- X
Isaia
1:1 Viziunea pe care a văzut-o Isaia fiul lui Amoț _notă_{ Amos}, ce a văzut despre Iudeea, și despre Ierusalim, în timpul împărăției lui Ozia, și Iotam, și Ahaz, și Ezechia, care au împărțit peste Iudeea.
1:2 Ascultă, cerule, și pleacă-ți urechea pamântule! Căci Domnul a vorbit, spunând, Am născut fii, și i-am crescut, ei însă M-au respins.
1:3 Boul își cunoaște proprietarul, și măgarul, ieslea domnului lui, dar Israel, pe Mine nu Mă cunoaște; și poporul Meu, nu pricepe.
1:4 Vai, națiune păcătoasă, popor plin de păcate, sămânță răufăcătoare, fiii nelegiuiți! L-ați părăsit pe Domnul, și L-ați mâniat pe Sfântul lui Israel; ei au ieșit din părtășie, întorcându-se spre lucrurile dinapoi.
1:5 Cât încă să mai fiți loviți, adăugând nelegiuire? Capul întreg e-n durere, și inima întreagă, în întristare.
1:6 De la picioare până la cap nu este în ea _notă_{ sau "el"; în limba română, "ea" se referă la "națiunea" văitată în v. 4; în acest verset 6, manuscrisele LXX diferă} vreo sănătate deplină _notă_{Gr: 2 oc, Isa 1:6, Fap 3:16}, și în nicio rană, în nicio vânătaie, în nicio plagă inflamată _notă_{Gr: 2 oc, Isa 1:6, Nau 3:19} _notă_{ nu e sănătate deplină în nicio rană, lovitură, etc}; nu este pansament _notă_{Gr: 2 oc, Isa 1:6, Eze 30:21} pentru a fi aplicat, nici untdelemn, nici bandaje.
1:7 Pământul vostru e pustiu; cetățile voastre, arse de foc; țara voastră înaintea voastră, străinii au devorat-o, și e pustiită, e răvășită de un popor străin.
1:8 Va fi părăsită fiica Sionului, ca un cort într-o vie, și ca o colibă într-un câmp de castraveți, ca o cetate asediată.
1:9 Și dacă Domnul Oștirilor nu ne-ar fi lăsat o sămânță, ca Sodoma am fi devenit, și cu Gomora ne-am fi asemănat.
1:10 Ascultați cuvântul Domnului, conducători ai Sodomei! Luați aminte la legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei.
1:11 La ce-Mi servește mulțimea jertfelor voastre? spune Domnul. Destul Îmi este de arderile de tot ale berbecilor, și de seul mieilor! și sângele taurilor și al caprelor nu-l vreau!
1:12 Nici să nu veniți să vă înfățișați înaintea Mea, fiindcă cine a cerut lucrurile acestea din mâinile voastre? Să călcați în curtea Mea, să nu mai îndrăzniți _notă_{ lit: să nu mai continuați}!
1:13 Dacă aduceți făină fină, degeaba e; tămâia, o urâciune Îmi este; lunile voastre noi, și sabatele și ziua cea mare, nu le pot suferi.
1:14 Postul, și șomajul _notă_{ abținerea de la a munci}, și lunile voastre noi, și sărbătorile voastre le urăște Sufletul Meu. Ați ajuns să-Mi fiți o silă; nu voi mai cruța păcatele voastre.
1:15 Când vă veți întinde mâinile, Îmi voi întoarce ochii Mei de la voi. Și dacă vă veți înmulți implorarea, nu vă voi asculta, căci mâinile voastre de sânge sunt pline.
1:16 Spălați-vă! Faceți-vă curați! Înlăturați facerea de rău din sufletele voastre înaintea Ochilor Mei. Lăsați-vă de facerile voastre de rău.
1:17 Învățați să faceți binele. Căutați echitatea. Scăpați pe cel nedreptățit. Faceți judecată orfanului, și îndreptățiți pe văduvă.
1:18 Și veniți să ne judecăm cu argumente puternice, spune Domnul; și dacă vor fi păcatele voastre ca roșul sângelui _notă_{ roșu închis, SM: ca mohorâciunea; BB: ca cel negru}, ca zăpada vor fi albite; și dacă vor fi ca stacojiul, ca lâna vor fi albite.
1:19 Și dacă veți dori, și Mă veți asculta, bunătățile pământului le veți mânca.
1:20 Dacă însă nu veți dori, nici nu Mă veți asculta, o sabie vă va devora. Fiindcă Gura Domnului a vorbit acestea.
1:21 Cum a devenit o prostituată, cetatea credincioasă, Sionul, cea plină de judecată, în care, dreptatea se odihnea _notă_{ lit: dormea} în ea, dar acum, ucigașii.
1:22 Argintul vostru e invalidat; negustorii tăi de vin amestecă vinul cu apă.
1:23 Conducătorii tăi sunt răzvrătiți, părtași cu hoții, iubind mita, căutând răsplata; orfanilor ne făcându-le judecată, și judecata văduvelor nu o au în vedere.
1:24 De aceea, așa vorbește Stăpânul, Domnul Oștirilor, Vai celor tari din Israel, căci nu va înceta a Mea mânie, în mijlocul împotrivitorilor, și judecată ieșind din mijlocul vrăjmașilor Mei voi face.
1:25 Și voi aduce Mâna Mea împotriva ta, și te voi lămuri spre curățire. Iar pe cei răzvrătiți îi voi da pierii, și voi îndepărta toată nelegiuirea din tine.
1:26 Și pe toți cei mândrii îi voi smeri; și-i voi așeza pe judecătorii tăi ca mai înainte, și pe consilierii tăi ca la început. Și după acestea vei fi chemată, Cetatea Dreptății, Cetate-Mamă _notă_{ metropolă} Credincioasă, Sionul.
1:27 Căci cu judecată va fi salvată captivitatea ei, și cu milostenie.
1:28 Și zdrobiți vor fi cei nelegiuiți și cei păcătoși împreună; și cei ce-L părăsesc pe Domnul vor fi complet sfârșiți.
1:29 Fiindcă se vor rușina de idolii lor, pe care ei i-au dorit; și se vor rușina cu privire la grădinile pe care le-au poftit.
1:30 Căci vor fi ca un terebint care-și pierde frunzele, și ca un paradis fără apă.
1:31 Și va fi tăria lor precum paiul de câlți, și lucrările lor ca scânteile, și vor arde nelegiuiții și păcătoșii împreună, și nu va fi nimeni care să-i stingă.
2:1 Cuvântul care a avut loc către Isaia fiului la Amoț cu privire la Iudeea, și cu privire la Ierusalim.
2:2 Fiindcă va fi în ultimele zile -- va fi vizibil Muntele _notă_{ gr. neutru} Domnului, și Casa lui Dumnezeu va fi pe vârful munților, și se va ridica mai presus de dealuri; și vor veni la el _notă_{ gr. neutru: muntele} toate națiunile.
2:3 Și vor merge națiuni multe, și vor spune, Veniți, și să ne urcăm în Muntele Domnului, și în Casa Dumnezeului lui Iacov; și El ne va vesti căile Lui; și vom merge la El. Căci din Sion va ieși legea, și cuvântul Domnului din Ierusalim.
2:4 Și El va judeca în mijlocul națiunilor și va dezaproba popoare multe; și ei vor zdrobi acoperind cu lovituri săbiile lor în pluguri, și țepele lor în seceri. Și nu va mai lua o națiune împotriva altei națiuni sabia. Și nicidecum nu vor mai învăța să facă război.
2:5 Și acum, casă a lui Iacov, veniți și vom umbla în lumina Domnului.
