- X
Isaia
1:1 Viziunea pe care a văzut-o Isaia fiul lui Amoț _notă_{ Amos}, ce a văzut despre Iudeea, și despre Ierusalim, în timpul împărăției lui Ozia, și Iotam, și Ahaz, și Ezechia, care au împărțit peste Iudeea.
1:2 Ascultă, cerule, și pleacă-ți urechea pamântule! Căci Domnul a vorbit, spunând, Am născut fii, și i-am crescut, ei însă M-au respins.
1:3 Boul își cunoaște proprietarul, și măgarul, ieslea domnului lui, dar Israel, pe Mine nu Mă cunoaște; și poporul Meu, nu pricepe.
1:4 Vai, națiune păcătoasă, popor plin de păcate, sămânță răufăcătoare, fiii nelegiuiți! L-ați părăsit pe Domnul, și L-ați mâniat pe Sfântul lui Israel; ei au ieșit din părtășie, întorcându-se spre lucrurile dinapoi.
1:5 Cât încă să mai fiți loviți, adăugând nelegiuire? Capul întreg e-n durere, și inima întreagă, în întristare.
1:6 De la picioare până la cap nu este în ea _notă_{ sau "el"; în limba română, "ea" se referă la "națiunea" văitată în v. 4; în acest verset 6, manuscrisele LXX diferă} vreo sănătate deplină _notă_{Gr: 2 oc, Isa 1:6, Fap 3:16}, și în nicio rană, în nicio vânătaie, în nicio plagă inflamată _notă_{Gr: 2 oc, Isa 1:6, Nau 3:19} _notă_{ nu e sănătate deplină în nicio rană, lovitură, etc}; nu este pansament _notă_{Gr: 2 oc, Isa 1:6, Eze 30:21} pentru a fi aplicat, nici untdelemn, nici bandaje.
1:7 Pământul vostru e pustiu; cetățile voastre, arse de foc; țara voastră înaintea voastră, străinii au devorat-o, și e pustiită, e răvășită de un popor străin.
1:8 Va fi părăsită fiica Sionului, ca un cort într-o vie, și ca o colibă într-un câmp de castraveți, ca o cetate asediată.
1:9 Și dacă Domnul Oștirilor nu ne-ar fi lăsat o sămânță, ca Sodoma am fi devenit, și cu Gomora ne-am fi asemănat.
1:10 Ascultați cuvântul Domnului, conducători ai Sodomei! Luați aminte la legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei.
1:11 La ce-Mi servește mulțimea jertfelor voastre? spune Domnul. Destul Îmi este de arderile de tot ale berbecilor, și de seul mieilor! și sângele taurilor și al caprelor nu-l vreau!
1:12 Nici să nu veniți să vă înfățișați înaintea Mea, fiindcă cine a cerut lucrurile acestea din mâinile voastre? Să călcați în curtea Mea, să nu mai îndrăzniți _notă_{ lit: să nu mai continuați}!
1:13 Dacă aduceți făină fină, degeaba e; tămâia, o urâciune Îmi este; lunile voastre noi, și sabatele și ziua cea mare, nu le pot suferi.
1:14 Postul, și șomajul _notă_{ abținerea de la a munci}, și lunile voastre noi, și sărbătorile voastre le urăște Sufletul Meu. Ați ajuns să-Mi fiți o silă; nu voi mai cruța păcatele voastre.
1:15 Când vă veți întinde mâinile, Îmi voi întoarce ochii Mei de la voi. Și dacă vă veți înmulți implorarea, nu vă voi asculta, căci mâinile voastre de sânge sunt pline.
1:16 Spălați-vă! Faceți-vă curați! Înlăturați facerea de rău din sufletele voastre înaintea Ochilor Mei. Lăsați-vă de facerile voastre de rău.
1:17 Învățați să faceți binele. Căutați echitatea. Scăpați pe cel nedreptățit. Faceți judecată orfanului, și îndreptățiți pe văduvă.
1:18 Și veniți să ne judecăm cu argumente puternice, spune Domnul; și dacă vor fi păcatele voastre ca roșul sângelui _notă_{ roșu închis, SM: ca mohorâciunea; BB: ca cel negru}, ca zăpada vor fi albite; și dacă vor fi ca stacojiul, ca lâna vor fi albite.
1:19 Și dacă veți dori, și Mă veți asculta, bunătățile pământului le veți mânca.
1:20 Dacă însă nu veți dori, nici nu Mă veți asculta, o sabie vă va devora. Fiindcă Gura Domnului a vorbit acestea.
1:21 Cum a devenit o prostituată, cetatea credincioasă, Sionul, cea plină de judecată, în care, dreptatea se odihnea _notă_{ lit: dormea} în ea, dar acum, ucigașii.
1:22 Argintul vostru e invalidat; negustorii tăi de vin amestecă vinul cu apă.
1:23 Conducătorii tăi sunt răzvrătiți, părtași cu hoții, iubind mita, căutând răsplata; orfanilor ne făcându-le judecată, și judecata văduvelor nu o au în vedere.
1:24 De aceea, așa vorbește Stăpânul, Domnul Oștirilor, Vai celor tari din Israel, căci nu va înceta a Mea mânie, în mijlocul împotrivitorilor, și judecată ieșind din mijlocul vrăjmașilor Mei voi face.
1:25 Și voi aduce Mâna Mea împotriva ta, și te voi lămuri spre curățire. Iar pe cei răzvrătiți îi voi da pierii, și voi îndepărta toată nelegiuirea din tine.
1:26 Și pe toți cei mândrii îi voi smeri; și-i voi așeza pe judecătorii tăi ca mai înainte, și pe consilierii tăi ca la început. Și după acestea vei fi chemată, Cetatea Dreptății, Cetate-Mamă _notă_{ metropolă} Credincioasă, Sionul.
1:27 Căci cu judecată va fi salvată captivitatea ei, și cu milostenie.
1:28 Și zdrobiți vor fi cei nelegiuiți și cei păcătoși împreună; și cei ce-L părăsesc pe Domnul vor fi complet sfârșiți.
1:29 Fiindcă se vor rușina de idolii lor, pe care ei i-au dorit; și se vor rușina cu privire la grădinile pe care le-au poftit.
1:30 Căci vor fi ca un terebint care-și pierde frunzele, și ca un paradis fără apă.
1:31 Și va fi tăria lor precum paiul de câlți, și lucrările lor ca scânteile, și vor arde nelegiuiții și păcătoșii împreună, și nu va fi nimeni care să-i stingă.
2:1 Cuvântul care a avut loc către Isaia fiului la Amoț cu privire la Iudeea, și cu privire la Ierusalim.
2:2 Fiindcă va fi în ultimele zile -- va fi vizibil Muntele _notă_{ gr. neutru} Domnului, și Casa lui Dumnezeu va fi pe vârful munților, și se va ridica mai presus de dealuri; și vor veni la el _notă_{ gr. neutru: muntele} toate națiunile.
2:3 Și vor merge națiuni multe, și vor spune, Veniți, și să ne urcăm în Muntele Domnului, și în Casa Dumnezeului lui Iacov; și El ne va vesti căile Lui; și vom merge la El. Căci din Sion va ieși legea, și cuvântul Domnului din Ierusalim.
2:4 Și El va judeca în mijlocul națiunilor și va dezaproba popoare multe; și ei vor zdrobi acoperind cu lovituri săbiile lor în pluguri, și țepele lor în seceri. Și nu va mai lua o națiune împotriva altei națiuni sabia. Și nicidecum nu vor mai învăța să facă război.
2:5 Și acum, casă a lui Iacov, veniți și vom umbla în lumina Domnului.
2:6 Căci El a abandonat pe poporul Lui, pe casa lui Iacov; căci s-a umplut, așa cum a fost de la început _notă_{ așa cum era și mai înainte} ținutul lor, cu ghicitori _notă_{Gr: 2 oc, Deu 18:14, Isa 2:6}, precum era al _notă_{ ținutul} filistenilor; și copii filisteni mulți li s-au născut.
2:7 Căci și-au umplut țara lor cu argint și cu aur, și nu este număr pentru tezaurele lor; și au umplut țara de cai, și nu este număr pentru carele lor.
2:8 Și au umplut pământul cu urâciunile _notă_{ abominațiile} lucrărilor mâinilor lor; și s-au închinat idolilor _notă_{ lit: celor} făcuți de degetele lor.
2:9 Și a îngenuncheat omul, și s-a aplecat bărbatul; și nicidecum nu îi voi cruța.
2:10 Și acum, intrați în stâncă, și ascundeți-vă în pământ din fața fricii Domnului, și din fața gloriei tăriei Lui, atunci când Se va ridica să prăpădească pământul.
2:11 Căci ochii Domnului sunt elevați, dar omul e într-o stare joasă, și va fi coborâtă mândria oamenilor, și va fi înălțat numai Domnul în ziua aceea.
2:12 Căci ziua Domnului Oștirilor e asupra oricărui arogant și îngâmfat, și asupra oricui e înălțat și superior -- și vor fi umiliți;
2:13 și asupra oricărui cedru din Liban, al celor înălțați și superiori, și asupra oricărui copac cu ghindă din Basan;
2:14 și asupra oricărui munte înalt, și asupra oricărui deal înalt;
2:15 și asupra oricărui turn înalt, și asupra oricărui zid înalt;
2:16 și asupra oricărei corăbii a mării, și asupra oricărei priveliști _notă_{Gr: θέα, ας (ἡ), priveliște, contemplare; diferit de θεά, ᾶς (G2299), Dumnezeu, zeu; θέα nu apare în NT, fiind aici legat în mod greșit de G2299} a corăbiilor frumuseții.
2:17 Și va fi umilit orice om, și va cădea înălțimea oamenilor; și va fi înălțat numai Domnul în ziua aceea.
2:18 Și idolii _notă_{ lit: lucrurile} făcuți de mână, pe toți îi vor ascunde,
2:19 cărându-i în peșteri, și în crăpăturile stâncilor, și în găurile pământului, din fața fricii Domnului, și din fața gloriei tăriei Lui, atunci când Se va ridica să prăpădească pământul.
2:20 Căci în ziua aceea va arunca _notă_{ lepăda} omul urâciunile lui, lucrurile de argint și de aur pe care le-au făcut, ca să se închine deșertăciunilor, și liliecilor,
2:21 ca să intre în găurile stâncii solide, și în crăpăturile stâncilor, din fața fricii Domnului, și din fața gloriei tăriei Lui, atunci când Se va ridica să prăpădească pământul.
2:22 Terminați-o _notă_{ Lăsați-vă}, voi înșivă, cu omul care respiră prin nările lui; căci în ce e el de luat în seamă _notă_{ sau: în ce poate el să fie creditat, în ce poate fi considerat, ce valoare are el}?
3:1 Iată acum, Stăpânul, Domnului Oștirilor, El va înlătura din Ierusalim și din Iudeea pe bărbatul cel tare și pe femeia cea tare, tăria pâinii și tăria apei;
3:2 pe uriaș și pe cel tare, și pe omul războinic, și pe magistrat, și pe profet, și pe gânditor, și pe bătrân,
3:3 și pe comandantul peste cincizeci, și pe minunatul sfătuitor, și pe înțeleptul arhitect, și pe ascultătorul care discerne.
3:4 Și voi stabili tineri să fie conducători peste ei, și batjocoritori vor domni peste ei.
3:5 Și se va repezi poporul, om împotriva omului, și om împotriva aproapelui lui; va lovi băiatul pe bătrân; cel fără cinste împotriva celui cu cinste.
3:6 Căci va apuca un om pe fratele lui, sau cel din casă pe tatăl lui, spunând, Iată, ai un veșmânt, fii conducător peste noi, și administrarea alimentelor mele în grija ta să fie!
3:7 Și răspunzând în ziua aceea, el va grăi, Nu voi fi conducătorul tău, căci nu!, în casa mea nu este pâine, nici veșmânt; nu voi fi conducător al poporului acestuia.
3:8 Căci Ierusalimul e abandonat, și Iudeea e prăbușită; și limbile lor, în mod nelegiuit, pronunță cuvinte împotriva Domnului, fiind neascultători.
3:9 Fiindcă acum a fost umilită gloria lor, și rușinea feței lor îi înfruntă; și păcatul lor, la fel ca Sodoma l-au vestit în gura mare și l-au arătat tuturor. Vai, sufletului lor, fiindcă au plănuit un plan cumplit împotriva lor înșilor;
3:10 au zis, Îl vom lega pe cel drept, căci dezavantajos ne este; așa că, rodul lucrărilor lor îl vor mânca.
3:11 Vai celor nelegiuiți; lucruri cumplite, potrivit lucrărilor mâinilor lor, li se vor petrece.
3:12 Poporul Meu, comisarii voștri vă spicuiesc, și perceptorii _notă_{ vameșii} domnesc peste voi. Poporul Meu, cei ce vă numesc fericiți, vă înșeală, și cărările picioarelor voastre le tulbură.
3:13 Dar acum, va pune în judecată Domnul, și va așeza în judecată pe poporul Lui.
3:14 Domnul Însuși la judecata va veni cu bătrânii poporului, și cu conducătorii lui. Voi însă, de ce ați dat foc viei Mele, și jaful luat de la cel sărman e în casele voatre?
3:15 De ce nedreptățiți voi pe poporul Meu, și fața sărmanilor o necinstiți? -- spune Domnul, Domnul Armatelor.
3:16 Așa vorbește Domnul, Pentru că sunt îngâmfate fiicele Sionului, și umblă cu nasul pe sus _notă_{ lit: cu gâtul, grumazul; var: și umblă cu gâtul țeapăn}, și fac semne cu ochii, și în umbletele picioarelor lor, împreună își târăsc trena rochiilor, și cu picioarele lipite împreună, dănțuiesc.
3:17 și va smeri Dumnul pe prințesele fiicele Sionului; și Domnul va descoperi starea _notă_{Gr: σχῆμα $\to$ schema; condiția; 3 oc, Isa 3:17, 1Co 7:31, Fil 2:8} lor.
3:18 În ziua aceea chiar va amputa Domnul gloria veșmintelor lor, și ornamentele puse-n păr, și cununile,
3:19 Și salbele, și împodobirea fețelor lor,
3:20 și asortarea podoabei de strălucire, și brățările, și verigile, și piepțenii de podoabă, și inelele, și spiralele înfășurând mâna dreaptă,
3:21 și cerceii, și veșmintele cu borduri purpurii, și ornamentele purpurii,
3:22 și șalurile de casă, și veșmintele diafane din Laconia _notă_{ regiune din Grecia, cu capitala la Sparta},
3:23 și inurile subțiri, și cele albastre și stacojii, și inul subțire cu aur și albastru întrețesut, și cuverturile ușoare pentru fotoliile de vară.
