceea vor lepăda oamenii idolii _notă_{ lit, în acest verset: cele} făcuți de mâinile lor, idolii de argint, și cei de aur pe care le-au făcut mâinile lor.

31:8 Și Asiria va cădea; nu prin sabia unui bărbat, nici vreo sabie omenească n-o va devora; și va fugi nu din fața sabiei; ci tinerii vor fi diminuați.

31:9 Căci, cu o stâncă vor fi înconjurați, cu o palisadă de asediu, și vor fi învinși; iar cei ce vor fugi, vor fi prinși; așa spune Domnul. Binecuvântat e cel ce are în Sion o sămânță, și rude _notă_{ sau: oameni din casa lui} în Ierusalim.

Isaia

40:1 Mângâiați! Mângâiați pe poporul Meu, spune Dumnezeul vostru.

40:2 Voi preoților vorbiți în _notă_{ sau:către} inima cetății Ierusalimului! Mângâiați-o! căci s-a împlinit umilirea ei; i-a fost dezlegat păcatul; căci a primit din mâna Domnului dublul păcatelor ei.

40:3 Un glas strigând în pustie, Pregătiți Calea Domnului, directe faceți cărările Dumnezeului nostru.

40:4 Orice râpă va fi umplută, și orice munte și deal vor fi coborâte, și vor fi toate cele strâmbe, pentru a fi făcute directe, și cele stâncoase pentru a fi căi netede,

40:5 Și se va arăta gloria Domnului, și va vedea orice carne salvarea lui Dumnezeu, căci Domnul a vorbit.

40:6 Un glas spunând, Strigă! Și am zis, Ce să strig? Orice carne e iarbă, și toată gloria omului e precum floarea ierbii;

40:7 s-a uscat iarba, și floarea a căzut, căci suflarea lui Dumnezeu a suflat în ea. În adevăr iarba este poporul.

40:8 S-a uscat iarba, floarea a căzut, dar rostirea _notă_{ vorba, ce vorbi} Dumnezeului nostru rămâne în veac.

40:9 Pe muntele cel înalt urcă-te, tu cel ce evanghelizezi Sionul! Ridică-ți cu tărie glasul tău! Tu cel ce evanghelizezi Ierusalimul! Ridică-te! Nu-ți fie frică! Zi cetăților lui Iuda, Iată Dumnezeul vostru!

40:10 Iată, Domnul, Domnul cu tărie vine, și Brațul Lui, cu domnie. Iată, răsplata Lui e cu El, și lucrarea, înaintea Lui.

40:11 Precum un păstor își va paște turma lui, și brațul lui va aduna mieii, și pe cea în burtă având, o va mângâia.

40:12 Cine a măsurat cu mâna apa, și cerul cu palma, și tot pământul cu pumnul? Cine a așezat a munților greutate, și văile cele împădurite le-a pus în a balanței cumpănă?

40:13 Cine a cunoscut gândul Domnului, și cine al Lui sfătuitor a devenit? Cine Îi va arăta ceva _notă_{ va da învățătură} Lui?

40:14 Sau cine L-a sfătuit, și I-a arătat _notă_{ dat învățătură}? Sau cine I-a arătat judecata _notă_{ echitatea}? Sau calea înțelegerii cine I-a arătat-o?

40:15 Fiindcă toate națiunile ca o picătură dintr-o găleată, și ca praful pe un jug de balanță au fost socotite, și ca un scuipat sunt socotite.

40:16 Și Libanul nu e suficient pentru ardere, și toate patrupedele nu sunt suficiente pentru ardere de tot;

40:17 și toate națiunile ca nimic sunt, și drept nimic au fost socotite de El.

40:18 Cu cine L-ați asemuit voi pe Domnul, și cu ce reprezentare L-ați asemuit?

40:19 Nu o imagine _notă_{Gr: 1a oc în Gen 1:26; un chip} a făcut meșterul? Sau aurarul, topind aur, îl poleiește, pentru o reprezentare îl pregătește în întregime?

40:20 Căci lemn imputrescibil alege meșterul, și cu înțelepciune caută cum să stabilizeze baza imaginii lui, ca să nu se clatine.