2:6 Căci El a abandonat pe poporul Lui, pe casa lui Iacov; căci s-a umplut, așa cum a fost de la început _notă_{ așa cum era și mai înainte} ținutul lor, cu ghicitori _notă_{Gr: 2 oc, Deu 18:14, Isa 2:6}, precum era al _notă_{ ținutul} filistenilor; și copii filisteni mulți li s-au născut.
2:7 Căci și-au umplut țara lor cu argint și cu aur, și nu este număr pentru tezaurele lor; și au umplut țara de cai, și nu este număr pentru carele lor.
2:8 Și au umplut pământul cu urâciunile _notă_{ abominațiile} lucrărilor mâinilor lor; și s-au închinat idolilor _notă_{ lit: celor} făcuți de degetele lor.
2:9 Și a îngenuncheat omul, și s-a aplecat bărbatul; și nicidecum nu îi voi cruța.
2:10 Și acum, intrați în stâncă, și ascundeți-vă în pământ din fața fricii Domnului, și din fața gloriei tăriei Lui, atunci când Se va ridica să prăpădească pământul.
2:11 Căci ochii Domnului sunt elevați, dar omul e într-o stare joasă, și va fi coborâtă mândria oamenilor, și va fi înălțat numai Domnul în ziua aceea.
2:12 Căci ziua Domnului Oștirilor e asupra oricărui arogant și îngâmfat, și asupra oricui e înălțat și superior -- și vor fi umiliți;
2:13 și asupra oricărui cedru din Liban, al celor înălțați și superiori, și asupra oricărui copac cu ghindă din Basan;
2:14 și asupra oricărui munte înalt, și asupra oricărui deal înalt;
2:15 și asupra oricărui turn înalt, și asupra oricărui zid înalt;
2:16 și asupra oricărei corăbii a mării, și asupra oricărei priveliști _notă_{Gr: θέα, ας (ἡ), priveliște, contemplare; diferit de θεά, ᾶς (G2299), Dumnezeu, zeu; θέα nu apare în NT, fiind aici legat în mod greșit de G2299} a corăbiilor frumuseții.
2:17 Și va fi umilit orice om, și va cădea înălțimea oamenilor; și va fi înălțat numai Domnul în ziua aceea.
2:18 Și idolii _notă_{ lit: lucrurile} făcuți de mână, pe toți îi vor ascunde,
2:19 cărându-i în peșteri, și în crăpăturile stâncilor, și în găurile pământului, din fața fricii Domnului, și din fața gloriei tăriei Lui, atunci când Se va ridica să prăpădească pământul.
2:20 Căci în ziua aceea va arunca _notă_{ lepăda} omul urâciunile lui, lucrurile de argint și de aur pe care le-au făcut, ca să se închine deșertăciunilor, și liliecilor,
2:21 ca să intre în găurile stâncii solide, și în crăpăturile stâncilor, din fața fricii Domnului, și din fața gloriei tăriei Lui, atunci când Se va ridica să prăpădească pământul.
2:22 Terminați-o _notă_{ Lăsați-vă}, voi înșivă, cu omul care respiră prin nările lui; căci în ce e el de luat în seamă _notă_{ sau: în ce poate el să fie creditat, în ce poate fi considerat, ce valoare are el}?
3:1 Iată acum, Stăpânul, Domnului Oștirilor, El va înlătura din Ierusalim și din Iudeea pe bărbatul cel tare și pe femeia cea tare, tăria pâinii și tăria apei;
3:2 pe uriaș și pe cel tare, și pe omul războinic, și pe magistrat, și pe profet, și pe gânditor, și pe bătrân,
3:3 și pe comandantul peste cincizeci, și pe minunatul sfătuitor, și pe înțeleptul arhitect, și pe ascultătorul care discerne.
3:4 Și voi stabili tineri să fie conducători peste ei, și batjocoritori vor domni peste ei.
3:5 Și se va repezi poporul, om împotriva omului, și om împotriva aproapelui lui; va lovi băiatul pe bătrân; cel fără cinste împotriva celui cu cinste.
3:6 Căci va apuca un om pe fratele lui, sau cel din casă pe tatăl lui, spunând, Iată, ai un veșmânt, fii conducător peste noi, și administrarea alimentelor mele în grija ta să fie!
3:7 Și răspunzând în ziua aceea, el va grăi, Nu voi fi conducătorul tău, căci nu!, în casa mea nu este pâine, nici veșmânt; nu voi fi conducător al poporului acestuia.
3:8 Căci Ierusalimul e abandonat, și Iudeea e prăbușită; și limbile lor, în mod nelegiuit, pronunță cuvinte împotriva Domnului, fiind neascultători.
3:9 Fiindcă acum a fost umilită gloria lor, și rușinea feței lor îi înfruntă; și păcatul lor, la fel ca Sodoma l-au vestit în gura mare și l-au arătat tuturor. Vai, sufletului lor, fiindcă au plănuit un plan cumplit împotriva lor înșilor;
3:10 au zis, Îl vom lega pe cel drept, căci dezavantajos ne este; așa că, rodul lucrărilor lor îl vor mânca.
3:11 Vai celor nelegiuiți; lucruri cumplite, potrivit lucrărilor mâinilor lor, li se vor petrece.
3:12 Poporul Meu, comisarii voștri vă spicuiesc, și perceptorii _notă_{ vameșii} domnesc peste voi. Poporul Meu, cei ce vă numesc fericiți, vă înșeală, și cărările picioarelor voastre le tulbură.
3:13 Dar acum, va pune în judecată Domnul, și va așeza în judecată pe poporul Lui.
3:14 Domnul Însuși la judecata va veni cu bătrânii poporului, și cu conducătorii lui. Voi însă, de ce ați dat foc viei Mele, și jaful luat de la cel sărman e în casele voatre?
3:15 De ce nedreptățiți voi pe poporul Meu, și fața sărmanilor o necinstiți? -- spune Domnul, Domnul Armatelor.
3:16 Așa vorbește Domnul, Pentru că sunt îngâmfate fiicele Sionului, și umblă cu nasul pe sus _notă_{ lit: cu gâtul, grumazul; var: și umblă cu gâtul țeapăn}, și fac semne cu ochii, și în umbletele picioarelor lor, împreună își târăsc trena rochiilor, și cu picioarele lipite împreună, dănțuiesc.
3:17 și va smeri Dumnul pe prințesele fiicele Sionului; și Domnul va descoperi starea _notă_{Gr: σχῆμα $\to$ schema; condiția; 3 oc, Isa 3:17, 1Co 7:31, Fil 2:8} lor.
3:18 În ziua aceea chiar va amputa Domnul gloria veșmintelor lor, și ornamentele puse-n păr, și cununile,
3:19 Și salbele, și împodobirea fețelor lor,
3:20 și asortarea podoabei de strălucire, și brățările, și verigile, și piepțenii de podoabă, și inelele, și spiralele înfășurând mâna dreaptă,
3:21 și cerceii, și veșmintele cu borduri purpurii, și ornamentele purpurii,
3:22 și șalurile de casă, și veșmintele diafane din Laconia _notă_{ regiune din Grecia, cu capitala la Sparta},
3:23 și inurile subțiri, și cele albastre și stacojii, și inul subțire cu aur și albastru întrețesut, și cuverturile ușoare pentru fotoliile de vară.
3:24 Și va fi în loc de aromă plăcută, praf; și în loc de cingătoare, cu funie te vei încinge; și în loc de podoabă a capului, podoabă de aur, chelie vei avea, datorită lucrărilor tale; și în loc de cămașa veșmântului de purpură, te vei înfășura cu sac.