3:24 Și va fi în loc de aromă plăcută, praf; și în loc de cingătoare, cu funie te vei încinge; și în loc de podoabă a capului, podoabă de aur, chelie vei avea, datorită lucrărilor tale; și în loc de cămașa veșmântului de purpură, te vei înfășura cu sac.
3:25 Și fiul tău preafrumos pe care-l iubești, sub sabie va cădea; și cei tari ai voștri sub sabie vor cădea, și vor fi înjosiți.
3:26 Și vor jeli scrinurile podoabei voastre, și vei lăsată singură; și în pământ vei fi zdrobită.
4:1 Și vor apuca șapte femei un singur om, în aceea zi, spunând, Pâinea noastră singure ne-o vom mânca, și hainele noastre proprii le vom purta, numai numele tău să fie chemat peste noi; înlătură ocara noastră.
4:2 În ziua aceea va străluci Dumnezeu în sfat, cu glorie, pe pământ ca să înalțe și să glorifice ce a fost păstrat din Israel.
4:3 Și va fi ce a rămas în Sion, și ce a fost păstrat în Ierusalim -- sfinți vor fi chemați; toți cei scriși pentru viață în Ierusalim.
4:4 Căci spălând va scoate Domnul murdăria fiilor și fiicelor Sionului, și sângele Ierusalimului îl va curăța cu desăvârșire din mijlocul ei _notă_{ cetatea Ierusalimului} printr-un duh de judecată, și printr-un duh de ardere.
4:5 Și El va veni, și va fi că orice loc al muntelui Sionului, și toate locurile de jur-împrejurul lui, El le va adăposti cu un nor ziua, și precum fum și lumină de foc arzător noaptea; tot Sionul de glorie va fi adăpostit.
4:6 Și va fi drept umbrar de arșiță, și drept adăpost, și drept ascunzătoare de a vremii duritate și de ploaie.
5:1 Voi cânta acum preaiubitului meu, o cântare a preaiubitului meu, cu privire la via lui. O vie s-a făcut preaiubitului, pe un pisc, într-un loc mănos.
5:2 Și o îngrăditură a pus împrejur, și o palisadă, și a sădit o viță aleasă; și a zidit un turn în mijlocul ei; și un teasc a săpat în ea; și a așteptat rodul viței, și ea a făcut spini.
5:3 Și acum, voi cei ce locuiți în Ierusalim, și tu om al lui Iuda, judecați acum în Mine și între via Mea.
5:4 Ce voi mai face viei Mele, și ce nu i-am făcut? Căci am așteptat să facă strugure, dar a făcut spini.
5:5 Acum deci vă voi face cunoscut ce anume Eu voi face viei Mele. Voi îndepărta îngrăditura ei, și va fi pentru jaf. Și voi dărâma zidul ei, și va fi pentru a fi călcată în picioare.
5:6 Și voi da uitării via Mea, și nicidecum nu o voi mai curăța tăind-o, nici nu o voi mai săpa. Și vor crește în ea -- ca într- o pârloagă -- spini; și norilor le voi porunci să nu plouă peste ea ploaie.
5:7 Căci via Domnului Oștirilor, Casa lui Israel este, și omul lui Iuda e odraslă nouă și iubită. Am așteptat să facă echitate _notă_{ judecată}, a făcut însă nelegiuire, și nu dreptate, ci strigăt.
5:8 Vai celor ce împreunează casă lângă casă, și câmp lângă câmp apropie, ca de la vecin să ia ceva. Oare veți locui singuri pe pământ?
5:9 Căci s-au auzit în urechile Domnului Oștirilor lucrurile acestea. Căci dacă vor deveni case mari, vor ajunge pustiire; vor fi mari și bune, și nu vor fi locuitori în ele.
5:10 Căci acolo unde lucrează zece perechi de boi, se va face cât pentru un singur vas de lut; și cel ce seamănă șase măsuri generoase, va face trei măsuri.
5:11 Vai de cei ce se trezesc de dimineața și băutura cea tare o caută înfrigurați _notă_{ după băutura cea tare aleargă}, cei ce continuă în aceasta până seara; căci vinul îi va arde.
5:12 Căci cu harfa și psaltirea, și cu tamburine și cu fluiere, vinul îl beau; dar lucrările Domnului nu le iau în seamă, și lucrările mâinilor lor nu le consideră.
5:13 De aceea captiv poporul Meu a devenit, datorită neștiinței lor în ce-L privește pe Domnul. Și o mulțime dintre ei au devenit morți datorită foamei și a setei după apă.
5:14 Și și-a deschis Hadesul răsuflarea lui, și și-a deschis gura lui fără încetare; și acolo se vor coborî cei puși în cinste, și cei mari, și cei bogați, și cel ce se veselește în Ierusalim _notă_{ lit: în ea, adică: în cetatea Ierusalimului}.
5:15 Și va fi înjosit poporul, și va fi dezonorat bărbatul, și ochii superiori vor fi înjosiți.
5:16 Și va fi înălțat Domnul Oștirilor în judecată, și în Dumnezeul Cel Sfânt se vor glorifica în dreptate.
5:17 Și vor fi păscuți cei jefuiți ca boii; și pe câmpurile pustii ale celor duși în robie, mieii vor mânca.
5:18 Vai de cei ce trag păcatele cum le-ar târî cu o funie lungă, și ca un jug cu curea înhămat asupra unei vițele -- un jug de nelegiuiri.
5:19 Cei care spun, Hai, degrabă să se apropie lucrurile pe care le va face! ca să le vedem; și să vină sfatul Sfântului lui Israel, ca să-l cunoaștem.
5:20 Vai de cei ce cheamă ce e dăunător bine, și binele dăunător; cei ce instituie _notă_{ pun, fac; sau: își propun} întunericul ca lumină, și lumina ca întuneric; cei ce instituie amarul ca dulce, și dulcele ca amar.
5:21 Vai celor înțelepți în ei înșiși, și care înaintea lor înșiși sunt pricepuți.
5:22 Vai celor tari dintre voi, cei care beau vin, și cei puternici, cei ce amestecă băuturile tari;
5:23 celor care îndreptățesc pe cel lipsit de pietate datorită darurilor mitei, și care celui drept îi dau la o parte dreptatea.
5:24 De aceea, în felul în care e ars paiul de un cărbune de foc, și e ars dintr-odată de o flacără dezlănțuită, rădăcina lor ca țărâna va fi, și floarea lor ca un nor de pulbere se va înălța; căci nu au vrut legea Domnului Oștirilor, ci grăirea Sfântului lui Israel au întărâtat-o.
5:25 Și S-a mâniat cu urgie Domnul Oștirilor cu privire la poporul Lui. Și Și-a pus Mâna peste ei, și i-a lovit. Și s-au întărâtat munții, și au devenit stârvurile lor ca gunoiul în mijlocul drumului. Și cu toate acestea nu s-a potolit _notă_{ lit: întors} mânia Lui, ci continuă să fie Mâna Lui ridicată.
5:26 De aceea El va ridica un Semn printre națiunile cele din depărtări; și le va fluiera de la marginea pământului; și, iată, ele degrabă vin sprintene cu ușurința unui nor.
5:27 Ele nu vor flămânzi, nici nu vor obosi, nici nu vor ațipi, nici nu se vor culca, nici nu își vor descheia brâiele lor de pe coapsele lor, nici nu vor descheia curelele sandalelor lor.
5:28 Ale căror săgeți sunt ascuțite, și arcurile lor sunt încordate, copitele cailor lor precum stânca solidă sunt socotite; roțile carelor lor, ca viforul.
5:29 Ele înaintează ca leii, și se așează în apropiere ca progeniturile leului; și el va apuca și va răcni ca o fiară, și se va arunca asupra lor, și nu va fi nimeni să-i scape.
5:30 Și va răcni datorită lor în ziua aceea, ca glasul mării zguduită de valuri. Și se vor uita la cer sus și jos, și iată, întuneric greu în perplexitatea _notă_{Gr: Luc 21:25 } lor.
6:1 Și a avut loc în anul în care a murit împăratul Ozia. Am văzut pe Domnul șezând pe un tron înalt și ridicat; și era plină Casa de gloria Lui.
6:2 Și serafimi stăteau de jur-împrejur Lui; șase aripi având unul din ei, și șase aripi unul din ei; și cu două își acopereau fața; și cu două își acopereau picioarele; și cu două, zburau.
6:3 Și au strigat unel către altul, și au spus, Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Oștirilor; plin este tot pământul de gloria Lui.
6:4 Și s-a ridicat pragul de sus de glasul cu care au strigat, și casa s-a umplut de fum.
6:5 Și am zis, O, mizerabil ce sunt, vai de mine, căci m-am prăpădit, căci un om sunt, și buze necurate am, și în mijlocul unui popor buze necurate având eu trăiesc, și pe Împăratul, Domnul Oștirilor L-am văzut cu ochii mei.
6:6 Și a fost trimis către mine unul din serafimi; și în mână avea un cărbune, pe care cu cleștele l-a luat de pe altar.
6:7 Și a atins gura mea, și a zis, Iată, acesta a atins buzele tale, și va înlătura nelegiuirile tale, și păcatele tale le va curăța de tot.
6:8 Și am auzit glasul Domnului, spunând, Pe cine voi trimite, și cine va merge la poporul acesta? Și am zis, Iată, Eu sunt, trimite-Mă!
6:9 Și a zis, Mergi și zi poporului acestuia, Auzind, veți auzi și nicidecum nu veți înțelege; și văzând veți vedea, și nicidecum nu veți ști.
6:10 Căci s-a îngroșat inima poporului acestuia; și urechile lor cu greu au auzit, și ochii și-au închis pleoapele, ca nu cumva să privească ochii lor, și urechile să audă, și inima să înțeleagă, și să se întoarcă, și să-i vindec.
6:11 Și am zi, Până când, Doamne? Și El a zis, Până când, vor fi pustiite cetățile, în apropierea lor ne mai fiind locuitori; și casele, în apropierea lor ne mai fiind oameni; și pământul va rămâne pustiu.
6:12 Și după aceste lucruri, va îndepărta Dumnezeu pe oameni; și se vor înmulți cei ce vor fi rămas pe pământ.
6:13 Și totuși din ea va fi a zecea parte; și ea va fi din nou spre a fi prădată. Ca un terebint, și ca o ghindă, atunci când cade din găocea ei -- sămânță sfântă e trunchiul ei.
7:1 Și a fost în zilele lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, s-a ridicat Rezin împăratul Aramului, și Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-i facă război, și nu au putut să-l asedieze.
7:2 Și s-a vestit către casa lui David, spunând, S-a învoit Aram cu Efraim; și a fost uluit sufletul lui, și sufletul poporului lui, în felul în care, în dumbravă, un pom sub vânt se clatină.
7:3 Și a zis Domnul către Isaia, Ieși pentru a-l întâmpina pe Ahaz, tu și cel ce a rămas, Iașub fiul tău, spre bazinul superior, pe calea ogorului înălbitorului.
7:4 Și îi vei spune, Ferește-te să rămâi tăcut, și nu te înfricoșa! Nici să nu fie sufletul tău slab datorită celor două cioturi de lemn mocnind cu fum negru, aceștia doi; căci atunci când urgia mâniei Mele are loc, din nou voi vindeca.
7:5 Iar despre fiul lui Aram, și fiul lui Remalia, că au plănuit un plan dăunător, spunând,
7:6 Ne vom sui în Iudeea, și vorbind cu ei, îi vom întoarce la noi, și vom pune împărat peste ei pe fiul lui Tabeel.
7:7 Așa vorbește Domnul Oștirilor, Nicidecum nu va rămâne planul acesta, nici nu va fi.
7:8 Dar capul Aramului e Damascul, și capul Damascului e Rețin; dar încă șaizeci și cinci de ani va fi lipsită împărăția lui Efraim de popor.
7:9 Și capul lui Efraim e Samaria _notă_{ în acest verset LXX transliterează aici Σομόρων}, și capul Samariei e fiul lui Remalia; și dacă nu veți crede, nici nu veți pricepe.
7:10 Și a continuat Domnul să vorbească lui Ahaz, spunând,
7:11 Cere pentru tine însuți un semn de la Domnul Dumnezeul tău, în adâncime, sau în înălțime.
7:12 Și Ahaz a zis, nicidecum nu voi cere, nici nu-L voi ispiti pe Domnul.
7:13 Și a zis, Ascultați acum, Casă a lui David, Oare ceva mic e pentru voi să purtați o luptă cu oamenii? Și cum față de Domnul veți purta o luptă?
7:14 De aceea, va da Domnul Însuși, pentru voi, un semn; iată fecioara în burtă va lua _notă_{ va concepe}, și va da naștere unui Fiu, și veți chema Numele Lui Emanuel.
7:15 El, unt și miere va mânca, înainte ca El să cunoască să-Și propună răul dăunător, sau să aleagă binele.
7:16 Fiindcă înainte să cunoască Băiatul binele sau răul, neascultând de răul cumplit, El alege binele; și va fi părăsit pământul de care ți-e frică, din fața celor doi împărați.
7:17 Dar va aduce peste tine Dumnezeu, și peste poporul tău, și peste casa tatălui tău, zile care nu au venit încă din ziua în care s-a îndepărtat Efraim de la Iuda, pe vremea împăratului asirienilor.
7:18 Și va fi în ziua aceea, va fluiera Domnul muștele care domnesc peste o parte a râului Egiptului, și albina care este în ținutul asirienilor.
7:19 Și ele vor veni, și se vor odihni toate în văile țării, și în găurile stâncilor, și în peșteri, și în fiecare crăpătură, și în fiecare pom.
7:20 În ziua aceea Domnul va rade cu briciul cel îmbătat de cealaltă parte a râului împăratului asirienilor, va rade capul, și perii picioarelor, și barba o va înlătura.
7:21 Și va fi în ziua aceea, va hrăni omul o vițea din boi, și două oi.
7:22 Și va fi din belșugul băuturii de lapte, unt, și miere, va mânca fiecare om rămas pe pământ.
7:23 Și va fi în ziua aceea că orice loc în care ar fi putut fi o mie de vițe valorând o mie de sicli, pentru pârloagă va fi, și pentru spin.