40:21 Oare nu veți cunoaște? Nu veți auzi? Nu a fost vestit de la început către voi? Nu cunoașteți temeliile pământului?

40:22 El e Cel ce ține _notă_{ controlează} curbura pământului, și cei ce locuiesc pe el sunt ca lăcustele; El e Cel ce a așezat ca pe o boltă cerul, și l-a întins ca pe un cort de locuit.

40:23 Cel ce-i stabilește pe stăpânitori, ca și cum nimic n-ar stăpâni; și pământul ca pe nimic l-a făcut.

40:24 Căci nicidecum nu vor sădi ei, nici nu vor semăna, nici nu se vor înrădăcina în pământul rădăcinii lor. El a suflat peste ei, și s-au uscat; și un vifor ca pe niște surcele îi va lua.

40:25 Acum deci, cu cine Mă veți asemăna, ca Să fiu înălțat? zice Cel Sfânt.

40:26 Priviți în înălțime cu ochii voștri, și vedeți, Cine a pus în lumină _notă_{ a introdus} toate acestea? Cel ce scoate după număr armonia podoabei _notă_{ cosmosul} Lui, toate pe nume le va chema prin mărimea gloriei, și prin forța tăriei Lui. Nimic din acestea nu-ți e ascuns.

40:27 Căci oare vei zice Iacove, ceea ce ai și spus Israele? Și anume, Ascunsă e calea mea față de Dumnezeu, și Dumnezeul meu judecata a înlăturat-o, și s-a îndepărtat.

40:28 Și acum, nu cunoașteți? Chiar nu ați auzit? Dumnezeu cel veșnic, Dumnezeu Cel ce pregătește marginile pământului, El nu va flămânzi, nici nu va obosi, nici nu este o descoperire _notă_{Gr: găsire, invenție} a priceperii Lui.

40:29 Dând celor ce flămânzesc forță, și celor ce nu au chinuri, întristare.

40:30 Căci vor flămânzi pruncii, și se vor osteni tinerii, și cei aleși fără putere _notă_{ ἄνισχυς $\to$ astenic} vor fi.

40:31 Dar cei ce așteaptă de la Domnul își vor înnoi tăria; se vor înaripa ca vulturii; vor alerga și nu se vor osteni; vor merge și nu vor flămânzi.

Isaia

49:1 Ascultați insule, și luați aminte națiuni! Din timp îndelungat a fost stabilit, spune Domnul, Din pântecele mamei Mele, El a chemat Numele Meu.

49:2 Și El a făcut gura Mea ca o sabie ascuțită, și sub protecția Mâinii Lui M-a ascuns. El M-a făcut ca pe o săgeată aleasă, și în tolba Lui M-a ascuns.

49:3 Și mi-a zis, Robul Meu ești tu, Israele, și în tine Mă voi glorifica.

49:4 Și Eu am zis, Degeaba M-am trudit în zadar, și pentru nimic Mi-am dat tăria Mea. De aceea, judecata Mea e la Domnul, și truda Mea e-naintea Dumnezeului Meu.

49:5 Și acum, așa vorbește Domnul, Cel care m-a plăsmuit din pântece, propriul Lui rob să fiu, pentru a-l strânge pe Iacov la El. Și pe Israel când îl voi fi adunat, atunci voi fi glorificat înaintea Domnului, și Dumnezeul Meu va fi tăria Mea.

49:6 Și a zis, Mare lucru pentru Tine este să fi chemat Servitorul Meu, să stabilești semințiile lui Iacov, și diaspora lui Israel să o întorci. Iată, Te-am dat ca legământ unui neam, ca lumină națiunilor, ca Tu să fii spre salvare până la extremitatea _notă_{ escatologia} pământului.

49:7 Așa vorbește Domnul, Cel ce te scapă, Dumnezeul lui Israel, Sfințiți-L pe Cel care Își tratează ca nimic viața Lui, pe Cel considerat o urâciune de națiuni, pe _notă_{Gr: aici του la genitiv, του δούλου, robului; poate o greșeală de copist, în loc de τον, la acuzativ; aici variații LXX} Robul conducătorilor -- Împărați Îl vor vedea, și se vor ridica conducătorii, și I se vor închina datorită Domnului; căci credincios este Sfântul lui Israel, și Eu Te-am ales.