3:25 Și fiul tău preafrumos pe care-l iubești, sub sabie va cădea; și cei tari ai voștri sub sabie vor cădea, și vor fi înjosiți.
3:26 Și vor jeli scrinurile podoabei voastre, și vei lăsată singură; și în pământ vei fi zdrobită.
4:1 Și vor apuca șapte femei un singur om, în aceea zi, spunând, Pâinea noastră singure ne-o vom mânca, și hainele noastre proprii le vom purta, numai numele tău să fie chemat peste noi; înlătură ocara noastră.
4:2 În ziua aceea va străluci Dumnezeu în sfat, cu glorie, pe pământ ca să înalțe și să glorifice ce a fost păstrat din Israel.
4:3 Și va fi ce a rămas în Sion, și ce a fost păstrat în Ierusalim -- sfinți vor fi chemați; toți cei scriși pentru viață în Ierusalim.
4:4 Căci spălând va scoate Domnul murdăria fiilor și fiicelor Sionului, și sângele Ierusalimului îl va curăța cu desăvârșire din mijlocul ei _notă_{ cetatea Ierusalimului} printr-un duh de judecată, și printr-un duh de ardere.
4:5 Și El va veni, și va fi că orice loc al muntelui Sionului, și toate locurile de jur-împrejurul lui, El le va adăposti cu un nor ziua, și precum fum și lumină de foc arzător noaptea; tot Sionul de glorie va fi adăpostit.
4:6 Și va fi drept umbrar de arșiță, și drept adăpost, și drept ascunzătoare de a vremii duritate și de ploaie.
5:1 Voi cânta acum preaiubitului meu, o cântare a preaiubitului meu, cu privire la via lui. O vie s-a făcut preaiubitului, pe un pisc, într-un loc mănos.
5:2 Și o îngrăditură a pus împrejur, și o palisadă, și a sădit o viță aleasă; și a zidit un turn în mijlocul ei; și un teasc a săpat în ea; și a așteptat rodul viței, și ea a făcut spini.
5:3 Și acum, voi cei ce locuiți în Ierusalim, și tu om al lui Iuda, judecați acum în Mine și între via Mea.
5:4 Ce voi mai face viei Mele, și ce nu i-am făcut? Căci am așteptat să facă strugure, dar a făcut spini.
5:5 Acum deci vă voi face cunoscut ce anume Eu voi face viei Mele. Voi îndepărta îngrăditura ei, și va fi pentru jaf. Și voi dărâma zidul ei, și va fi pentru a fi călcată în picioare.
5:6 Și voi da uitării via Mea, și nicidecum nu o voi mai curăța tăind-o, nici nu o voi mai săpa. Și vor crește în ea -- ca într- o pârloagă -- spini; și norilor le voi porunci să nu plouă peste ea ploaie.
5:7 Căci via Domnului Oștirilor, Casa lui Israel este, și omul lui Iuda e odraslă nouă și iubită. Am așteptat să facă echitate _notă_{ judecată}, a făcut însă nelegiuire, și nu dreptate, ci strigăt.
5:8 Vai celor ce împreunează casă lângă casă, și câmp lângă câmp apropie, ca de la vecin să ia ceva. Oare veți locui singuri pe pământ?
5:9 Căci s-au auzit în urechile Domnului Oștirilor lucrurile acestea. Căci dacă vor deveni case mari, vor ajunge pustiire; vor fi mari și bune, și nu vor fi locuitori în ele.
5:10 Căci acolo unde lucrează zece perechi de boi, se va face cât pentru un singur vas de lut; și cel ce seamănă șase măsuri generoase, va face trei măsuri.
5:11 Vai de cei ce se trezesc de dimineața și băutura cea tare o caută înfrigurați _notă_{ după băutura cea tare aleargă}, cei ce continuă în aceasta până seara; căci vinul îi va arde.
5:12 Căci cu harfa și psaltirea, și cu tamburine și cu fluiere, vinul îl beau; dar lucrările Domnului nu le iau în seamă, și lucrările mâinilor lor nu le consideră.
5:13 De aceea captiv poporul Meu a devenit, datorită neștiinței lor în ce-L privește pe Domnul. Și o mulțime dintre ei au devenit morți datorită foamei și a setei după apă.
5:14 Și și-a deschis Hadesul răsuflarea lui, și și-a deschis gura lui fără încetare; și acolo se vor coborî cei puși în cinste, și cei mari, și cei bogați, și cel ce se veselește în Ierusalim _notă_{ lit: în ea, adică: în cetatea Ierusalimului}.
5:15 Și va fi înjosit poporul, și va fi dezonorat bărbatul, și ochii superiori vor fi înjosiți.
5:16 Și va fi înălțat Domnul Oștirilor în judecată, și în Dumnezeul Cel Sfânt se vor glorifica în dreptate.
5:17 Și vor fi păscuți cei jefuiți ca boii; și pe câmpurile pustii ale celor duși în robie, mieii vor mânca.
5:18 Vai de cei ce trag păcatele cum le-ar târî cu o funie lungă, și ca un jug cu curea înhămat asupra unei vițele -- un jug de nelegiuiri.
5:19 Cei care spun, Hai, degrabă să se apropie lucrurile pe care le va face! ca să le vedem; și să vină sfatul Sfântului lui Israel, ca să-l cunoaștem.
5:20 Vai de cei ce cheamă ce e dăunător bine, și binele dăunător; cei ce instituie _notă_{ pun, fac; sau: își propun} întunericul ca lumină, și lumina ca întuneric; cei ce instituie amarul ca dulce, și dulcele ca amar.
5:21 Vai celor înțelepți în ei înșiși, și care înaintea lor înșiși sunt pricepuți.
5:22 Vai celor tari dintre voi, cei care beau vin, și cei puternici, cei ce amestecă băuturile tari;
5:23 celor care îndreptățesc pe cel lipsit de pietate datorită darurilor mitei, și care celui drept îi dau la o parte dreptatea.
5:24 De aceea, în felul în care e ars paiul de un cărbune de foc, și e ars dintr-odată de o flacără dezlănțuită, rădăcina lor ca țărâna va fi, și floarea lor ca un nor de pulbere se va înălța; căci nu au vrut legea Domnului Oștirilor, ci grăirea Sfântului lui Israel au întărâtat-o.
5:25 Și S-a mâniat cu urgie Domnul Oștirilor cu privire la poporul Lui. Și Și-a pus Mâna peste ei, și i-a lovit. Și s-au întărâtat munții, și au devenit stârvurile lor ca gunoiul în mijlocul drumului. Și cu toate acestea nu s-a potolit _notă_{ lit: întors} mânia Lui, ci continuă să fie Mâna Lui ridicată.
5:26 De aceea El va ridica un Semn printre națiunile cele din depărtări; și le va fluiera de la marginea pământului; și, iată, ele degrabă vin sprintene cu ușurința unui nor.
5:27 Ele nu vor flămânzi, nici nu vor obosi, nici nu vor ațipi, nici nu se vor culca, nici nu își vor descheia brâiele lor de pe coapsele lor, nici nu vor descheia curelele sandalelor lor.
5:28 Ale căror săgeți sunt ascuțite, și arcurile lor sunt încordate, copitele cailor lor precum stânca solidă sunt socotite; roțile carelor lor, ca viforul.
5:29 Ele înaintează ca leii, și se așează în apropiere ca progeniturile leului; și el va apuca și va răcni ca o fiară, și se va arunca asupra lor, și nu va fi nimeni să-i scape.