7:24 Cu săgeată și cu arc vor intra acolo, căci pârloagă și spin va fi în tot pământul.
7:25 Și fiecare munte, prin arare va fi arat; nicidecum nu va mai fi acolo frică, căci va fi, din pârloagă și spin, pentru a fi pășune oii, și călcat sub piciorul boului.
8:1 Și a zis Domnul către mine, Ia-ți un sul de papirus nou și mare, și scrie în el cu o peniță de om, despre iuțeala cu care se va face jefuirea prăzilor, căci a sosit.
8:2 Și martori fă-Mi din oameni credincioși -- pe Urie preotul, și pe Zaharia fiul lui Berechia.
8:3 Și m-am apropiat de profetesă, și în pântece a luat, și a dat naștere unui fiu. Și mi-a zis Domnul, Cheamă numele lui, Degrabă, Pradă, Iute, Jaf.
8:4 Fiindcă înainte să cunoască băiatul să-și cheme tatăl sau mama, vor fi luate puterea Damascului, și prăzile Samariei, înaintea împăratului asirienilor.
8:5 Și Domnul a continuat să-mi vorbească din nou, spunând,
8:6 Pentru că nu a dorit poporul acesta apa Siloamului curgând liniștit, ci au dorit să-i aibă pe Rețin, și pe fiul lui Remalia împărat peste voi, de aceea --
8:7 Iată, Domnul aduce asupra voastră apa râului cea tare și multă, pe împăratul asirienilor, și gloria lui. Și se va urca peste fiecare vale a voastră, și va umbla pe fiecare zid al vostru.
8:8 Și va înlătura din Iudeea pe omul care poate să-și ridice capul, sau care poate să împlinească ceva; și va fi tabăra lui așa încât va umple lățimea ținutului vostru -- cu noi e Dumnezeu.
8:9 Luați cunoștință, națiuni, și plecați-vă. Auziți până la marginea pământului. Voi cei tari, plecați-vă. Căci dacă din nou veți fi tari, din nou vă veți pleca.
8:10 Și orice plan veți plănui, îl va șterge Domnul, și orice cuvânt veți vorbi, nicidecum nu va rămâne la voi, întrucât cu noi e Dumnezeu.
8:11 Așa vorbește Domnul, Cu mână tare să nu asculte ei de umblarea căii poporului acestuia, spunând,
8:12 Nu cumva să ziceți, E greu! Căci tot ce-ar zice poporul acesta e greu. Dar de frica lor nicidecum să nu vă fie frică, nici să nu vă tulburați.
8:13 Pe Domnul puterilor -- pe El sfințiți-L și El va fi frica voastră.
8:14 Și în El să vă încredeți _notă_{ lit: încrezându-vă să fiți}, El îți va fi drept sanctuar, și nu ca o piatră de poticnire cu care să vă întâlniți, nici ca o stâncă de cădere; dar casa lui Iacov e într-o cursă, și într-o groapă pândind în Ierusalim.
8:15 De aceea, vor fi neputincioși printre ei mulți, și vor cădea, și vor fi zdrobiți; și se vor apropia, și vor fi prinși oamenii care sunt în siguranță.
8:16 Atunci puși în lumină vor fi cei ce se pecetluiesc singuri _notă_{ SM, BA: cei ce pecetluiesc legea} ca legea să n-o învețe.
8:17 Și se va zice, Îl voi aștepta pe Dumnezeu, Cel ce-Și întoarce Fața Lui de la casa lui Iacov, și mă voi încrede _notă_{ lit: voi fi încrezându-mă} în El.
8:18 Iată, Eu și copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu, și ei vor fi semne și miracole în casa lui Israel de la Domnul Oștirilor Care locuiește în Muntele Sionului.
8:19 Și dacă vor spune către voi, Întrebați pe prezicătorii ventriloci, și pe cei ce din pământ strigă, și deșertăciunile pe care din pântece le glăsuiesc. Oare nu, o națiune către Dumnezeul ei își va îndrepta întrebarea? De ce întreabă ei despre cei vii pe cei morți?
8:20 Căci legea drept un ajutor a dat-o El, ca ei să vorbească nu după spusa aceasta, despre care nu sunt daruri de dat pentru El _notă_{ pasaj dificil}.
8:21 Și va veni peste voi foamete aspră; și va fi că atunci când veți flămânzi, vă veți întrista, și de rău veți vorbi pe conducătorul vostru și pe părinți; și își vor ridica privirea spre cer, sus,
8:22 și spre pământ, jos, vor privi, și iată, întuneric, necaz și strâmtorăre, și întuneric încât să nu vadă pentru o vreme.
9:1 Aceasta mai întâi, bea degrabă! Degrabă acționează! Ținutul lui Zabulon, țara lui Neftali, și cei rămași pe țărm, și de cealaltă parte a Iordanului, Galileea națiunilor.
9:2 Poporul umblând în întuneric a văzut o lumină mare. Voi cei locuind în ținutul și în umbra morții, o lumină va iradia _notă_{Gr: 9 oc, Pro 4:18, Plâ 4:7, Mat 5:15, Mat 17:2, Fap 12:7, 2Co 4:6} peste voi.
9:3 Mulțimea poporului ai călăuzit-o cu bucurie, și vor fi bucuroși înaintea Ta ca cei ce se bucură de seceriș, și precum cei ce împart prăzile.
9:4 Căci a fost înlăturat jugul, cel ce deasupra lor era așezat, și toiagul, cel de pe grumazul lor; căci toiagul celor silnici l-a anulat ca în ziua cea împotriva lui Madian.
9:5 Căci orice costum de haine îngrămădit cu vicleșug, și orice haină, cu despăgubire va fi achitată, și ei vor dori s-o facă chiar dacă ar ajunge să fie arși cu foc.
9:6 Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ne-a fost dat, Căruia domnia s-a făcut _notă_{ a luat ființă} peste umărul Lui; și e chemat Numele Lui, Mesager al Marelui Sfat, Minunat, Sfetnic, Dumnezeu Tare, Atotputernic, Prinț al păcii, Tată al celui ce va să fie veac. Căci voi aduce pace peste prinți, și sănătate Lui.
9:7 Și mare este suveranitatea Lui, și pacea Lui nu are _notă_{ lit: și păcii Lui, nu-i este sfârșit} sfârșit, pe tronul lui David, și în împărăția Lui, ca s-o stabilească, și s-o susțină prin judecată, și cu dreptate, de acum și până în veac. Zelul Domnului Oștirilor va face acestea.
9:8 Moarte a trimis Domnul asupra lui Iacov, și va veni asupra lui Israel.
9:9 Și va cunoaște tot poporul lui Efraim, și cei ce locuiesc în Samaria, care cu insolență și cu inimă îngâmfată, spun,
9:10 Cărămizile au căzut, dar veniți, să cioplim pietre, și să tăiem sicomori și cedrii, și vom ne vom zidi un turn.
9:11 Și va strivi Dumnezeu pe cei ce se ridică asupra muntelui Sionului, asupra Lui, și pe vrăjmașii Lui îi va desființa --
9:12 Pe Siria de la soare răsare, și pe greci de la soare apune, cei ce devorează pe Israel cu toată gura. În toate acestea nu s-a întors mânia, ci Îi e încă Mâna înălțată.
9:13 Și poporul nu s-a întors până când nu a fost lovit, și pe Domnul Oștirilor nu L-au căutat.
9:14 Și Domnul a înlăturat din Israel capul și coada, pe cel mare și pe cel mic, într-o singură zi;
9:15 pe bătrân, și pe cei ce fețele oamenilor le admiră _notă_{ cei ce caută la fața omului} -- acesta e conducătorul; și profetul care învață _notă_{ dă învățătură} nelegiuiri -- aceasta e coada.
9:16 Și _notă_{ Și vor fi cei...} cei ce declară că e binecuvântat poporul a esta, îl rătăcesc; și-i vor rătăci ca să-i înghită.
9:17 De aceea de tinerii lor, nu Se va bucura Domnul; și de orfanii lor, și de văduvele lor, nu va avea milă. Căci toți sunt nelegiuiți, și cumpliți, și fiecare gură vorbește nedrept. Căci toate acestea nu vor abate mânia Lui, ci este încă Mâna Lui ridicată.
9:18 Și va arde ca focul nelegiuirea, și ca troscotul uscat va fi mâncat de foc, și va fi ars în desișurile pădurii, și vor fi devorate împreună [cele de jur-împrejurul dealurilor 1 toate].
9:19 De aceea, mânia urgiei Domnului arde țara întreagă, și va fi poporul ca cei arși de foc. Și omul de fratele lui, nu va avea milă,
9:20 ci se va abate la dreapta, fiindcă va flămânzi, și va mânca din cele din stânga, și nicidecum nu se va sătura omul mâncându-și carnea brațului lui.
9:21 Căci va mânca Manase carnea lui Efraim, și Efraim pe a lui Manase; fiindcă împreună îl vor asedia pe Iuda. Cu toate acestea, nu se va întoarce mânia, ci este încă Mâna Lui ridicată.
10:1 Vai de cei scriind nelegiuire; căci scriitorii nelegiuire scriu;
10:2 pervertind _notă_{ întorcând, stricând} judecata sărmanilor, răpind judecata săracilor din poporul Meu; așa încât le va fi văduvei pentru jaf, și orfanului pentru despuiere.
10:3 Și ce vor face ei în ziua cercetării? Căci necazul vostru de la depărtare va veni; și la cine vă veți adăposti pentru ajutor? Și unde veți lăsa fugind gloria voastră,
10:4 ca să nu cădeți în sclavie? Căci sub celor ce li s-a lua viața vor cădea! Și cu toate acestea nu se va întoarce urgia Lui, ci e încă Mâna Lui ridicată.
10:5 Vai asirienilor, toiagul mâniei Mele, și urgia este în mâinile lor.
10:6 Urgia Mea, împotriva unei națiuni nelegiuite, o voi trimite, și asupra poporului Meu îi voi porunci să facă prăzi și jaf, și să calce în picioare cetățile, și să le pună în țărână.
10:7 Dar el nu astfel gândește, și sufletul lui nu astfel socotește, ci va da curs liber minții lui ca să extirpeze națiuni -- nu puține.
10:8 Și dacă îi vor zice, Tu singur ești conducător!
10:9 Atunci el va spune, Oare nu am luat eu ținutul de deasupra Babilonului și Calnoului, unde turnul a fost zidit? Și am luat Arabia, și Damascul, și Samaria?
10:10 În felul în care le-am luat pe acestea, toate suveranitățile le voi lua. Urlați, voi imagini din Ierusalim, și din Samaria!
10:11 Căci în felul în care am făcut Samariei, și idolilor făcuți de mâinile ei, așa voi face și cetății Ierusalimului și idolilor ei.
10:12 Și va fi atunci când va desăvârși _notă_{ va sfârși în mod complet} Domnul toate acțiunile în Muntele Sionului și in Ierusalim, va aduce distrugere asupra minții celei mari, asupra conducătorului asirienilor, și asupra mândriei gloriei ochilor lui.
10:13 Căci a zis, Cu forță voi acționa, și cu înțelepciunea priceperii voi tăia hotarele națiunilor, și forța lor o voi prăda;
10:14 și voi clătina cetăți locuite; și lumea locuită întreagă o voi lua cu mâna ca pe un cuib; și ca pe niște ouă părăsite le voi înlătura; și nu este nimeni care să-mi scape, sau să mă contrazică, și să-și deschidă gura și să piuie.
10:15 Oare se va glorifica securea fără intervenția celui ce taie cu ea? Sau se va preamări fierăstrăul fără intervenția celui ce trage cu el? La fel, dacă cineva ridică un toiag sau un lemn! Dar nu-așa!
10:16 Ci va trimite Domnul Oștirilor pentru cinstea ta, ocară; și pentru gloria ta, foc; arzând va fi ars.
10:17 Și va fi lumina lui Israel ca un foc; și va sfinți cetatea _notă_{ lit: ea} într-un foc care arde, și va mânca [ca pe iarbă 1 lemnul] în ziua aceea.
10:18 Vor pieri _notă_{ vor fi epuizați, duși la dispariție} munții și dealurile, și pădurile; și va fi devorat de la suflet până la carne; și va fi cel ce fuge precum cel ce fuge de o flacără arzătoare.
10:19 Și cei ce vor rămâne în urma lor, în număr mic vor fi, chiar un copil mic va putea să-i scrie.
10:20 Și va fi în ziua aceea, nu vor mai continua, cei rămași din Israel, și cei scăpați din Iacov -- nu se vor mai baza _notă_{ lit: nu vor mai fi bazându-se} pe cei care îi nedreptățesc. Ci _notă_{ lit: vor fi bazându-se} se vor baza pe Dumnezeu, Sfântul lui Israel, în adevăr,
10:21 și ce a rămas din Iacov, pe Dumnezeu Cel Tare.
10:22 Și dacă va deveni poporul lui Israel ca nisipul mării, numai rămășița lor va fi salvată.
10:23 Căci cuvântul e desăvârșit și prompt în dreptate; căci cuvântul e făcut prompt de Domnul. Domnul Oștirilor îl va înfăptui în lumea întreagă.
10:24 De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor, Să nu-ți fie frică, poporul Meu, voi cei ce locuiți în Sion, nu vă temeți de asirieni! Fiindcă cu un toiag te va lovi; căci o plagă aduce peste tine, viziunea căii Egiptului.
10:25 Căci încă puțin, și voi face să înceteze urgia, și va fi mânia Mea împotriva sfatului lor.
10:26 Și Se va ridica împotriva lor Domnul Dumnezeu Oștirilor, potrivi plăgii lui Madian în Locul Necazului; și mânia Lui va fi pe calea cea legată de mare, pe calea cea legată de Egipt.
10:27 Și va fi în ziua aceea, voi ridica jugul tău de pe umărul tău, și frica lui de la tine; și va fi nimicit jugul de pe umerii voștri.
10:28 Căci va veni în cetatea Aiat, și va trece prin Migron, și în Micmaș își va pune vasele _notă_{ sau: ustensile; sau: armele} lui.
10:29 Și va trece defileul, și vine la Aiat; frica va cuprinde Rama, cetatea lui Saul va fugi.
10:30 Un nechezat glăsuiește tu, fiică a Galimului. Va asculta Laisul, vor asculta în Amatot.
10:31 Și e uluită Madmena, și cei ce locuiesc în Ghebim.
10:32 _notă_{ LXX vers} Îndeamnă-i astăzi, pe cale să rămână. Îndeamnă în muntele Sionului, pe fiica Sionului, și în dealurile din Ierusalim.