49:8 Așa spune Domnul, La vremea agreată te-am ascultat, și în ziua salvării te-am ajutat, și te-am plăsmuit, și te-am dat ca să fi legământ națiunilor, să restabilești pământul, și pentu a redărui moștenirile pustiite.

49:9 Spunând celor în lanțuri, Ieșiți! Și celor în întuneric, Să fie dezvăluiți! În toate căile vor paște, și în toate cărările pășunii lor.

49:10 Nu vor flămânzi, nici nu vor înseta, nici nu îi va lovi arșiță, nici soare; ci Acela care va avea milă de ei, îi va mângâia, și prin izvoare de ape îi va călăuzi.

49:11 Și voi pune fiecare munte spre a fi o cale, și orice cărare ca să fie o pășune pentru ei.

49:12 Iată, aceștia de departe vor veni, aceștia de la crivăț, și dinspre mare, și alții din pământul perșilor.

49:13 Bucurați-vă ceruri, și veselește-te pământule! Izbucniți munților de bucurie! Căci a avut milă Dumnezeu de poporul Lui, și pe cei înjosiți din poporul Lui i-a mângâiat.

49:14 A zis Sionul, m-a părăsit Domnul, și Domnul m-a uitat!

49:15 Oare va uita o femeie copilașul ei, sau nu va avea milă de odrasla _notă_{ descendența} pântecelui ei? Și chiar dacă lucrurile acestea le-ar uita o femeie, totuși Eu nu te voi uita, spune Domnul.

49:16 Iată, pe mâinile Mele am zugrăvit zidurile tale; și înaintea Mea ești mereu.

49:17 Și degrabă vei fi zidit de cel care te-a dărâmat, și cei care te-au pustiit vor ieși din tine.

49:18 Ridică-ți de jur împrejur ochii tăi, și contemplă-i pe toți! Iată, s-au adunat, și vin spre tine. Viu sunt Eu, spune Domnul, că pe toți aceștia ca pe o podoabă îi vei îmbrăca _notă_{ te vei îmbrăca cu toți aceștia așa cum te îmbraci cu o podoabă}, și ți-i vei pune ca pe podoaba unei mirese.

49:19 Căci locurile tale pustii și cele dărăpănate, și cele prăbușite -- că acum vor fi la strâmtoare datorită locuitorilor, și vor fi departe de tine cei ce te înghițeau.

49:20 Căci vor spune în urechile tale, fiii tăi pe care îi pierdusei, E strâmt pentru mine acest loc, fă-mi loc ca să locuiesc!

49:21 Și vei rosti în inima ta, Cine mi i-a născut pe aceștia? Căci eu sunt stearpă _notă_{ ἄ•τεκνος: fără copii} și văduvă, o pribeagă și o exclusă. Pe aceștia însă, cine mi i-a crescut? Căci eu am fost lăsată singură! Aceștia însă de unde îmi sunt?

49:22 Așa vorbește Domnul, Domnul, Iată, Eu Îmi ridic spre neamuri Mâna Mea, și spre insule voi ridica Semnalul Meu. Și ele îi vor lua pe fiii tăi în sân, și pe fiicele tale pe umeri le vor ridica.

49:23 Și împărați vor fi dătătorii tăi de hrană, și prințesele lor, doici care te vor alăpta; pe fața pământului se vor închina înaintea ta, și praful picioarelor tale îl vor linge; și vei cunoaşte că Eu sunt Domnul, și nu se vor rușina cei ce Mă așteaptă.

49:24 Oare va lua cineva de la un gigant prăzi? Și de va fi capturat cineva pe nedrept, va fi el salvat?

49:25 Căci așa vorbește Domnul, Dacă cineva va captura un gigant, va lua prăzi; și cine va lua de la cel tare, va fi salvat. Eu însă, judecata ta o voi judeca, și Eu pe fiii tăi îi voi scăpa.

49:26 Și își vor mânca cei ce te necăjesc propria lor carne, și își vor bea ca pe un vin nou propriul lor sânge, și se vor îmbăta. Și va înțelege orice carne că Eu sunt Domnul, Cel care te scapă, și vine în ajutorul tăriei lui Iacov.