5:30 Și va răcni datorită lor în ziua aceea, ca glasul mării zguduită de valuri. Și se vor uita la cer sus și jos, și iată, întuneric greu în perplexitatea _notă_{Gr: Luc 21:25 } lor.
6:1 Și a avut loc în anul în care a murit împăratul Ozia. Am văzut pe Domnul șezând pe un tron înalt și ridicat; și era plină Casa de gloria Lui.
6:2 Și serafimi stăteau de jur-împrejur Lui; șase aripi având unul din ei, și șase aripi unul din ei; și cu două își acopereau fața; și cu două își acopereau picioarele; și cu două, zburau.
6:3 Și au strigat unel către altul, și au spus, Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Oștirilor; plin este tot pământul de gloria Lui.
6:4 Și s-a ridicat pragul de sus de glasul cu care au strigat, și casa s-a umplut de fum.
6:5 Și am zis, O, mizerabil ce sunt, vai de mine, căci m-am prăpădit, căci un om sunt, și buze necurate am, și în mijlocul unui popor buze necurate având eu trăiesc, și pe Împăratul, Domnul Oștirilor L-am văzut cu ochii mei.
6:6 Și a fost trimis către mine unul din serafimi; și în mână avea un cărbune, pe care cu cleștele l-a luat de pe altar.
6:7 Și a atins gura mea, și a zis, Iată, acesta a atins buzele tale, și va înlătura nelegiuirile tale, și păcatele tale le va curăța de tot.
6:8 Și am auzit glasul Domnului, spunând, Pe cine voi trimite, și cine va merge la poporul acesta? Și am zis, Iată, Eu sunt, trimite-Mă!
6:9 Și a zis, Mergi și zi poporului acestuia, Auzind, veți auzi și nicidecum nu veți înțelege; și văzând veți vedea, și nicidecum nu veți ști.
6:10 Căci s-a îngroșat inima poporului acestuia; și urechile lor cu greu au auzit, și ochii și-au închis pleoapele, ca nu cumva să privească ochii lor, și urechile să audă, și inima să înțeleagă, și să se întoarcă, și să-i vindec.
6:11 Și am zi, Până când, Doamne? Și El a zis, Până când, vor fi pustiite cetățile, în apropierea lor ne mai fiind locuitori; și casele, în apropierea lor ne mai fiind oameni; și pământul va rămâne pustiu.
6:12 Și după aceste lucruri, va îndepărta Dumnezeu pe oameni; și se vor înmulți cei ce vor fi rămas pe pământ.
6:13 Și totuși din ea va fi a zecea parte; și ea va fi din nou spre a fi prădată. Ca un terebint, și ca o ghindă, atunci când cade din găocea ei -- sămânță sfântă e trunchiul ei.
7:1 Și a fost în zilele lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, s-a ridicat Rezin împăratul Aramului, și Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-i facă război, și nu au putut să-l asedieze.
7:2 Și s-a vestit către casa lui David, spunând, S-a învoit Aram cu Efraim; și a fost uluit sufletul lui, și sufletul poporului lui, în felul în care, în dumbravă, un pom sub vânt se clatină.
7:3 Și a zis Domnul către Isaia, Ieși pentru a-l întâmpina pe Ahaz, tu și cel ce a rămas, Iașub fiul tău, spre bazinul superior, pe calea ogorului înălbitorului.
7:4 Și îi vei spune, Ferește-te să rămâi tăcut, și nu te înfricoșa! Nici să nu fie sufletul tău slab datorită celor două cioturi de lemn mocnind cu fum negru, aceștia doi; căci atunci când urgia mâniei Mele are loc, din nou voi vindeca.
7:5 Iar despre fiul lui Aram, și fiul lui Remalia, că au plănuit un plan dăunător, spunând,
7:6 Ne vom sui în Iudeea, și vorbind cu ei, îi vom întoarce la noi, și vom pune împărat peste ei pe fiul lui Tabeel.
7:7 Așa vorbește Domnul Oștirilor, Nicidecum nu va rămâne planul acesta, nici nu va fi.
7:8 Dar capul Aramului e Damascul, și capul Damascului e Rețin; dar încă șaizeci și cinci de ani va fi lipsită împărăția lui Efraim de popor.
7:9 Și capul lui Efraim e Samaria _notă_{ în acest verset LXX transliterează aici Σομόρων}, și capul Samariei e fiul lui Remalia; și dacă nu veți crede, nici nu veți pricepe.
7:10 Și a continuat Domnul să vorbească lui Ahaz, spunând,
7:11 Cere pentru tine însuți un semn de la Domnul Dumnezeul tău, în adâncime, sau în înălțime.
7:12 Și Ahaz a zis, nicidecum nu voi cere, nici nu-L voi ispiti pe Domnul.
7:13 Și a zis, Ascultați acum, Casă a lui David, Oare ceva mic e pentru voi să purtați o luptă cu oamenii? Și cum față de Domnul veți purta o luptă?
7:14 De aceea, va da Domnul Însuși, pentru voi, un semn; iată fecioara în burtă va lua _notă_{ va concepe}, și va da naștere unui Fiu, și veți chema Numele Lui Emanuel.
7:15 El, unt și miere va mânca, înainte ca El să cunoască să-Și propună răul dăunător, sau să aleagă binele.
7:16 Fiindcă înainte să cunoască Băiatul binele sau răul, neascultând de răul cumplit, El alege binele; și va fi părăsit pământul de care ți-e frică, din fața celor doi împărați.
7:17 Dar va aduce peste tine Dumnezeu, și peste poporul tău, și peste casa tatălui tău, zile care nu au venit încă din ziua în care s-a îndepărtat Efraim de la Iuda, pe vremea împăratului asirienilor.
7:18 Și va fi în ziua aceea, va fluiera Domnul muștele care domnesc peste o parte a râului Egiptului, și albina care este în ținutul asirienilor.
7:19 Și ele vor veni, și se vor odihni toate în văile țării, și în găurile stâncilor, și în peșteri, și în fiecare crăpătură, și în fiecare pom.
7:20 În ziua aceea Domnul va rade cu briciul cel îmbătat de cealaltă parte a râului împăratului asirienilor, va rade capul, și perii picioarelor, și barba o va înlătura.
7:21 Și va fi în ziua aceea, va hrăni omul o vițea din boi, și două oi.
7:22 Și va fi din belșugul băuturii de lapte, unt, și miere, va mânca fiecare om rămas pe pământ.
7:23 Și va fi în ziua aceea că orice loc în care ar fi putut fi o mie de vițe valorând o mie de sicli, pentru pârloagă va fi, și pentru spin.
7:24 Cu săgeată și cu arc vor intra acolo, căci pârloagă și spin va fi în tot pământul.
7:25 Și fiecare munte, prin arare va fi arat; nicidecum nu va mai fi acolo frică, căci va fi, din pârloagă și spin, pentru a fi pășune oii, și călcat sub piciorul boului.
8:1 Și a zis Domnul către mine, Ia-ți un sul de papirus nou și mare, și scrie în el cu o peniță de om, despre iuțeala cu care se va face jefuirea prăzilor, căci a sosit.
8:2 Și martori fă-Mi din oameni credincioși -- pe Urie preotul, și pe Zaharia fiul lui Berechia.
8:3 Și m-am apropiat de profetesă, și în pântece a luat, și a dat naștere unui fiu. Și mi-a zis Domnul, Cheamă numele lui, Degrabă, Pradă, Iute, Jaf.
8:4 Fiindcă înainte să cunoască băiatul să-și cheme tatăl sau mama, vor fi luate puterea Damascului, și prăzile Samariei, înaintea împăratului asirienilor.