10:33 Iată, Stăpânul, Domnul Oștirilor îi va dezorienta pe cei onorabili, cu tărie; și pe cei îngâmfați în mod insolent, îi va zdrobi, și cei îngâmfați vor fi smeriți.
10:34 Și vor cădea cei îngâmfați sub sabie; iar Libanul cu cei îngâmfați va cădea.
11:1 Și va ieși un toiag din rădăcina lui Iese, și o floare din rădăcina lui se va ridica.
11:2 Și Se va odihni peste El Duhul Domnului, Duh de înțelepciune și de pricepere; Duh de sfat și de tărie; Duh de cunoștință și de evlavie;
11:3 Îl va umple Duhul temerii de Dumnezeu; El nu după gloria vizibilă va judeca, nici după cele pronunțate va mustra.
11:4 Dar El va judeca judecata celui smerit, și va face mustrare pentru cei smeriți ai pământului. Și va lovi pământul prin cuvântul gurii Lui; și prin suflarea ieșindu-I din buze va îndepărta _notă_{ va lua viața} pe cel lipsit de pietate.
11:5 Și _notă_{ lit: va fi dreptatea încingând mijlocul Lui} dreptatea va încinge rărunchiul Lui, și adevărul va înfășura flancurile _notă_{ sau: coastele} Lui.
11:6 Și se vor hrăni împreună lupul cu mielul; și leopardul se va simți bine împreună cu _notă_{Gr: 2 oc, Rom 15:32} iedul; și vițelușul și leul și boul împreună vor paște; și un copil mic îi va mâna.
11:7 Și boul și ursul vor paște împreună, și împreună vor fii micuții lor; și leul ca boul va mânca paie.
11:8 Și un copilaș prunc, la gaura aspidelor, și în vizuina progeniturilor aspidelor, mâna și-o va pune.
11:9 Și nicidecum nu vor mai face rău, nici nu va mai putea să dea pieirii nimeni pe Muntele Meu sfânt; căci va fi umplut totul de cunoașterea Domnului, așa cum apă multă acoperă marea.
11:10 Și va fi în ziua aceea rădăcina lui Iese, și Cel ce Se va ridica să conducă națiunile; în El națiunile vor spera. Și va fi odihna lui, cinste.
11:11 Și va fi în ziua aceea, va continua Domnul Să-Și arate Mâna Lui, Să-Și arate râvna _notă_{ sau: Să fie gelos} pentru rămășița rămasă a poporului, cea care va rămâne de la asirieni, și din Egipt, și din Babilon, și din Etiopia, și de la elamiți, și de la soare răsare, și din Arabia.
11:12 Și El va ridica un semn printre națiuni; și-i va strânge pe cei dați pieirii ai lui Israel, și pe cei împrăștiați ai lui Iuda, îi va strânge din cele patru vânturi ale pământului.
11:13 Și va fi înlăturată invidia lui Efraim, și vrăjmașii lui Iuda vor fi dați pieirii. Efraim nu-l va mai invidia pe Iuda, și Iuda nu-l va mai necăji pe Efraim.
11:14 Și vor fugi în corăbii filistenii; marea împreună o vor prăda, și pe cei de la soare răsare, și pe Edom; și pe Moab, mai întâi mâinile și le vor pune; iar fiii lui Amon, mai întâi se vor supune.
11:15 Și va pustii Domnul marea Egiptului; și Își va pune mâna Lui asupra râului, printr-un vânt violent, și va lovi șapte brațe _notă_{ canale}, așa încât să se poată trece peste el în sandale.
11:16 Și va fi o cale de trecere pentru rămășița poporului Meu, rămășița de la asirieni; și va fi pentru Israel, precum în ziua când au ieșit din pământul Egiptului.
12:1 Și vei spune în ziua aceea, Te voi binecuvânta pe Tine Doamne; căci Te mâniasei pe mine, și Ți-ai întors urgia Ta, și ai arătat milă față de mine.
12:2 Iată, Dumnezeul meu, Salvatorul meu. Încrezându-mă voi fi în El, și nu îmi va fi frică. Fiindcă gloria mea și lauda mea, Domnul e, și El mi-a venit spre salvare.
12:3 Și scoateți apă cu bucurie din izvoarele salvării.
12:4 Și vei spune în ziua aceea, Cântați laudă Domnului. Cu strigăte pronunțați Numele Lui. Vestiți printre națiuni glorioasele Lui fapte. Amintiți că înălțat e Numele Lui.
12:5 Cântați laudă Numelui Domnului. Căci lucruri înalte a făcut. Vestiți acestea pe întreg pământul.
12:6 Exultați și bucurați-vă, voi cei ce locuiți Sionul. Căci înălțat este Sfântul lui Israel în mijlocul Sionului _notă_{ lit 'ei', cu referire la Sion}.
13:1 Viziunea referitoare la Babilon, pe care a văzut-o Isaia fiul lui Amoț.
13:2 Pe muntele plat _notă_{ sau: șes; sau: pleșuv} ridicați un semn! Înălțați glasul către ei! Să nu vă fie frică! Chemați în ajutor semnalând cu mâna -- Deschideți, voi conducători!
13:3 Eu poruncesc, și Eu îi conduc; uriași vin să împlinească mânia Mea, bucurându-se împreună, și ocărând.
13:4 Glasul multor națiuni pe munți; asemănător multor națiuni, e glasul împăraților și al națiunilor adunați laolaltă. Domnul Oștirilor a dat porunci unei națiuni greu înarmate.
13:5 Ei vin dintr-o țară îndepărtată, de la extremitatea temeliei cerului, Domnul și oștirile Lui greu înarmate, ca să distrugă toată lumea locuită.
13:6 Urlați! Căci e aproape ziua Domnului, și nimicirea de la Dumnezeu va veni.
13:7 Datorită acesteia, orice mână se va descleșta, și sufletul oricărui om se va înspăimânta.
13:8 Și se vor tulbura ambasadorii, și dureri grele aceștia vor avea, ca o femeie dând naștere; și se vor jeli împreună, unul către altul, și vor fi înspăimântați; și înfățișarea feței, ca o flacără va deveni.
13:9 Căci iată, ziua Domnului vine; intratabilă mânie și urgie, ca să facă lumea locuită pustie, și pe păcătoși să-i piardă din ea.
13:10 Căci stelele cerului, și Orionul, și tot cosmosul _notă_{ sau: toată podoaba} cerului, lumina lor nu și-o vor mai da, și se va întuneca al soarelui răsărit, și luna nu-și va mai da lumina ei.
13:11 Și voi imputa _notă_{ trage la răspundere} lumii întregi, relele ei, și celor lipsiți de pietate, păcatele lor; și voi da pierzării insolența nelegiuiților, și insolența celor mândri o voi smeri.
13:12 Și vor fi cei ce vor rămâne mai rari decât aurul nelămurit _notă_{ care nu a fost purificat în foc}; și omul mai rar va fi decât piatra cea din Ofir.
13:13 Căci cerul se va mânia, și pământul se va clătina din temeliile lui, datorită mâniei urgiei Domnului Oștirilor, în ziua în care se va manifesta mânia Lui.
13:14 Și vor fi cei rămași ca un căprior _notă_{ aici δορκάδιον este la neutru; vezi și Fap 9:36, Δορκάς, feminin} fugind, și ca o oaie rătăcind; și nu este nimeni care să-i adune, așa încât omul la poporul lui să se întoarcă, și omul în ținutul lui să alerge.
13:15 Căci oricine va fi prins, va fi biruit; și aceia care strânși laolaltă vor fi, vor cădea prin sabie.
13:16 Și pe copiii lor, una cu pământul îi vor face, înaintea lor; și casele lor vor fi jefuite; și pe femeile lor, le vor lua poseda.
13:17 Iată, voi stârni împotriva voastră pe mezi, care pentru argint nu au interes, nici de aur n-au nevoie.
13:18 Arcurile tinerilor le vor sfărâma, și de copiii voștri nicidecum nu vor avea milă, nici pe copiii tăi nu-i vor cruța ochii lor.
13:19 Și va fi nimicit Babilonul, cel chemat onorabil de împăratul caldeenilor, în felul în care a surpat Dumnezeu Sodoma și Gomora.
13:20 Cetatea _notă_{ cetatea Babilonului} nu va mai fi locuită în veac, nici nu vor mai intra în ea de-a lungul multor generații, nici nu vor mai trece prin ea arabii, nici păstorii, sub nicio formă nu, se vor mai odihni în ea.
13:21 Și se vor odihni acolo fiarele, și ele vor umple casele de urlet, și se vor odihni acolo strigoii, și demonii vor bântui _notă_{ lit: dansa} acolo.
13:22 Și măgaro-centauri _notă_{ ὀνο-κένταυρος $\to$ măgar-centaur; monstru mitologic, cu trup de măgar, și bust omenesc; SM: onochentauri; VBA: satiri} acolo vor locui, și se vor încuiba aricii în casele lor.
14:1 Degrabă vine aceasta, și nu va întârzia, și zilele lor nicidecum nu vor trena. Și va avea milă Domnul de Iacov, și-l va alege iarăși pe Israel, și ei se vor odihni în țara lor, și emigrantul _notă_{ sau: prozelitul} se va alipi de ei, și vor fi adăugați la casa lui Iacov.
14:2 Și îi vor lua națiunile, și-i vor aduce în locul lor, și ei vor poseda națiunile, și se vor înmulți în țara lui Dumnezeu, ca robi și roabe, și vor fi captivi cei ce-i capturaseră; și vor domni peste cei ce domneau peste ei.
14:3 Și va fi că în ziua aceea te va odihni Domnul de chinul și de mânia ta, și de robia ta grea cu care ai fost robit de ei.
14:4 Și vei lua plângerea aceasta împotriva împăratului Babilonului, și vei spune în ziua aceea, Cum s-a oprit _notă_{ a încetat} exactorul, și a fost oprit tiranul _notă_{ lit: cel ce silește cu cruzime}.
14:5 Domnul a zdrobit jugul păcătoșilor, jugul conducătorilor.
14:6 Lovind o națiune prin mânie, o plagă fără leac; lovind o națiune cu o plagă a mâniei, pe care nu a cruțat-o. Se odihnește cu încredere
14:7 tot pământul, strigă cu bucurie.
14:8 Și pomii Libanului se vor bucura cu privire la tine, și cedrul din Liban, spunând, De când tu zaci, nu s-au mai suit cel ce ne taie.
14:9 Hadesul dedesubt amar a devenit întâmpinându-te; împreună s-au ridicat cu tine toți uriașii care conduceau pământul, care se ridică de pe tronurile lor, toți împărații națiunilor.
14:10 Toți vor răspunde și îți vor spune, Și tu ai căzut prins, la fel ca și noi? Și printre noi ești socotit?
14:11 S-a coborât în Hades gloria ta, marea ta bucurie! Sub tine vor așterne putreziciune, și învelitoarea ta, viermele.
14:12 Cum ai căzut din cer tu luceafăr, cel ce dis-de-dimineața răsărea; zdrobit a fost pe pământ cel ce ordona către toate națiunile.
14:13 Tu însă ai zis în inima ta, În cer mă voi sui, deasupra stelelor cerului îmi voi pune tronul meu, mă voi așeza în muntele cel preînalt, peste munții cei preînalți, spre crivăț _notă_{ nord}.
14:14 Mă voi sui deasupra norilor; voi fi la fel ca Cel Preaînalt.
14:15 Dar acum în Hades te vei coborî, și la temeliile pământului.
14:16 Cei văzându-te, se vor mira cu privire la tine, și vor spune, Acesta este omul care întărâta pământul, care îi făcea să tremure pe împărați?
14:17 Care făcea lumea locuită pustie, și cetățile ei le-a demolat, iar celor luați în sclavie nu le-a dat drumul?
14:18 Toți împărații națiunilor au adormit în cinste, fiecare om în casa lui.
14:19 Tu însă, vei fi aruncat în munți, ca un mort dezgustător, împreună cu mulți omorâți înjunghiați cu sabia, coborând în Hades.
14:20 După cum o haină care e în sânge terfelită nu va fi curată, tot așa nici tu nu vei fi curat; fiindcă pământul Meu l-ai dat pieirii, și pe poporul Meu l-ai omorât; nicidecum nu vei dăinui, în veacul vremii, tu sămânță cumplită!
14:21 Pregătește-i pe copiii tăi să fie înjunghiați pentru păcatele părinților lor! ca să nu se ridice și să moștenească pământul, și să se umple pământul de războaie.
14:22 Și Mă voi ridica împotriva lor, spune Domnul Oștirilor, și voi face să piară numele lor, și rămășița, și sămânța; așa vorbește Domnul.
14:23 Și voi face regiunea Babilonului pustie, așa încât să o locuiască aricii; și va fi socotită ca nimic, și o voi face o prăpastie de aruncare într-o ocnă de nămol spre pierzare.
14:24 Așa vorbește Domnul Oștirilor, Așa cum am grăit, așa va fi, și așa cum am plănuit, așa va rămâne,
14:25 să fie dați pierzării asirienii în pământul Meu, și în munții Mei, și vor fi ca să fie călcați în picioare; și va îndepărtat de la ei jugul lor, și renumele lor de pe umerii lor va fi înlăturat.
14:26 Acesta e planul pe care l-a plănuit Domnul pentru întreaga lumea locuită; și aceasta este Mâna cea Înaltă peste toate națiunile.
14:27 Căci lucrul pe care Dumnezeul cel Sfânt l-a plănuit, cine-l va șterge? Și Mâna Lui cea Înaltă, cine o va abate?
14:28 În anul în care a murit Ahazia împăratul, a avut loc rostirea aceasta --
14:29 Nu vă bucurați, voi toți cei din alte seminții, că a fost zdrobit jugul celui care vă lovea. Căci din sămânța șarpelui va ieși o progenitură de aspide, și progenitura lor va ieși șerpi zburători.
14:30 Și păscuți vor fi cei sărmani prin el, iar oamenii sărmani în pace se vor odihni; și el va lua viața, prin foamete, seminției tale; și rămășiței tale, i se va lua viața.
14:31 Urlați, porți ale cetăților! Strigați, cetăți! Tulburați sunt cei din alte seminții, toți. Căci de la crivăț, fum vine, și nu este nicio ființă.
14:32 Și care va fi răspunsul împăraților națiunilor? Căci Domnul a întemeiat Sionul, și prin el vor fi salvate popoare multe.