8:5 Și Domnul a continuat să-mi vorbească din nou, spunând,
8:6 Pentru că nu a dorit poporul acesta apa Siloamului curgând liniștit, ci au dorit să-i aibă pe Rețin, și pe fiul lui Remalia împărat peste voi, de aceea --
8:7 Iată, Domnul aduce asupra voastră apa râului cea tare și multă, pe împăratul asirienilor, și gloria lui. Și se va urca peste fiecare vale a voastră, și va umbla pe fiecare zid al vostru.
8:8 Și va înlătura din Iudeea pe omul care poate să-și ridice capul, sau care poate să împlinească ceva; și va fi tabăra lui așa încât va umple lățimea ținutului vostru -- cu noi e Dumnezeu.
8:9 Luați cunoștință, națiuni, și plecați-vă. Auziți până la marginea pământului. Voi cei tari, plecați-vă. Căci dacă din nou veți fi tari, din nou vă veți pleca.
8:10 Și orice plan veți plănui, îl va șterge Domnul, și orice cuvânt veți vorbi, nicidecum nu va rămâne la voi, întrucât cu noi e Dumnezeu.
8:11 Așa vorbește Domnul, Cu mână tare să nu asculte ei de umblarea căii poporului acestuia, spunând,
8:12 Nu cumva să ziceți, E greu! Căci tot ce-ar zice poporul acesta e greu. Dar de frica lor nicidecum să nu vă fie frică, nici să nu vă tulburați.
8:13 Pe Domnul puterilor -- pe El sfințiți-L și El va fi frica voastră.
8:14 Și în El să vă încredeți _notă_{ lit: încrezându-vă să fiți}, El îți va fi drept sanctuar, și nu ca o piatră de poticnire cu care să vă întâlniți, nici ca o stâncă de cădere; dar casa lui Iacov e într-o cursă, și într-o groapă pândind în Ierusalim.
8:15 De aceea, vor fi neputincioși printre ei mulți, și vor cădea, și vor fi zdrobiți; și se vor apropia, și vor fi prinși oamenii care sunt în siguranță.
8:16 Atunci puși în lumină vor fi cei ce se pecetluiesc singuri _notă_{ SM, BA: cei ce pecetluiesc legea} ca legea să n-o învețe.
8:17 Și se va zice, Îl voi aștepta pe Dumnezeu, Cel ce-Și întoarce Fața Lui de la casa lui Iacov, și mă voi încrede _notă_{ lit: voi fi încrezându-mă} în El.
8:18 Iată, Eu și copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu, și ei vor fi semne și miracole în casa lui Israel de la Domnul Oștirilor Care locuiește în Muntele Sionului.
8:19 Și dacă vor spune către voi, Întrebați pe prezicătorii ventriloci, și pe cei ce din pământ strigă, și deșertăciunile pe care din pântece le glăsuiesc. Oare nu, o națiune către Dumnezeul ei își va îndrepta întrebarea? De ce întreabă ei despre cei vii pe cei morți?
8:20 Căci legea drept un ajutor a dat-o El, ca ei să vorbească nu după spusa aceasta, despre care nu sunt daruri de dat pentru El _notă_{ pasaj dificil}.
8:21 Și va veni peste voi foamete aspră; și va fi că atunci când veți flămânzi, vă veți întrista, și de rău veți vorbi pe conducătorul vostru și pe părinți; și își vor ridica privirea spre cer, sus,
8:22 și spre pământ, jos, vor privi, și iată, întuneric, necaz și strâmtorări, și întuneric încât să nu vadă pentru o vreme.
9:1 Aceasta mai întâi, bea degrabă! Degrabă acționează! Ținutul lui Zabulon, țara lui Neftali, și cei rămași pe țărm, și de cealaltă parte a Iordanului, Galilea națiunilor.
9:2 Poporul umblând în întuneric a văzut o lumină mare. Voi cei locuind în ținutul și în umbra morții, o lumină va iradia _notă_{Gr: 9 oc, Pro 4:18, Plâ 4:7, Mat 5:15, Mat 17:2, Fap 12:7, 2Co 4:6} peste voi.
9:3 Mulțimea poporului ai călăuzit-o cu bucurie, și vor fi bucuroși înaintea Ta ca cei ce se bucură de seceriș, și precum cei ce împart prăzile.
9:4 Căci a fost înlăturat jugul, cel ce deasupra lor era așezat, și toiagul, cel de pe grumazul lor; căci toiagul celor silnici l-a anulat ca în ziua cea împotriva lui Madian.
9:5 Căci orice costum de haine îngrămădit cu vicleșug, și orice haină, cu despăgubire va fi achitată, și ei vor dori s-o facă chiar dacă ar ajunge să fie arși cu foc.
9:6 Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ne-a fost dat, Căruia domnia s-a făcut _notă_{ a luat ființă} peste umărul Lui; și e chemat Numele Lui, Mesager al Marelui Sfat, Minunat, Sfetnic, Dumnezeu Tare, Atotputernic, Prinț al păcii, Tată al celui ce va să fie veac. Căci voi aduce pace peste prinți, și sănătate Lui.
9:7 Și mare este suveranitatea Lui, și pacea Lui nu are _notă_{ lit: și păcii Lui, nu-i este sfârșit} sfârșit, pe tronul lui David, și în împărăția Lui, ca s-o stabilească, și s-o susțină prin judecată, și cu dreptate, de acum și până în veac. Zelul Domnului Oștirilor va face acestea.
9:8 Moarte a trimis Domnul asupra lui Iacov, și va veni asupra lui Israel.
9:9 Și va cunoaște tot poporul lui Efraim, și cei ce locuiesc în Samaria, care cu insolență și cu inimă îngâmfată, spun,
9:10 Cărămizile au căzut, dar veniți, să cioplim pietre, și să tăiem sicomori și cedrii, și vom ne vom zidi un turn.
9:11 Și va strivi Dumnezeu pe cei ce se ridică asupra muntelui Sionului, asupra Lui, și pe vrăjmașii Lui îi va desființa --
9:12 Pe Siria de la soare răsare, și pe greci de la soare apune, cei ce devorează pe Israel cu toată gura. În toate acestea nu s-a întors mânia, ci Îi e încă Mâna înălțată.
9:13 Și poporul nu s-a întors până când nu a fost lovit, și pe Domnul Oștirilor nu L-au căutat.
9:14 Și Domnul a înlăturat din Israel capul și coada, pe cel mare și pe cel mic, într-o singură zi;
9:15 pe bătrân, și pe cei ce fețele oamenilor le admiră _notă_{ cei ce caută la fața omului} -- acesta e conducătorul; și profetul care învață _notă_{ dă învățătură} nelegiuiri -- aceasta e coada.
9:16 Și _notă_{ Și vor fi cei...} cei ce declară că e binecuvântat poporul a esta, îl rătăcesc; și-i vor rătăci ca să-i înghită.
9:17 De aceea de tinerii lor, nu Se va bucura Domnul; și de orfanii lor, și de văduvele lor, nu va avea milă. Căci toți sunt nelegiuiți, și cumpliți, și fiecare gură vorbește nedrept. Căci toate acestea nu vor abate mânia Lui, ci este încă Mâna Lui ridicată.
9:18 Și va arde ca focul nelegiuirea, și ca troscotul uscat va fi mâncat de foc, și va fi ars în desișurile pădurii, și vor fi devorate împreună [cele de jur-împrejurul dealurilor 1 toate].
9:19 De aceea, mânia urgiei Domnului arde țara întreagă, și va fi poporul ca cei arși de foc. Și omul de fratele lui, nu va avea milă,
9:20 ci se va abate la dreapta, fiindcă va flămânzi, și va mânca din cele din stânga, și nicidecum nu se va sătura omul mâncându-și carnea brațului lui.
9:21 Căci va mânca Manase carnea lui Efraim, și Efraim pe a lui Manase; fiindcă împreună îl vor asedia pe Iuda. Cu toate acestea, nu se va întoarce mânia, ci este încă Mâna Lui ridicată.
10:1 Vai de cei scriind nelegiuire; căci scriitorii nelegiuire scriu;
10:2 pervertind _notă_{ întorcând, stricând} judecata sărmanilor, răpind judecata săracilor din poporul Meu; așa încât le va fi văduvei pentru jaf, și orfanului pentru despuiere.
10:3 Și ce vor face ei în ziua cercetării? Căci necazul vostru de la depărtare va veni; și la cine vă veți adăposti pentru ajutor? Și unde veți lăsa fugind gloria voastră,
10:4 ca să nu cădeți în sclavie? Căci sub celor ce li s-a lua viața vor cădea! Și cu toate acestea nu se va întoarce urgia Lui, ci e încă Mâna Lui ridicată.
10:5 Vai asirienilor, toiagul mâniei Mele, și urgia este în mâinile lor.
10:6 Urgia Mea, împotriva unei națiuni nelegiuite, o voi trimite, și asupra poporului Meu îi voi porunci să facă prăzi și jaf, și să calce în picioare cetățile, și să le pună în țărână.
10:7 Dar el nu astfel gândește, și sufletul lui nu astfel socotește, ci va da curs liber minții lui ca să extirpeze națiuni -- nu puține.
10:8 Și dacă îi vor zice, Tu singur ești conducător!
10:9 Atunci el va spune, Oare nu am luat eu ținutul de deasupra Babilonului și Calnoului, unde turnul a fost zidit? Și am luat Arabia, și Damascul, și Samaria?
10:10 În felul în care le-am luat pe acestea, toate suveranitățile le voi lua. Urlați, voi imagini din Ierusalim, și din Samaria!
10:11 Căci în felul în care am făcut Samariei, și idolilor făcuți de mâinile ei, așa voi face și cetății Ierusalimului și idolilor ei.
10:12 Și va fi atunci când va desăvârși _notă_{ va sfârși în mod complet} Domnul toate acțiunile în Muntele Sionului și in Ierusalim, va aduce distrugere asupra minții celei mari, asupra conducătorului asirienilor, și asupra mândriei gloriei ochilor lui.
10:13 Căci a zis, Cu forță voi acționa, și cu înțelepciunea priceperii voi tăia hotarele națiunilor, și forța lor o voi prăda;
10:14 și voi clătina cetăți locuite; și lumea locuită întreagă o voi lua cu mâna ca pe un cuib; și ca pe niște ouă părăsite le voi înlătura; și nu este nimeni care să-mi scape, sau să mă contrazică, și să-și deschidă gura și să piuie.
10:15 Oare se va glorifica securea fără intervenția celui ce taie cu ea? Sau se va preamări fierăstrăul fără intervenția celui ce trage cu el? La fel, dacă cineva ridică un toiag sau un lemn! Dar nu-așa!
10:16 Ci va trimite Domnul Oștirilor pentru cinstea ta, ocară; și pentru gloria ta, foc; arzând va fi ars.
10:17 Și va fi lumina lui Israel ca un foc; și va sfinți cetatea _notă_{ lit: ea} într-un foc care arde, și va mânca [ca pe iarbă 1 lemnul] în ziua aceea.
10:18 Vor pieri _notă_{ vor fi epuizați, duși la dispariție} munții și dealurile, și pădurile; și va fi devorat de la suflet până la carne; și va fi cel ce fuge precum cel ce fuge de o flacără arzătoare.
10:19 Și cei ce vor rămâne în urma lor, în număr mic vor fi, chiar un copil mic va putea să-i scrie.
10:20 Și va fi în ziua aceea, nu vor mai continua, cei rămași din Israel, și cei scăpați din Iacov -- nu se vor mai baza _notă_{ lit: nu vor mai fi bazându-se} pe cei care îi nedreptățesc. Ci _notă_{ lit: vor fi bazându-se} se vor baza pe Dumnezeu, Sfântul lui Israel, în adevăr,
10:21 și ce a rămas din Iacov, pe Dumnezeu Cel Tare.
10:22 Și dacă va deveni poporul lui Israel ca nisipul mării, numai rămășița lor va fi salvată.
10:23 Căci cuvântul e desăvârșit și prompt în dreptate; căci cuvântul e făcut prompt de Domnul. Domnul Oștirilor îl va înfăptui în lumea întreagă.
10:24 De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor, Să nu-ți fie frică, poporul Meu, voi cei ce locuiți în Sion, nu vă temeți de asirieni! Fiindcă cu un toiag te va lovi; căci o plagă aduce peste tine, viziunea căii Egiptului.
10:25 Căci încă puțin, și voi face să înceteze urgia, și va fi mânia Mea împotriva sfatului lor.
10:26 Și Se va ridica împotriva lor Domnul Dumnezeu Oștirilor, potrivi plăgii lui Madian în Locul Necazului; și mânia Lui va fi pe calea cea legată de mare, pe calea cea legată de Egipt.
10:27 Și va fi în ziua aceea, voi ridica jugul tău de pe umărul tău, și frica lui de la tine; și va fi nimicit jugul de pe umerii voștri.
10:28 Căci va veni în cetatea Aiat, și va trece prin Migron, și în Micmaș își va pune vasele _notă_{ sau: ustensile; sau: armele} lui.
10:29 Și va trece defileul, și vine la Aiat; frica va cuprinde Rama, cetatea lui Saul va fugi.
10:30 Un nechezat glăsuiește tu, fiică a Galimului. Va asculta Laisul, vor asculta în Amatot.
10:31 Și e uluită Madmena, și cei ce locuiesc în Ghebim.
10:32 _notă_{ LXX vers} Îndeamnă-i astăzi, pe cale să rămână. Îndeamnă în muntele Sionului, pe fiica Sionului, și în dealurile din Ierusalim.
10:33 Iată, Stăpânul, Domnul Oștirilor îi va dezorienta pe cei onorabili, cu tărie; și pe cei îngâmfați în mod insolent, îi va zdrobi, și cei îngâmfați vor fi smeriți.
10:34 Și vor cădea cei îngâmfați sub sabie; iar Libanul cu cei îngâmfați va cădea.
11:1 Și va ieși un toiag din rădăcina lui Iese, și o floare din rădăcina lui se va ridica.
11:2 Și Se va odihni peste El Duhul Domnului, Duh de înțelepciune și de pricepere; Duh de sfat și de tărie; Duh de cunoștință și de evlavie;
11:3 Îl va umple Duhul temerii de Dumnezeu; El nu după gloria vizibilă va judeca, nici după cele pronunțate va mustra.
11:4 Dar El va judeca judecata celui smerit, și va face mustrare pentru cei smeriți ai pământului. Și va lovi pământul prin cuvântul gurii Lui; și prin suflarea ieșindu-I din buze va îndepărta _notă_{ va lua viața} pe cel lipsit de pietate.
11:5 Și _notă_{ lit: va fi dreptatea încingând mijlocul Lui} dreptatea va încinge rărunchiul Lui, și adevărul va înfășura flancurile _notă_{ sau: coastele} Lui.
11:6 Și se vor hrăni împreună lupul cu mielul; și leopardul se va simți bine împreună cu _notă_{Gr: 2 oc, Rom 15:32} iedul; și vițelușul și leul și boul împreună vor paște; și un copil mic îi va mâna.