15:1 Vorbirea împotriva Moabului. Noaptea va pieri ținutul Moabului, căci de noapte va pieri zidul regiunii Moabului.
15:2 Întristați-vă cu privire la voi înșivă. Căci va pieri până și Dibon, acolo unde este jertfelnicul vostru. Acolo vor urca să plângă. Cu privire la Nebo, regiunea Moabului, urlați! Pe fiecare cap, chelie, toate brațele sunt pline de tăieturi.
15:3 În piețele lor, încingeți-vă cu saci, și jeliți pe acoperișurile regiunii _notă_{ lit: ei}, și în toate piețele ei, și pe străzile ei, toți se tânguiesc cu plânset.
15:4 Căci au strigat Hesbonul și Elealeul; până la Iahaț s-a auzit glasul lor. De aceea, mijlocul _notă_{ coapsa} regiunii Moabului strigă; sufletul ei va cunoaște.
15:5 Inima regiunii Moabului strigă în ea până în Țoar; căci o vițea este de trei ani. Iar pe urcușul Luhitului, la tine plângând vor urca; pe calea Horonaimului, ea strigă, Zdrobire și Cutremur!
15:6 Apa Nimrinului pustie va fi, și iarba ei va lipsi; căci iarbă verde nu va fi.
15:7 Și oare astfel va să fie salvată? Căci voi aduce prin vale pe arabi _notă_{ aici TM folosește ערב (transliterat : ‛ârâb), pe care unii traducători îl identifică cu H6155 (salcie), iar alții cu H6152 (arbi, locuitori ai pustiei)}, și ei o vor lua.
15:8 Căci s-a împreunat strigătul cu hotarul regiunii Moabului de la Eglaim, și vaierul ei; până la fântâna Elimului, vaierul ei.
15:9 Căci apa Dimonului va fi plină de sânge. Căci îi voi aduce asupra Dimonului pe arabi, și voi îndepărta sămânța Moabului, și a lui Ariel, și rămășița Adamei.
16:1 Voi trimite un miel care va domni pe pământ; oare nu o stâncă pustie este muntele fiicei Sionului?
16:2 Căci vei fi ca o pasăre puică luându-și zborul, când e gonită, tu fiică a Moabului, iar apoi a lui Amon.
16:3 Mult sfat fă, cât și un acoperământ pentru idolul ei, incontinuu; la amiază, în întuneric vor fugi; sunt dezorientați; să nu te duci.
16:4 Cu tine vor locui fugitivii Moabului; ei vor fi un acoperământ pentru voi din fața urmăritorilor; căci a fost înlăturată alianța ta de război, și a pierit conducătorul care călca în picioare, de pe pământ.
16:5 Și va fi redresat cu milă un tron; și unul va ședea pe el cu adevăr, în cortul lui David, judecând și căutând judecata, și grăbind dreptatea.
16:6 Noi am auzit insulta Moabului, insultând peste măsură; mândria și insulta lui și mânia lui; oare nu-i așa divinația ta?
16:7 Va urla Moabul, căci în ținutul Moabului toți vor urla; în mijlocul celor ce locuiesc însă în Set vei cugeta, și nu te vei rușina.
16:8 Câmpiile Hesbonului vor jeli via Sibmei. Înghițind națiunile, călcând în picioare viile ei, până la Iaezer nicidecum nu veți veni împreună. Rătăciți în pustie. Cei trimiși de la ea au fost părăsiți, căci au traversat marea.
16:9 De aceea voi plânge ca cel ce plânge în Iaezer pentru via Sevamului; copacii tăi i-au tăiat Hesbonul și Eleaeul; căci la seceriș și la strângerea roadelor tale, voi călca în picioare, și toți vor cădea.
16:10 Și va fi îndepărtată bucuria și tresărirea de veselie din vii, și în viile tale nicidecum nu se vor mai bucura; și nicidecum nu vor mai călca vinul în teascuri, căci a încetat recolta.
16:11 De aceea pântecele meu pentru Moab ca o harfă va suna; și cele din interiorul meu ca pe un zid le-ai înnoit.
16:12 Și va fi spre rușinarea ta, căci a ostenit Moabul pe jertfelnicele, și va intra la idolii ei _notă_{ probabil fiica Moabului, v2} făcuți de mână, pentru a se ruga; și nicidecum nu vor putea s-o scape.
16:13 Aceasta este grăirea pe care a vorbit-o Domnul cu privire la Moab.
16:14 Și acum a vorbit Domnul, spunând, În trei ani (ca anii unui angajat) va fi disprețuită gloria Moabului, cu toată bogăția lui multă, și va rămâne puțin la număr, și fără preț.
17:1 Vorbirea cea împotriva Damascului. Iată, Damascul va fi înlăturat _notă_{ va fi eliminat} dintre cetăți, și va fi spre prăbușire;
17:2 va fi părăsit în veac ca să fie culcuș turmelor și odihnă, și nu va mai fi cel ce prigonește.
17:3 Și nu va mai fi vreun loc întărit unde să se refugieze Efraim; și nu va mai fi împărăție în Damasc, nici rămășiță a sirienilor. Căci tu nu ești mai bun decât fiii lui Israel, și decât gloria lor. Așa vorbește Domnul Oștirilor.
17:4 Va fi în ziua aceea o eclipsă a gloriei lui Iacov, și belșugurile gloriei lui vor fi cutremurate.
17:5 Și va fi ca și când cineva ar aduna holdă stând dreaptă, și grăunță din spice ar secera; și va fi ca și când cineva ar aduna spic într-o vale înțelenită;
17:6 și ca și cum ar fi rămas în ea pai, sau ca și cum boabe de măslină, două sau trei, pe vârful ridicat sus, sau patru sau cinci pe ramurile lor vor rămâne. Așa vorbește Domnul Dumnezel lui Israel.
17:7 În ziua aceea se va încrede _notă_{ lit: va fi încrezându-se} omul în Cel ce l-a făcut, și ochii lui spre Sfântul lui Israel vor privi.
17:8 Și nicidecum nu se vor mai încrede _notă_{ lit: nu vor mai fi încrezându-se} în jertfelnice, nici în lucrările mâinilor lor, pe care le-au făcut degetele lor, și nu vor mai privi spre copaci, nici la urâciunile lor.
17:9 În ziua aceea vor fi cetățile tale părăsite, așa cum le-au lăsat amorțiții și heviții înaintea feței fiilor lui Israel; și vor fi pustii.
17:10 Fiindcă L-ai uitat pe Dumnezeu Salvatorul tău, și de Dumnezeul tău nu ți-ai amintit; de aceea, vei planta o plantă infidelă, și o sămânță infidelă.
17:11 Și în ziua când vei planta, te vei rătăci; iar dacă dimineața vei semăna, va înflori pentru seceriș în acea zi a moștenirii, și la fel ca tatăl unui om, vei determina o moștenire pentru fii tăi.
17:12 Vai! mulțimii națiunilor celor multe; precum o mare agitată de valuri, așa veți fi tulburate; și glasul națiunilor celor multe, ca apa va răsuna.
17:13 Ca apa multă, a multor națiuni, ca atunci când apă multă cu violență cară, și le transportă departe, și departe le urmărește, ca pleava munților, vânturată înaintea vântului, și ca praful, de o roată în vârtej fiind prins.
17:14 Către seară, va fi doliu, înaintea dimineții, și nu va fi. Aceasta e partea celor ce ne jefuiesc, și moștenirea celor ce ne-au moștenit.
18:1 Vai ție, pământ al corăbiilor înaripate, dincolo de râurile Etiopiei.
18:2 Cel ce trimite prin mare tratate și scrisori de papirus pe deasupra apei; căci se vor duce mesagerii fără greutate către o națiune extrem de îngâmfată, și un popor străin și sălbatic. Cine este de cealaltă parte? O națiune fără speranță, și călcată în picioare. Acum râurile țării, toate împreună,
18:3 ca un ținut locuit va fi locuit; ținutul lor, ca un semn de pe un munte va fi ridicat, ca al trâmbiței sunet se va auzi.
18:4 Fiindcă așa a zis Domnul către mine, Siguranță va fi în cetatea Mea, ca lumina arșiței la amiază, și ca un nor de rouă în ziua strângerii recoltelor va fi.
18:5 Înaintea secerișului, când va fi desăvârșită floarea, și strugurele necopt va înflori o floare acidă, atunci va tăia strugurii cei mici cu secera, și mlădițele le va smulge și le va tăia.
18:6 Și le va lăsa împreună păsărilor cerului, și fiarelor pământului. Și se vor aduna asupra lor păsările cerului, și toate fiarele pământului asupra ei vor veni.
18:7 În vremea aceea se vor aduce daruri Domnului Oștirilor, din partea unui popor necăjit și smuls, și de la un popor mare de acum și până în veacul timpului; o națiune care nădăjduiește și care e călcată în picioare, care este în partea râului ținutului ei, în locul unde este Numele Domnului Oștirilor, în Muntele Sfânt.
19:1 Viziunea Egiptului. Iată, Domnul șade pe un nor lejer, și va veni în Egipt; și vor fi scuturați idolii făcuți de mână ai Egiptului, înaintea Feței Lui, și inima lor va fi învinsă în ei.
19:2 Și se vor stârni egiptenii împotriva egiptenilor, și se va război fiecare om cu fratele lui, și fiecare om cu aproapele lui; cetate împotriva cetății, autoritate împotriva autorității,
19:3 Și se va tulbura duhul egiptenilor în ei; și planul lor îl voi șterge; și ei vor striga către dumnezeii lor, și către statuile lor, și către cei ce din pământ glăsuiesc _notă_{ necromanție, vorbirea morților}, și către ventriloci.
19:4 Și voi preda Egiptul în mâini de oameni domni grei _notă_{ aspri}; și împărați grei vor împărăți peste ei. Așa spune Domnul Savaot.
19:5 Și vor bea egiptenii apă din mare, iar râul se va sfârși și va seca.
19:6 Și se vor sfârși râurile, și canalele râului, și se vor usca toate strângerile de apă, și uscăciune va fi în orice baltă de trestie și de papirus,
19:7 și orice e verde de jur împrejurul râului, și orice e semănat în raport cu râul se va usca, pălit de vânt.
19:8 Și vor suspina pescarii; și vor suspina toți cei ce aruncă undița în râu; și cei ce aruncă năvoade, și cei cu mrejele vor jeli.
19:9 Și rușinea îi va cuprinde pe cei ce lucrează inul filamentos _notă_{ care se poate desface în mai multe fire}, și cei ce lucrează inul subțire.
19:10 Și vor fi cei ce le lucrează în durere; și toți cei ce fac bere de orz _notă_{ băutură egipteană} se vor întrista, și sufletele vor fi trudite.
19:11 Și nebuni vor fi conducătorii Țoanului, și înțelepții sfătuitori ai împăratului, sfatul lor va înnebuni. Cum veți spune împăratului, Fii pricepuți suntem noi, fii ai împăratului de la început.
19:12 Unde sunt ei acum, înțelepții tăi? Și să-ți vestească, și să zică ce a plănuit Domnul Oștirilor cu privire la Egipt.
19:13 S-au sfârșit conducătorii Țoanului, și înalții conducători ai Memfisului; și vor face să rătăcească Egiptul și semințiile.
19:14 Căci Domnul a turnat în ei un duh de rătăcire; și vor face să rătăcească Egiptul în toate lucrările lui, așa cum rătăcește cel beat, și cel ce totodată vomită.
19:15 Și nu va fi la egipteni vreo lucrare care să aibă cap și coadă, și început și sfârșit.
19:16 În ziua aceea vor fi egiptenii ca femeile, în frică și în tremur din fața Mâinii Domnului Oștirilor, pe care o va lăsa El peste ei.
19:17 Și va fi regiunea iudeilor, pentru egipteni drept un lucru înfricoșător oridecâteori va fi pomenit numele ei înaintea lor, se vor înfricoșa datorită planului pe care Domnul Oștirilor l-a plănuit cu privire la ei.
19:18 În ziua aceea vor fi cinci cetăți în Egipt vorbind limba canaaniților, și jurând în Numele Domnului Oștirilor. Cetatea Asedec _notă_{ transliterare a lui הַהֶ֔רֶס, din TM: Heres (הרס, H2042), tradus de unii 'soare', și de alții 'nimicire'} va fi chemată Singura Cetate.
19:19 În ziua aceea va fi un altar pentru Domnul în regiunea Egiptului, și un monument la hotarul ei, pentru Domnul.
19:20 Și va fi drept semn în veac pentru Domnul în regiunea Egiptului; căci vor striga către Domnul, din cauza celor ce îi necăjesc, și El le va trimite un Om Care îi va salva; judecând îi va salva.
19:21 Și cunoscut le va fi Domnul egiptenilor; și Îl vor cunoaște egiptenii pe Domnul în ziua aceea; și vor face o jertfă și un dar, și vor făgădui divin făgăduințe divine Domnului, și le vor împlini.
19:22 Și Domnul va lovi pe egipteni cu plagă, și îi va vindeca; și ei se vor întoarce la Domnul; și El îi va asculta, și îi va vindeca cu vindecare.
19:23 În ziua aceea va fi o cale din Egipt spre asirieni; și vor intra asirienii în Egipt, și egiptenii vor merge la asirieni, și vor sluji ca robi egiptenii asirienilor.
19:24 În ziua aceea Israel va fi al treilea cu egiptenii și cu asirienii, binecuvântați în pământul
19:25 pe care l -a binecuvântat Domnul Oștirilor, spunând, Binecuvântat să fie poporul Meu, cel din Egipt, și cel dintre asirieni, și moștenirea Mea Israel.
20:1 În anul în care a intrat Tartan în Asdod, când a fost trimis de Sargon, împăratul asirienilor, și a făcut război cetății Asdodului, și a luat-o.
20:2 Atunci a vorbit Domnul către Isaia fiul lui Amoț, spunând, Mergi și înlătură sacul de pe mijlocului tău, și sandalele tale dezleagă-le de pe picioarele tale! Și el a făcut așa, umblând gol și desculț.
20:3 Și a zis Domnul, În felul în care umblă Isaia servitorul Meu gol și desculț, trei ani vor fi semene și miracole pentr egipteni și etiopieni,
20:4 căci așa va duce împăratul asirienilor captivitatea Egiptului și a etiopienilor, pe tineri și pe bătrâni, goi și desculți, dezvăluind rușinea Egiptului.
20:5 Și se vor rușina egiptenii, fiind învinși, cu privire la etiopieni, în care _notă_{ lit: erau încrezându-se} își puseseră încrederea egiptenii, căci erau gloria lor.
20:6 Și vor spune cei ce locuiesc în insula _notă_{ TM: 'iy (אי, H339): coastă, insulă; cu referire la Egipt} aceasta, în ziua aceea, Iată, noi ne pusesem încredea să alergăm la ei pentru ajutor, în cei care nu puteau să se salveze pe ei de împăratul asirienilor; și cum vom fi noi salvați?
21:1 Viziunea pustiei. Ca un vifor prin pustie traversând, din pustie venind din țară;
21:2 înfricoșătoare e viziuna și grea, mi-a fost vestită; nesocotitul, nesocotește; nelegiuitul, înfăptuiește nelegiuirea; asupra mea sunt elamiții, și ambasadorii perșilor împortiva mea au venit; acum, voi suspina și mă voi mângâia singur.
21:3 De aceea s-a umplut mijlocul meu de slăbiciune, și dureri grele m-au cuprins ca pe femeia care dă naștere; nedreptate am înfăptuit în aceea că nu am ascultat, m-am grăbit să nu văd.
21:4 Inima mea se rătăcește, și nelegiuirea mă îneacă, sufletul meu așteaptă în frică.
21:5 Pregătiți masa! Mâncați! Beți! Ridicați-vă voi conducătorilor! Pregătiți-vă scuturile!
21:6 Căci așa a zis Domnul către mine, Continuând, tu însuți stai de veghe, și orice vei vedea, vestește!
21:7 Și am văzut niște călăreți -- doi cavaleri, un călăreț pe un măgar, și un călăreț pe o cămilă. Ascultă cu ascultare mare.
21:8 Și cheamă-l pe Urie _notă_{Gr: manuscrisele sunt diferite aici; TM scrie 'ărı̂y (אַרְיֵ֑ה, H738), adică 'leu'; SMM și Siriac folosesc 'cel ce veghează' (vezi BIB); Septuaginta pare că transliterează 'ărı̂y în 'Urie'; Urie 'ûrı̂yâh (אוּריּה, H233) înseamnă 'Iehova e făclia mea'} pe înălțimea de veghe a Domnului. Și el a zis, Am stat necontenit ziua, și pe câmp am stat toată noaptea.
21:9 Și iată, el vine -- unul urcat pe un car tras de o pereche de cai, și răspunzând a zis, A căzut! A căzut cetatea Babilon și toate statuile ei! Și idolii ei făcuți de mână au fost zdrobiți la pământ.
21:10 Ascultați! Voi cei ce ați rămas, și voi cei ce vă chinuiți. Ascultați ce am auzit de la Domnul Savaot _notă_{ Oștirilor}! Ceea ce Dumnezeul lui Israel vă vestește.
21:11 Viziunea lui Edom. Către mine a chemat din Seir, Păzește crenelurile!
21:12 Le păzesc dimineața, și noaptea. Dacă vei căuta, caută! Și la Mine să locuiești!
21:13 În codru pe seară te vei culca, pe calea Dedanului;
21:14 în întâmpinarea celor însetați, apă aduceți, voi cei ce locuiți în ținutul Tema; cu pâini întâmpinați-i pe cei ce fug.
21:15 Datorită mulțimii celor înjunghiați, și datorită mulțimii celor ce rătăcesc, și datorită mulțimii săbiilor, și datorită mulțimii arcelor întinse, și datorită mulțimii celor care au căzut în război.
21:16 Căci așa mi-a zis Domnul, Încă un an, ca anul unui zilier, se va sfârși gloria Chedarului.
21:17 Și rămășița arcașilor cei tari ai fiilor Chedarului vor fi puțini. Căci Domnul Dumnezeul lui Israel a vorbit.
22:1 Spusa văii Sionului. Ce ți s-a întâmplat, că acum v-ați suit toți pe acoperișuri, în zadar?
22:2 E plină cetatea de cei ce strigă. Cei înjunghiați ai tăi, nu sunt înjunghiați de săbii, nici morții tăi, nu-s morți de război.
22:3 Toți conducătorii tăi au fugit împreună de arc, fiind legați; și cei ce sunt tari în tine, la distanță au fugit.
22:4 De aceea am zis, Lăsați-mă! amar voi plânge! Nu insistați să mă mângâiați cu privire la nenorocirea fiicei poporului meu.
22:5 Căci e o zi de tulburare, și de nenorocire, și de călcare în picioare, și de împrăștiere de la Domnul Oștirilor în Valea Sionului. Ei se rătăcesc de la mic la mare. Ei se rătăcesc pe munte.
22:6 Dar elamiții au luat tolbele, și călăreții bărbați s-au urcat pe cai, și s-a făcut o adunare în rânduri de bătaie.
22:7 Și vor fi alesele voastre văi pline de care, și cavalerii vor bloca porțile voastre.
22:8 Și vor descoperi porțile lui Iuda, și își vor întoarce privirile în ziua aceea spre casele alese ale cetății;
22:9 și vor descoperi lucrurile ascunse ale caselor cetățuii _notă_{ lit: vârful} lui David; și au văzut că multe sunt; și au abătut apa vechiul bazin spre cetate;
22:10 și ca să dărâme casele Ierusalimului pentru fortificarea zidurilor cetății.
22:11 Și v-ați adus apă între cele două ziduri în interiorul bazinului cel vechi; dar nu ați privit spre Cel care de la început a făcut aceasta; și pe Cel care a creat-o, nu L-ați văzut.
22:12 Și a chemat Domnul oștirilor în ziua aceea la plâns, și la plângere tânguitoare și la raderea capul, și la încingerea sacilor.
22:13 Ei însă au făcut voie bună și tresărire de veselie, înjunghiind viței, și jerfind oi ca să mănânce carne de jertfă și să bea vin, spunând, Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri.
22:14 Și descoperite sunt acestea în urechile Domnului Oștirilor, căci nu vă va ierta acest păcat până când veți muri.
22:15 Așa vorbește Domnul Oștirilor, Du-te în camera preoțească, la Șebna, administratorul, și zi-i,
22:16 De ce ești tu aici? Și ce ai tu _notă_{ lit: ce îți este} aici? Că ți-ai cioplit aici un mormânt, și ți-ai făcut în înălțime un mormânt, și ți-ai înscris în stâncă o locuință!
22:17 Iată, într-adevăr, Domnul Oștirilor va izgoni și va extermina pe un astfel de bărbat, și va înlătura costumul tău, și coroana ta de cinste.
22:18 Și te voi arunca într-un ținut mare și nemăsurat, și acolo vei muri; și voi pune carul tău cel bun spre dezonoare, și casa conducătorului tău, spre a fi călcată în picioare.
22:19 Și vei fi îndepărtat de la administrația ta, și din poziția ta.
22:20 Și va fi în ziua aceea, atunci îl voi chema pe servitorul Meu Eliachim fiul lui Hilchia.
22:21 Și îi voi pune costumul tău, și coroana ta i-o voi da lui; și forța și administrația ta le voi pune în mâinile lui; și va fi ca un tată celor ce locuiesc în Ierusalim, și celor ce locuiesc în Iuda.
22:22 Și îi voi pune cheia Casei lui David pe umărul Lui. Și El va deschide, și nu va fi nimeni care să închidă. Și El va închide, și nu va fi nimeni care să deschidă. Și Îi voi da gloria lui David, Lui. Și El va conduce, și nu va fi nimeni care să vorbească împotrivă.
22:23 Și Îl voi pune conducător într-un loc de încredere. Și va fi drept un tron de gloire pentru casa tatălui Lui.
22:24 Și _notă_{ lit: va fi încrezându-se} se va bizui pe El orice om ales din casa tatălui lui, de la mic la mare; orice ustensilă _notă_{ sau: vas} mică dintre ustensilele _notă_{ sau: vasele} cupelor. Și _notă_{ lit: vor fi ținându-se} se vor ține de el în ziua aceea.
22:25 Așa spune Domnul Oștirilor, va fi strămutat omul cel statornicit într-un loc demn de încredere; și va fi retezată și va cădea și dusă va fi gloria de deasupra lui; căci Domnul a vorbit.
23:1 Vorbirea împotriva cetății Tirului. Urlați corăbii ale Cartaginei! Căci ea a pierit, și nu mai vin din pământul chitimiților _notă_{ cei din Chitim}; dusă e în captivitate.
23:2 Cu cine se pot asemăna cei ce locuiesc în insulă, comersanții din Fenicia trecând prin mare?
23:3 în apă mare; sămânță de comersanți; ca un seceriș adus de comersanții națiunilor.
23:4 Rușinează-te, Sidonule, a zis marea! Chiar și tăria mării a zis, Nu am fost în durerile nașterii, nici nu am dat naștere, nici nu am crescut tineri, nici nu m-am preamărit crescând fecioare.
23:5 Și când auzit va fi în Egipt, îi va cuprinde întristarea pentru Tir.
23:6 Porniți către Cartagina! Urlați, voi cei ce locuiți în insula aceasta.
23:7 Nu aceasta a fost îngâmfarea voastră, cea de la început, de dinainte să fi fost predată ea?
23:8 Cine a plănuit acestea cu privire la cetatea Tir? Oare slabă e ea? Sau, nu e tare? Negustorii ei au fost glorioși conducători ai pământului.
23:9 Domnul Oștirilor plănuiește să paralizeze toată aroganța celor glorioși, și să dezonoreze pe orice om glorios de pe pământ.
23:10 Lucrează-ți pământul tău! Căci nici corăbii nu mai vin din Cartagina.
23:11 Iar ținutul tău nu va mai fi tare jos pe mare. Tu cea care provoci împărați. Domnul Oștirilor a poruncit cu privire la țara Canaan, să fie dată pierzării a ei tărie.
23:12 Și vor spune, Numai, nicidecum nu vom mai adăuga să insultăm și să nedreptățim pe fiica Sionului; și dacă vei ieși în Chitim, nici acolo odihnă nu va fi pentru tine;
23:13 și dacă vei ieși în țara caldeenilor, și ea fost pustiită de asirieni, nici acolo pentru tine odihnă nu este, fiindcă zidul ei a căzut.
23:14 Urlați, corăbii ale Cartaginei, căci a fost dată pierzării fortăreața voastră.
23:15 Și va fi în ziua aceea că vor uita Tirul, ani șaptezeci, precum timpul unui singur împărat, ca timpul unui om; și după șaptezeci de ani, va fi Tirul precum cântecul unei prostituate.
23:16 Ia o hartă! Dă târcoale! Cetate prostituată uitată. Zi bine din harfă! Cântă mult! Ca amintirea ta să se facă.
23:17 Și va fi după șaptezeci de ani, cercetare va face Dumnezeu asupra Tirului, și din nou ea va fi restabilită _notă_{ cetatea} în starea dintâi; și va fi o piață comercială pentru toate împărățiile lumii locuite, pe fața pământului.
23:18 Și îi va fi comerțul _notă_{ Mat 22:5} și răsplata, sfinte Domnului. Nu lor se va aduna, ci celor ce locuiesc înaintea Domnului, tot comerțul ei, ca să mănânce și să bea, și să fie săturați, și pentru a fi un loc de strângere _notă_{ loc de întâlnire și strângere} memorial _notă_{ loc sau monument comemorativ, de amintire} înaintea Domnului.
24:1 Iată, Domnul dă stricăciunii lumea locuită întreagă, și o va face pustie, și va descoperi suprafața ei, și îi va împrăștia pe cei ce locuiesc în ea.
24:2 Și va fi poporul ca preoții, și servitorul ca domnul; și slujnica precum doamna; va fi cel ce cumpără, ca cel ce vinde; cel ce dă cu împrumut, ca cel ce se împrumută; și datornicul, ca cel ce dă cu împrumut.
24:3 Prin stricăciune va strica pământul; și prin prăpădire va prăpădi pământul; căci Gura Domnului a vorbit acestea.
24:4 Se tânguiește pământul, și e stricată lumea locuită; se tânguiesc mai marii pământului.
24:5 Iar pământul a înfăptuit nelegiuire, din pricina celor ce îl locuiesc; fiindcă au încălcat legea Domnului, și au șters și au schimbat poruncile, legământul veșnic.
24:6 De aceea, blestemul va mânca pământul; căci au păcătuit cei ce locuiesc pe el; de aceea, sărmani vor fi cei ce locuiesc pe pământ; și vor rămâne oameni puțini.
24:7 Se va tângui vinul, se va tângui via, vor suspina toți cei bucuroși în suflet.
24:8 A încetat bucuria tamburinelor; a încetat aroganța și bogăția celor lipsiți de pietate; a încetat glasul harfei.
24:9 Sunt rușinați, nu beau vin; amară a devenit băutura tare pentru cei ce beau.
24:10 Pustiită e fiecare cetate. Se închide casa, să nu se intre.
24:11 Văitați-vă după vin pretutindeni! A încetat toată bucuria pământului, s-a îndepărtat toată bucuria pământului;
24:12 și vor rămâne cetățile pustii, și casele părăsite fiind, se vor pierde.
24:13 Toate acestea vor fi pe pământ, în mijlocul națiunilor; în felul în care cineva ar culege rămășițele dintr-un măslin, așa vor strânge ei rămășițele, și ca și cum ar înceta strângerea recoltelor,
24:14 și aceștia, într-un glas vor striga; dar cei rămași pe pământ se vor bucura împreună în gloria Domnului; tulburată va fi apa mării.
24:15 De aceea, gloria Domnului în mijlocul insulelor va fi, ale mării; Numele Domnului va fi onorat.
24:16 Doamne Dumnezeul lui Israel, de la marginile _notă_{ lit: aripile} pământului, miracole am auzit, Speranță celui pios! Și vor spune, Vai celor ce anulează! Celor ce anulează legea.
24:17 Frică, și groapă, și cursă e peste voi, voi cei ce locuiți pe pământ.
24:18 Și va fi că, cei fugind de frică vor cădea în groapă; și cei ieșind din groapă vor fi prinși în cursă; căci ferestre din cer s-au deschis, și vor fi zguduite temeliile pământului.
24:19 Prin tulburare va fi tulburat pământul; și prin stupefacție va fi stupefiat pământul.
24:20 Se prăvălește și se va zgudui ca o colibă de poame pământul; ca cel beat și amețit; și se va prăbuși, și nicidecum nu va putea să se ridice; căci s-a întărit pe pământ _notă_{ lit: ea, cu referire la γῆ (pământ), care are genul feminin în greacă} nelegiuirea.