11:7 Și boul și ursul vor paște împreună, și împreună vor fii micuții lor; și leul ca boul va mânca paie.
11:8 Și un copilaș prunc, la gaura aspidelor, și în vizuina progeniturilor aspidelor, mâna și-o va pune.
11:9 Și nicidecum nu vor mai face rău, nici nu va mai putea să dea pieirii nimeni pe Muntele Meu sfânt; căci va fi umplut totul de cunoașterea Domnului, așa cum apă multă acoperă marea.
11:10 Și va fi în ziua aceea rădăcina lui Iese, și Cel ce Se va ridica să conducă națiunile; în El națiunile vor spera. Și va fi odihna lui, cinste.
11:11 Și va fi în ziua aceea, va continua Domnul Să-Și arate Mâna Lui, Să-Și arate râvna _notă_{ sau: Să fie gelos} pentru rămășița rămasă a poporului, cea care va rămâne de la asirieni, și din Egipt, și din Babilon, și din Etiopia, și de la elamiți, și de la soare răsare, și din Arabia.
11:12 Și El va ridica un semn printre națiuni; și-i va strânge pe cei dați pieirii ai lui Israel, și pe cei împrăștiați ai lui Iuda, îi va strânge din cele patru vânturi ale pământului.
11:13 Și va fi înlăturată invidia lui Efraim, și vrăjmașii lui Iuda vor fi dați pieirii. Efraim nu-l va mai invidia pe Iuda, și Iuda nu-l va mai necăji pe Efraim.
11:14 Și vor fugi în corăbii filistenii; marea împreună o vor prăda, și pe cei de la soare răsare, și pe Edom; și pe Moab, mai întâi mâinile și le vor pune; iar fiii lui Amon, mai întâi se vor supune.
11:15 Și va pustii Domnul marea Egiptului; și Își va pune mâna Lui asupra râului, printr-un vânt violent, și va lovi șapte brațe _notă_{ canale}, așa încât să se poată trece peste el în sandale.
11:16 Și va fi o cale de trecere pentru rămășița poporului Meu, rămășița de la asirieni; și va fi pentru Israel, precum în ziua când au ieșit din pământul Egiptului.
12:1 Și vei spune în ziua aceea, Te voi binecuvânta pe Tine Doamne; căci Te mâniasei pe mine, și Ți-ai întors urgia Ta, și ai arătat milă față de mine.
12:2 Iată, Dumnezeul meu, Salvatorul meu. Încrezându-mă voi fi în El, și nu îmi va fi frică. Fiindcă gloria mea și lauda mea, Domnul e, și El mi-a venit spre salvare.
12:3 Și scoateți apă cu bucurie din izvoarele salvării.
12:4 Și vei spune în ziua aceea, Cântați laudă Domnului. Cu strigăte pronunțați Numele Lui. Vestiți printre națiuni glorioasele Lui fapte. Amintiți că înălțat e Numele Lui.
12:5 Cântați laudă Numelui Domnului. Căci lucruri înalte a făcut. Vestiți acestea pe întreg pământul.
12:6 Exultați și bucurați-vă, voi cei ce locuiți Sionul. Căci înălțat este Sfântul lui Israel în mijlocul Sionului _notă_{ lit 'ei', cu referire la Sion}.
13:1 Viziunea referitoare la Babilon, pe care a văzut-o Isaia fiul lui Amoț.
13:2 Pe muntele plat _notă_{ sau: șes; sau: pleșuv} ridicați un semn! Înălțați glasul către ei! Să nu vă fie frică! Chemați în ajutor semnalând cu mâna -- Deschideți, voi conducători!
13:3 Eu poruncesc, și Eu îi conduc; uriași vin să împlinească mânia Mea, bucurându-se împreună, și ocărând.
13:4 Glasul multor națiuni pe munți; asemănător multor națiuni, e glasul împăraților și al națiunilor adunați laolaltă. Domnul Oștirilor a dat porunci unei națiuni greu înarmate.
13:5 Ei vin dintr-o țară îndepărtată, de la extremitatea temeliei cerului, Domnul și oștirile Lui greu înarmate, ca să distrugă toată lumea locuită.
13:6 Urlați! Căci e aproape ziua Domnului, și nimicirea de la Dumnezeu va veni.
13:7 Datorită acesteia, orice mână se va descleșta, și sufletul oricărui om se va înspăimânta.
13:8 Și se vor tulbura ambasadorii, și dureri grele aceștia vor avea, ca o femeie dând naștere; și se vor jeli împreună, unul către altul, și vor fi înspăimântați; și înfățișarea feței, ca o flacără va deveni.
13:9 Căci iată, ziua Domnului vine; intratabilă mânie și urgie, ca să facă lumea locuită pustie, și pe păcătoși să-i piardă din ea.
13:10 Căci stelele cerului, și Orionul, și tot cosmosul _notă_{ sau: toată podoaba} cerului, lumina lor nu și-o vor mai da, și se va întuneca al soarelui răsărit, și luna nu-și va mai da lumina ei.
13:11 Și voi imputa _notă_{ trage la răspundere} lumii întregi, relele ei, și celor lipsiți de pietate, păcatele lor; și voi da pierzării insolența nelegiuiților, și insolența celor mândri o voi smeri.
13:12 Și vor fi cei ce vor rămâne mai rari decât aurul nelămurit _notă_{ care nu a fost purificat în foc}; și omul mai rar va fi decât piatra cea din Ofir.
13:13 Căci cerul se va mânia, și pământul se va clătina din temeliile lui, datorită mâniei urgiei Domnului Oștirilor, în ziua în care se va manifesta mânia Lui.
13:14 Și vor fi cei rămași ca un căprior _notă_{ aici δορκάδιον este la neutru; vezi și Fap 9:36, Δορκάς, feminin} fugind, și ca o oaie rătăcind; și nu este nimeni care să-i adune, așa încât omul la poporul lui să se întoarcă, și omul în ținutul lui să alerge.
13:15 Căci oricine va fi prins, va fi biruit; și aceia care strânși laolaltă vor fi, vor cădea prin sabie.
13:16 Și pe copiii lor, una cu pământul îi vor face, înaintea lor; și casele lor vor fi jefuite; și pe femeile lor, le vor lua poseda.
13:17 Iată, voi stârni împotriva voastră pe mezi, care pentru argint nu au interes, nici de aur n-au nevoie.
13:18 Arcurile tinerilor le vor sfărâma, și de copiii voștri nicidecum nu vor avea milă, nici pe copiii tăi nu-i vor cruța ochii lor.
13:19 Și va fi nimicit Babilonul, cel chemat onorabil de împăratul caldeenilor, în felul în care a surpat Dumnezeu Sodoma și Gomora.
13:20 Cetatea _notă_{ cetatea Babilonului} nu va mai fi locuită în veac, nici nu vor mai intra în ea de-a lungul multor generații, nici nu vor mai trece prin ea arabii, nici păstorii, sub nicio formă nu, se vor mai odihni în ea.
13:21 Și se vor odihni acolo fiarele, și ele vor umple casele de urlet, și se vor odihni acolo strigoii, și demonii vor bântui _notă_{ lit: dansa} acolo.
13:22 Și măgaro-centauri _notă_{ ὀνο-κένταυρος $\to$ măgar-centaur; monstru mitologic, cu trup de măgar, și bust omenesc; SM: onochentauri; VBA: satiri} acolo vor locui, și se vor încuiba aricii în casele lor.
14:1 Degrabă vine aceasta, și nu va întârzia, și zilele lor nicidecum nu vor trena. Și va avea milă Domnul de Iacov, și-l va alege iarăși pe Israel, și ei se vor odihni în țara lor, și emigrantul _notă_{ sau: prozelitul} se va alipi de ei, și vor fi adăugați la casa lui Iacov.