24:21 Și va fi în ziua aceea că Își va purta Dumnezeu împotriva armiei _notă_{ cosmosului} cerului, Își va purta Mâna, și împotriva împăraților pământului.
24:22 Și vor strânge congregația lui, și îi vor încuia într-o fortăreață, și într-o închisoare; de-a lungul multor generații vor fi cercetați aceștia.
24:23 Și se va topi cărămida, și va cădea zidul, și va fi dezonorată luna, și se va rușina soarele, căci va împărăți Domnul în Sion, și din Ierusalim, și înaintea bătrânilor va fi glorificat.
25:1 Doamne Dumnezeul meu, Te voi glorifica, voi cânta laudă Numelui Tău; căci ai făcut lucruri minunate; sfatul cel de la început adevărat să fie!
25:2 Căci Tu ai prăbușit cetățile într-o movilă de dărmături, cetăți întărite încât să nu le cadă temeliile. A celor lipsiți de pietate cetate, în veac nicidecum nu va fi zidită.
25:3 De aceea Te va binecuvânta poporul sărman, și cetățile oamenilor nedreptățiți, Te vor binecuvânta.
25:4 Căci Te-ai făcut pentru fiecare cetate smerită, Ajutor, și celor descurajați datorită lipsei de protecție; de oamenii răufăcători îi vei scăpa; protecție celor însetați, și adiere răcoritoare oamenilor nedreptățiți;
25:5 ca oamenii slabi cu inima, însetând în Sion, căci Tu îi vei scăpa de oamenii lipsiți de pietate, cărora Tu ne-ai predat.
25:6 Și va face o cină, Domnul Oștirilor, tuturor _notă_{ pentru toate} națiunilor; pe muntele acesta vor bea cu bucurie _notă_{Gr: LXXR omite εν: πίονται εὐφροσύνην, vor bea bucurie}, vor bea vin;
25:7 se vor unge cu mir în muntele acesta; Tu vei dărui toate acestea națiunilor, căci planul acesta e pentru toate națiunile.
25:8 A înghiți moartea biruința _notă_{ citirea acestui text se poate face în două feluri: (1) Biruința a înghițit moartea ; (2) Moartea a înghițit biruința; ajutorul pe care-l avem este 1Co 5:54 unde se precizează că moartea a fost înghițită în victorie}; și din nou a șters Domnul Dumnezeu orice lacrimă de pe orice față; ocara poporului a șters-o de pe tot pământul; căci gura Domnului a vorbit.
25:9 Și vor grăi în ziua aceea, Iată, Dumnezeul nostru în Care am sperat, și El ne va salva. Acesta-i Domnul! De la El am așteptat, și ne-am veselit, și ne-am bucurat cu privire la salvarea noastră.
25:10 Odihnă va da Dumneze asupra muntelui acesta, și va fi călcat în picioare ținutul Moabului, așa cum e brăzdată aria de care.
25:11 Și El va da curs liber mâinilor Lui, așa cum chiar El pune jos ca să dea pierzării; și va umili insulta lui, cele peste care mâinile și le-a pus,
25:12 Și înălțimea refugiului casei tale o va micșora, și se va coborî până la pământ.
26:1 În ziua aceea vor cânta cântarea aceasta pe pământul Iudeii, Iată o cetate tare! și salvarea noastră o va pune ca zid și crenel.
26:2 Deschideți-vă porți! Intră, tu popor păzind dreptatea și păzind adevărul;
26:3 susținând adevărul, și păzind pacea.
26:4 Căci spre Tine am sperat, Doamne, până în veac, Dumnezeul cel mare, Cel veșnic;
26:5 Cel ce smerește i-a coborât pe cei ce locuiesc pe înălțime. Cetăți întărite vei doborî, și le vei prăbuși la pământ.
26:6 Și le vor călca picioarele celor blânzi, și pașii celor smeriți.
26:7 Calea celor pioși dreaptă devine; și e pregătită calea celor pioși.
26:8 Căci calea Domnului e judecata _notă_{ echitabilitatea}; am sperat în Numele Tău, și în amintirea
26:9 de care îi e dor sufletului nostru. De cu noaptea se trezește devreme duhul meu, îndreptându-se către Tine Dumnezeule, fiindcă lumină sunt poruncile Tale pe pământ. Dreptatea învătați-o, voi cei ce locuiți pe pământ.
26:10 Căci a fost oprit cel lipsit de pietate, el nicidecum nu va învăța dreptatea pe pământ, adevărul deloc nu-l va înfăptui. Îndepărtat să fie cel lipsit de pietate, ca să nu vadă gloria Domnului!
26:11 Doamne, înălțat Îți e Brațul, și ei nu știu; cunoscând însă, se vor rușina; zelul va cuprinde poporul fără învățătură; și acum, focul pe împotrivitori îi va mânca.
26:12 Doamne Dumnezeul nostru, pace dă-ne! Căci Tu, toate ni le-ai redat!
26:13 Doamne Dumnezeul nostru, fă-ne posesia Ta Doamne, în afară de Tine nu este altul pe care să-l știm. Numele Tău l-am numit.
26:14 Dar cei morți, viața nicidecum n-o vor vedea, nici medicii nicidecum nu-i vor învia. De aceea i-ai lovit, și i-ai dat pierzării; și ai îndepărtat pe toți bărbații lor.
26:15 Adaugă-le rele, Doamne, adaugă rele celor glorioși ai pământului.
26:16 Doamne, în necaz ne-am amintit de Tine; în necazul cel mic instrucția Ta e cu noi.
26:17 Și ca cea care fiind în travaliu se apropie să nască, și în durerile facerii pe care ea le îndură, strigă, așa am devenit noi Preaiubitului Tău.
26:18 Datorită fricii de Tine, Doamne, în burtă am zămislit, și am fost în travaliu, și am dat naștere Duhului _notă_{ sau: Suflării} salvării Tale, pe care ai înfăptuit-o pe pământ. Nu vom cădea, ci vor cădea toți cei ce locuiesc pe pământ.
26:19 Vor învia cei morți, și se vor trezi cei din morminte, și se vor bucura cei de pe pământ, căci roua cea de la Tine, vindecare le este; dar pământul celor lipsiți de pietate, va cădea.
26:20 Procedează, poporul Meu! Intră în cămăruțele tale! Închide ușa ta! Ascunde-te puțin, cât de cât, până când va trece urgia Domnului.
26:21 Căci iată, Domnul, din locul cel sfânt, aduce urgie peste cei ce locuiesc pe pământ; și își va descoperi pământul sângele lui, și nu-i va acoperi pe cei uciși deloc.
27:1 În ziua aceea va aduce Dumnezeu sabia cea sfântă și cea mare și cea tare împotriva dragonului, șarpelui ce fuge; împotriva dragonului, șarpele răsucit. Și o va sfârși _notă_{ va lua viața} cu dragonul cel din mare.
27:2 În ziua aceea va fi o vie frumoasă, o dorință de a începe o cântare pentru ea.
27:3 Eu sunt o cetate întărită, o cetate asediată. În zadar îi dau să bea, căci va fi prinsă noaptea, iar ziua va cădea zidul ei.
27:4 Nu este vreuna _notă_{ probabil, cetate, adică: nu este vreo cetate} care să nu o posedeze; astfel, de aceea a făcut Domnul toate câte le-a poruncit. Sunt arsă.
27:5 Vor striga toți cei ce locuiesc în ea, Să facem pace cu El, să facem pace.
27:6 Cei ce vin sunt copiii lui Iacov. Va odrăsli, și va înflori Israel, și se va umple lumea locuită de rodul lui.
27:7 Oare nu așa cum el a lovit, și el tot așa va fi lovit? Și așa cum el a luat viața, și lui tot așa îi va fi luată viața?
27:8 Prin războire și mustrare îi va scoate. Oare nu tu erai cel care meditai cu duhul aspru, să le iei viața cu duh de mânie?
27:9 De aceea va fi înlăturată fărădelegea din Iacov; și aceasta este binecuvântarea lui, atunci când voi înlătura din el păcatul; când vor termina de așezat toate pietrele jertfelnicelor ca să fie tăiate ca pudra fină; și nicidecum nu vor mai rămâne arborii lor, și idolii lor vor fi tăiați precum o pădure îndepărtată.
27:10 Turma locuind acolo va fi lăsată, ca o turmă părăsită; și va fi locul mult timp ca pășune, și acolo se vor odihni.
27:11 Și după mult timp nu va fi în ea nicio plantă verde datorită uscăciunii. Voi femei venind din zare _notă_{ care ajung în vedere, din priveliștea înconjurătoare} _notă_{Gr: vezi Isa 2:16}, veniți aici, căci nu este un popor având înțelegere; de aceea, nicidecum nu se va îndura Cel ce i-a făcut, nici Cel ce i-a plăsmuit nicidecum nu va avea milă.
27:12 Și va fi în ziua aceea, îi va închide strângându-i Domnul, de la canalul râului până la Rinocuron _notă_{ TM: torentul (pârâul) Egiptului; acesta este astăzi Wadi al-Arish (todo: adaugă link)}. Voi însă, strângeți împreună pe fiii lui Israel, unul câte unul.
27:13 Și va fi în ziua aceea, vor trâmbița din trâmbița cea mare, și vor veni cei pierduți în ținutul asirienilor, și cei pierduți în Egipt. Și se vor închina Domnului pe Muntele cel sfânt în Ierusalim.
28:1 Vai de cununa trufiei, mercenarii _notă_{ cei plătiți pe zi} lui Efraim, floarea cea căzută a gloriei de pe vârful muntelui mănos, cei beți fără vin.
28:2 Iată, grea și aspră e mânia Domnului, ca grindina care e precipitată jos ne având protecție, cu forță fiind precipitată jos; ca o apă multă mulțime, târând întreaga regiune; în țară va face odihnă cu mâinile.
28:3 Și în picioare va fi călcată corona trufiei, mercenarii lui Efraim.
28:4 Și va fi floarea căzută din speranța gloriei pe vârful muntelui cel înalt, ca o smochină pârguită; cel privind-o, înainte ca în mâna lui să o ia, va vrea să o înghită.
28:5 În ziua aceea va fi Domnul Oștirilor coroana speranței, cea împletită a gloriei pentru rămășița poporului meu.
28:6 Și vor fi o rămășiță în duhul judecății, pentru judecată, și pentru tăria victoriilor _notă_{ lit: opririlor, împiedicărilor} asupra uciderii.
28:7 Căci aceștia, de vin rătăciți sunt; rătăciți din cauza băuturii tari; preotul și profetul și-au ieșit din minți din cauza băuturii tari; sunt înghițiți din cauza vinului; se cutremură de la beția băuturii tari; s-au rătăcit; aceasta este o manifestare vizibilă.
28:8 Un blestem va consuma acest plan, căci acest plan e de dragul lăcomiei.
28:9 Cui am vestit noi rele? Și cui am vestit o veste? Celor înțărcați de lapte, și celor smulși de la sân.
28:10 Necaz peste necaz așteaptă, speranță peste speranță; încă puțin, încă puțin.
28:11 Din cauza disprețului buzelor; [printr-o limbă străină 1 căci] vor vorbi poporului acestuia,
28:12 spunându-i, Aceasta e odihna celui flămând, și aceasta e ruinarea, iar ei nu vor să asculte.
28:13 Și va fi pentru ei grăirea lui Dumnezeu, necaz peste necaz, speranță peste speranță, încă puțin, încă puțin ca să meargă, și să cadă spre înapoi, și vor fi în pericol, și vor fi zdrobiți, și vor fi prinși.
28:14 De aceea, ascultați cuvântul Domnului, voi bărbați necăjiți, și conducători ai poporului acestuia în Ierusalim.
28:15 Căci ați zis, Am făcut un legământ cu Hadesul, și cu moartea, tratate; vifor năprasnic de va trece, nicidecum nu va veni peste noi; am făcut o minciună speranța noastră, și minciuna ne va ocroti.
28:16 De aceea, așa vorbește Domnul, Iată, Eu voi pune în temeliile Sionului o piatră de foarte mare preț, aleasă, din capul unghiului, de preț pentru temeliile cetății _notă_{ lit: ei, cu referire la cetate Sionului}; și cel ce se încrede în Ea _notă_{ lit: El, cu referire la Piatra de mare preț; în greacă, ‘piatră’ (λίθος) are genul masculin; de aceea, versetul ar fi: Iată, Eu voi pune în temeliile Sionului o El-piatră de foarte mare preț, aleasă, din capul unghiului, de preț pentru temeliile cetății; și cel ce se încrede în El nu va fi dat de rușine} nicidecum nu va fi dat de rușine.
28:17 Și voi așeza echitatea drept speranță, și milosteniaea mea drept greutăți de cântar. Iar cei încrezându-se zadarnic în minciună, gândind că nicidecum voi nu veți trece prin vifor;
28:18 și oare nu va fi îndepărtat al vostru legământ al morții? Și speranța voastră cea cu privire la Hades nicidecum nu va continua; vifor care înhață de va veni, veți fi înaintea lui spre a fi călcați sub tăvălug.
28:19 Când va trece, vă va lua; dimineață după dimineață va trece prin voi _notă_{Gr: LXXR: ἡμέρας, ziua}, și în noapte va fi o speranță cumplită. Învățați să ascultați,
28:20 voi cei strâmtorați; nu putem să luptăm, iar noi înșine am devenit slabi, pentru a vă aduna.
28:21 Ca în muntele celor lipsiți de pietate _notă_{ TM: פְּרָצִים֙ (H6559), Perațim, un munte în Israel; referință posibilă la "Baal-perațim", care a fost scena unei victorii a lui David asupra filistenilor, situat în valea Refaim, la sud de Ierusalim, pe drumul spre Betleem} se va ridica Domnul, și va fi în Valea Gabaonului; cu mânie va face lucrările Lui -- a amărăciunii lucrare; și mânia Lui straniu va lua în primire, și putreziciunea Lui, în mod străin.
28:22 Și voi să nu vă veseliți, nici să nu vă întăriți legăturile; fiindcă sunt împlinite și prompte lucrurile pe care le-am auzit de la Domnul Oștirilor, pe care le va face pe tot pământul.
28:23 Plecați urechea și ascultați glasul Meu. Luați aminte și ascultați cuvintele Mele.
28:24 Oare nu întreaga zi cel ce urmează să are va ara? Sau semănătorul, nu va prepara mai înainte de a lucra pământul?
28:25 Oare nu după ce a nivelat fața pământului _notă_{ lit: lui}, atunci seamănă micul grăunț de mac sau chimen, și din nou seamănă grâu, și orz, și speltă, în hotarele tale?
28:26 Și vei fi instruit _notă_{ educat, corectat, pedepsit} de judecata Dumnezeului tău, și vei fi fericit.
28:27 Căci nu cu duritate se curăță macul, nici cu roata carului nu se trece peste chimen, ci cu un toiag se scutură macul.
28:28 Iar chimenul cu pâine va fi mâncat, căci nu în veac Eu voi fi mâniat pe voi, nici glasul amărăciunii Mele nu vă va călca în picioare.
28:29 Și acestea de la Domnul Oștirilor _notă_{ Savaot} ies, fiind miracole. Sfătuiți-vă, dați la o parte _notă_{ lit: înălțați} deșarta mângâiere.
29:1 Vai cetății Ariel, căreia David i-a făcut război. Strângeți recolta an de an, căci veți mânca împreună cu Moab.
29:2 Căci voi opresa cetatea Ariel, și va fi a ei tărie și bogăție ale Mele.
29:3 Și voi împresura așa cum a făcut David asupra ta, și voi arunca în jurul tău o palisadă de asediu, și voi zidi, și voi pune în jurul tău turnuri.
29:4 Și umilite vor fi cuvintele tale până la pământ. Și până la pământ cuvintele tale vor declina. Și va fi ca al celor ce glăsuiesc _notă_{ scot sunete} din pământ glasul tău, și la sol jos glasul tău va slăbi.
29:5 Și va fi ca praful de pe roată bogăția celor lipsiți de pietate; și precum țărâna spulberată, mulțimea celor ce te necăjesc; și va fi ca o clipă, dintr-odată,
29:6 de la Domnul Oștirilor; căci o cercetare este, cu tunet, și cutremur, și vuiet mare, vifor în vârtej, și flacără de foc consumând.
29:7 Și va fi ca unii care visează în somn bogăția tuturor națiunilor, toate câte au mărșăluit împotriva lui Ariel, și toate cele ce s-au războit împotriva Ierusalimului, și toate cele ce s-au strâns împreună împotriva ei, și cei ce au necăjit-o.
29:8 Și va fi precum cei ce în somn beau și mănâncă, și trezindu-se, zadarnic le e visul; și în felul în care va visa cel însetat și va bea, și trezindu-se, tot însetați sunt, și sufletul lui în zadar a sperat, așa va fi bogăția tuturor națiunilor, toate câte au mărșăluit împotriva Muntelui Sidonului.
29:9 Descompuneți-vă, fiți uluiți și amețiți! Nu de băutură tare, nici de vin.
29:10 Căci te-a adăpat Domnul cu un duh de buimăceală _notă_{Gr: 3 oc, Psa 60:3, Isa 29:10, Rom 11:8}. Și El va închide pleoapele ochilor lor, și al profeților lor, și al conducătorilor lor, care văd lucrurile ascunse.
29:11 Și vor fi pentru voi toate discursurile acestea, precum cuvintele sulului de carte acesta pecetluit, pe care dacă l-ar da unui om având cunoștința literelor, spunându-i, Citește lucrurile acestea! Și el va spune, Nu pot să-l citesc, fiindcă e pecetluit.
29:12 Și va fi dat sulul acesta de carte în mâinile unui om ne având cunoștința literelor, și i se va spune, Citește aceasta! Și el va spune, Nu cunosc literele.
29:13 Și Domnul a zis, Se apropie de Mine poporul acesta cu gura lor, și cu buzele lor Mă onorează, dar inima lor e la mare distanță de Mine, și în zadar Mi se închină, dând ca învățături precepte omenești și învățături.
29:14 De aceea, Iată, Eu voi proceda pentr a strămuta poporul acesta, și îi voi strămuta, și voi face să piară înțelepciunea înțelepților, și deșteptăciunea celor deștepți o voi ascunde.
29:15 Vai de cei ce în mod adânc își fac un plan, dar nu prin Domnul. Vai de cei ce în secret își fac un plan, și vor fi în întuneric lucrările lor, și vor spune, Cine ne-a văzut, și cine ne va cunoaște, sau va ști ce am făcut noi?
29:16 Oare nu asemenea lutului pentru olar veți fi socotiți? Oare va spune plăsmuirea Celui ce plăsmuiește, Nu Tu m-ai plăsmuit! Sau cel făcut, Celui ce face, Nu cu pricere m-ai făcut!
29:17 Oare nu va fi încă puțin, și va fi strămutat Libanul precum muntele câmpului mănos _notă_{Gr: aici și în celelalte locuri LXX și TM: Carmel, כּרמל (H3759)}, iar muntele câmpului mănos ca o pădure va fi socotit?
29:18 Și vor auzi în ziua aceea surzii cuvintele sulului cărții; și cei din întuneric, și cei din negură -- ochii orbilor vor vedea.
29:19 Și se va veseli sărmanul datorită Domnului, cu bucurie; și cei deznădăjduiți dintre oameni se vor umple de bucurie.
29:20 S-a sfârșit nelegiuitul, și a pierit îngâmfatul, și vor fi extirpați cei ce înfăptuiesc nelegiuire în mod rău,
29:21 și cei ce fac să păcătuiască pe om în cuvânt; și toți cei ce mustră în porți, pricină de poticnire să-i facă, căci au abătut spre nedreptăți pe cel drept.
29:22 De aceea, așa vorbește Domnul cu privire la casa lui Iacov, pe care a delimitat-o din Avraam, Nu acum va fi rușinat Iacov, nici nu acum înfățișarea lui Israel se va schimba,
29:23 ci atunci când vor vedea copiii lor lucrările Mele, datorită Mie, vor sfinți Numele Meu, și-L vor sfinți pe Sfântul lui Iacov, și de Dumnezeul lui Israel se vor înfricoșa.
29:24 Și vor cunoaște cei ce se rătăcesc cu duhul înțelegerea, și cei ce murmură _notă_{ cârtesc} vor învăța să asculte, și limbile cele gângave vor învăța să vorbească pace.
44:6 Așa vorbește Dumnezeu, Împăratul lui Israel, și Cel care îl scapă -- Dumnezeul Oștirilor. Eu sunt Cel Dintâi, și Eu sunt după acestea ; în afară de Mine nu este Dumnezeu.
49:3 Și mi-a zis, Robul Meu ești tu, Israele, și în tine Mă voi glorifica.
4 Și Eu am zis, Degeaba M-am trudit în zadar, și pentru nimic Mi-am dat tăria Mea. De aceea, judecata Mea e la Domnul, și truda Mea e-naintea Lui.
5 Și acum, așa vorbește Domnul, Cel care m-a plăsmuit din pântece, propriul Lui rob să fiu, pentru a-l strânge pe Iacov la El. Și pe Israel când îl voi fi adunat, atunci voi fi glorificat înaintea Domnului, și Dumnezeul Meu va fi tăria Mea.
50:5 Și instrucția Domnului Îmi deschide urechile, iar Eu nu Mă împotrivesc, nici nu am vorbit împotrivă.
6 Mi-am dat spatele pentru răniri, și obrajii Mei pentru pălmuiri, și fața Mea nu Mi-am întors-o de la rușinea scuipăturilor.
8 Căci Se apropie Cel ce Mă îndreptățește. Cine e cel care Mă va judeca ? Să Mi se împotrivească pe loc ! Și cine e cel care Mă va judeca ? Să se apropie de Mine !
9 Iată, Domnul Mă va ajuta. Cine Îmi va face rău ? Iată, voi toți ca o haină vă veți învechi, și ca de o molie veți fi devorați.
10 Cine dintre voi are frică de Domnul ? Să asculte de glasul Slujitorului Meu ! Cei ce merg în întuneric, și nu este nicio lumină pentru ei, să se încreadă în Numele Domnului, și să se sprijinească pe Dumnezeu.
11 Iată, voi toți, un foc aprindeți, și întăriți-i flacăra ; umblați în lumina focului vostru, și la flacăra pe care ați aprins-o. Datorită Mie vi s-au întâmplat acestea vouă ; în întristare veți adormi.
52:2 Scutură-ți praful și scoală-te ! Șezi, Ierusalime ! Dezbracă lanțul grumazului tău, tu fiică captivă a Sionului !
3 Căci așa vorbește Domnul, Pe nimic _notă_{ pe gratis} ați fost vânduți, și nu cu argint ați fost răscumpărați.
4 Căci așa vorbește Domnul 8 Domn _notă_{Gr: vezi BOS; LXXR omite}, În Egipt a coborât poporul Meu mai înainte să locuiască vremelnic aici, și în Asiria cu forța a fost dus.
5 Și acum, Pentru ce să fiți aici ? Așa vorbește Domnul, Întrucât a fost luat poporul Meu pe nimic, mirați-vă și văitați-vă ! Așa vorbește Domnul, Din pricina voastră, fără încetare Numele Meu e blasfemiat printre națiuni.
8 Glasul străjerilor tăi s-a înălțat, și într-un glas, împreună se vor bucura. Căci ochi în ochi se vor privi, atunci când va avea milă Domnul de Sion.
9 Să izbucnească de bucurie împreună pustietățile Ierusalimului, căci a avut milă Domnul de cetate _notă_{ lit: de ea, de cetatea Ierusalimului}, și a scăpat Ierusalimul.
11 Îndepărtați-vă ! Îndepărtați-vă ! Ieșiți de acolo, și nimic necurat să nu atingeți ! Ieșiți din mijlocul lui _notă_{Gr: αυτού, la neutru ; LXXR: αὐτῆς, la feminin} ! Separați-vă, voi cei ce purtați vasele Domnului.
12 Căci nu cu tulburare veți ieși, nici fugind nu veți ieși. Căci va preceda înaintea voastră Domnul ; și Cel ce vă strânge e Dumnezeul lui Israel.
13 Iată, va pricepe Slujitorul Meu, și va fi înălțat, și va fi glorificat, și va fi preamărit peste măsură.
14 După cum vor fi uimiți de tine mulți, atât de disprețuită va fi de oameni înfățișarea Ta, și gloriaa Ta de fiii oamenilor.
15 Așa se vor minuna națiuni multe cu privire la El, și își vor ține _notă_{ își vor ține gurile închise} împărații gura lor. Căci cei cărora nu li se făcuse cunoscut despre El, aceia vor vedea, și cei care de El nu au auzit, vor pricepe.
56:2 Ferice de bărbatul făcând acestea, și de omul ținându-se de ele, și păzind sabatele, ca să nu le profaneze, și păzindu-și mâinile lui pentru a nu înfăptuit nedreptate.
3 Să nu vorbească străinul care s-a alipit de Domnul, spunând, Prin separare mă va separa, cu siguranță, Domnul de poporul Lui ! Și să nu spună eunucul, Eu sunt un pom uscat !
4 Căci așa vorbește Domnul către eunuci, Tuturor celor ce vor păzi sabatele Mele, și vor alege ceea ce Eu doresc, și vor ține legământul 8 Meu,
5 le voi da, în Casa Mea, și în zidul Meu un loc de mare cinste, mai bun decât fiilor și fiicelor ; un nume veșnic le voi da, și nu se va sfârși ;
6 și străinilor care se alipesc de Domnul, le voi da să-L slujească ca robi, și să iubească Numele Domnului, să-I fie drept robi și roabe, și tuturor celor ce păzesc sabatele Mele, ca să nu le profaneze, și celor ce țin legământul Meu.
7 Îi voi aduce în muntele Meu cel sfânt, și îi voi bucura, pe ei, în Casa Mea de Rugăciune. Arderile lor de tot și jertfele lor vor fi bine-primite pe Altarul Meu. Întrucât, Casa Mea, o Casă de Rugăciune va fi chemată, pentru toate națiunile.
8 A zis Domnul, Cel ce strânge pe cei împrăștiați ai lui Israel. Căci voi strânge la el o congregație.
9 Toate fiarele sălbatice să vină ! Să mănânce toate fiarele pădurii.
11 Și încă, câinii nerușinați la suflet, ne cunoscând sațietatea, și sunt cumpliți, ne știind priceperea ; toți căile lor le-au urmat, fiecare după propriul lui avantaj, până la extrem fiecare, spunând,
12 Veniți să luăm vin, și să ne amețim cu vin până la beție, și va fi la fel ziua de mâine, mare, ba încă foarte mare.
64:1 Dacă vei deschide cerul, cutremur va cuprinde, de la Tine, munții, și se vor topi,
2 ca ceara din fața focului ; și-i va incinera focul pe vrăjmași, și manifest va fi Numele Tău în mijlocul vrăjmașilor ; din Fața Ta națiunile se vor tulbura.
3 Atunci când vei face lucrurile cele glorioase, cutremur va cuprinde munții.
4 Din veac n-am auzit, nici ochii noștri n-au văzut un Dumnezeu în afară de Tine, și lucrările Tale pe care le vei face pentru cei ce așteaptă milă ;
6 Și am devenit ca niște necurați noi toți ; ca o cârpă întinată lepădată deoparte _notă_{ vezi Lev 15:33; cârpă întinată menstrual, lăsată deoparte; vezi Samuil Micu}, a devenit toată dreptatea noastră ; și am fost luați șuvoi ca frunzele din cauza nelegiuirilor noastre ; astfel, vântul ne va lua.
7 Și nu este nimeni care să cheme Numele Tău, și care să-și amintească să se țină de Tine ; căci Ți-ai întors Fața Ta de la noi ; și ne-ai predat din cauza păcatelor noastre.
9 Să nu Ți se aprindă urgia împotriva noastră peste măsură, și să nu cu vremea _notă_{ de-a lungul vremii} să fie amintite păcatele noastre. Și acum, privește Doamne, căci poporul Tău suntem noi toți.
10 Cetatea sfințeniei Tale a devenit pustie. Sionul ca o pustie a devenit, Ierusalimul, ca un blestem.
11 Casa [cea sfântă 1 noastră], și gloria pe care au binecuvântat-o părinții noștri, a devenit o arsură ; și toate lucrurile noastre glorioase sunt trântite jos.
12 Și pe toate acestea le-ai suportat, Doamne, și ai tăcut, și ne-ai umilit foarte mult.
65:8 Așa vorbește Domnul, În felul în care este găsită boaba de strugure în ciorchine, și vor spune, Să nu o stricăm, căci o binecuvântare este în ea ! Așa voi face, de dragul celui care Mă slujește ca rob ! De dragul acestuia nicidecum nu voi da pierii totul.