14:2 Și îi vor lua națiunile, și-i vor aduce în locul lor, și ei vor poseda națiunile, și se vor înmulți în țara lui Dumnezeu, ca robi și roabe, și vor fi captivi cei ce-i capturaseră; și vor domni peste cei ce domneau peste ei.
14:3 Și va fi că în ziua aceea te va odihni Domnul de chinul și de mânia ta, și de robia ta grea cu care ai fost robit de ei.
14:4 Și vei lua plângerea aceasta împotriva împăratului Babilonului, și vei spune în ziua aceea, Cum s-a oprit _notă_{ a încetat} exactorul, și a fost oprit tiranul _notă_{ lit: cel ce silește cu cruzime}.
14:5 Domnul a zdrobit jugul păcătoșilor, jugul conducătorilor.
14:6 Lovind o națiune prin mânie, o plagă fără leac; lovind o națiune cu o plagă a mâniei, pe care nu a cruțat-o. Se odihnește cu încredere
14:7 tot pământul, strigă cu bucurie.
14:8 Și pomii Libanului se vor bucura cu privire la tine, și cedrul din Liban, spunând, De când tu zaci, nu s-au mai suit cel ce ne taie.
14:9 Hadesul dedesubt amar a devenit întâmpinându-te; împreună s-au ridicat cu tine toți uriașii care conduceau pământul, care se ridică de pe tronurile lor, toți împărații națiunilor.
31:1 Vai de cei ce coboară în Egipt după ajutor, cei care pe cai se bazează, și pe care, căci sunt mulți; și pe cai mulți peste măsură. Și nu ascultă să se bazeze pe Sfântul lui Israel, și pe Dumnezeu nu-L caută.
31:2 Și El în mod înțelept a adus peste ei rele, și Cuvântul Lui nicidecum nu va fi anulat. Și Se va scula împotriva caselor oamenilor cumpliți, și împotriva speranței lor cea deșartă --
31:3 un om egiptean, și nu Dumnezeu. Caii lor sunt carne, și nu ajutor; dar Domnul Își va aduce Mâna Lui împotriva lor, și-i va osteni pe cei ce ajută, și toți împreună vor pieri.
31:4 Căci așa mi-a zis Domnul, În felul în care, atunci când strigă leul sau progenitura leului, deasupra prăzii pe care a luat-o, și va răcni deasupra ei, până când se umplu munții de glasul lui, și se fac toți mici, și de magnitudinea mâniei lui se înspăimântă, așa va coborî Domnul Oștirilor ca să umble pe Muntele cetății Sionului, pe munții ei.
31:5 Ca păsările în zbor _notă_{ versiune: Ca niște păsări în zbor}, așa scut va fi Domnul Oștirilor deasupra Ierusalimului, și-l va scăpa, și-l va ocroti, și-l va salva.
31:6 Întoarceți-vă, voi cei ce sfatul cel adânc îl puneți la cale în sfat, și e un plan nelegiuit, o! fii ai lui Israel.
31:7 Căci în ziua aceea vor lepăda oamenii idolii _notă_{ lit, în acest verset: cele} făcuți de mâinile lor, idolii de argint, și cei de aur pe care le-au făcut mâinile lor.
31:8 Și Asiria va cădea; nu prin sabia unui bărbat, nici vreo sabie omenească n-o va devora; și va fugi nu din fața sabiei; ci tinerii vor fi diminuați.
31:9 Căci, cu o stâncă vor fi înconjurați, cu o palisadă de asediu, și vor fi învinși; iar cei ce vor fugi, vor fi prinși; așa spune Domnul. Binecuvântat e cel ce are în Sion o sămânță, și rude _notă_{ sau: oameni din casa lui} în Ierusalim.
32:1 Căci iată, un împărat drept va împărății, și conducători cu judecată vor conduce.
43:1 Și acum, astfel vorbește Domnul Dumnezeu, Cel ce te face, Iacove, și Cel ce te plăsmuiește, Israele, Nu îți fie frică; căci te-am răscumpărat, te-am chemat pe numele tău, al Meu ești tu.
43:2 Și dacă vei traversa prin apă, cu tine sunt Eu; și râurile nu te vor învălui _notă_{Gr: 2 oc, Cân 8:7}. Și dacă vei trece prin foc, nicidecum nu vei fi ars; flacăra nu te va arde.
43:3 Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Salvatorul tău. Am făcut troc _notă_{ schimb în natură} dând pentru tine, Egiptul, și Etiopia, și Seba, pentru tine.
43:4 De când prețios ai devenit înaintea Mea, ai fost glorificat, și Eu te-am iubit. Și voi da oameni pentru tine, și conducători pentru capul tău.
43:5 Nu-ți fie frică, fiindcă cu tine sunt Eu! De la răsărit voi aduce sămânța ta, și de la apus împreună te voi strânge.
43:6 Voi spune Crivățului _notă_{ vântul de nord}, Adu! și Băltărețului _notă_{ vântul de sud}, Nu reține! Adu pe fiii Mei dintr-un pământ îndepărtat, și pe fiicele Mele de la marginile pământului,
43:7 pe toți cei peste care a fost chemat Numele Meu, căci în gloria Mea l-am pregătit, și l-am plăsmuit, și l-am făcut.
43:8 Și am scos pe poporul cel orb, și ochii care sunt la fel orbi, și pe surzii care au urechi.
43:9 Toate națiunile s-au strâns împreună, și se vor aduna conducători din ele. Cine va vesti lucrurile acestea? Sau cele de la început, cine le va vesti? Să-și aducă mărturiile lor, și să se îndreptățească, și să asculte, și să ziccă adevărul.
43:10 Fiți-Mi martori! și Eu mărturisesc, spune Domnul Dumnezeu, și Slujitorul Meu pe care L-am ales. Ca să cunoașteți, și să credeți, și să pricepeți că Eu sunt. Înaintea Mea nu este alt Dumnezeu, și după Mine nu va fi.
43:11 Eu sunt Dumnezeu, și nu este în afară de Mine salvator.
43:12 Eu am vestit aceasta, și am salvat. Am mustrat, și nu a fost în mijlocul vostru dumnezeu străin. Voi Îmi sunteți martori, și Eu sunt Domnul Dumnezeu
43:13 chiar de la început. Și nu este cine din mâinile Mele să smulgă. Eu voi face, și cine va schimba ceva _notă_{ lit: cine o va întoarce}?
43:14 Așa vorbește Domnul Dumnezeu, Cel ce vă răscumpără, Sfântul lui Israel, De dragul vostru voi trimite în Babilon, și voi ridica pe toți fugarii, și caldeenii în corăbii vor fi legați.
43:15 Eu sunt Domnul Dumnezeu Sfântul vostru, Cel ce pune în lumină pentru Israel pe împăratul vostru.
43:16 Căci așa vorbește Domnul, Cel ce face în mare o cale, și în apă o cărare tare.
43:17 Cel ce dă afară care și călărime, și multitudine de oaste; dar ei s-au culcat, și nu se vor mai scula; s-au stins precum un fitil care a fost stins.
43:18 Să nu vă amintiți de cele dintâi lucruri, și pe cele străvechi să nu le luați în calcul.
43:19 Iată, Eu fac lucruri noi, care acum se vor ridica, și le veți cunoaște. Și voi face în pustie o cale, și în locurile fără ape râuri.
43:20 Mă vor binecuvânta fiarele sălbatice, strigoii și fiicele struților, căci am dat în pustie apă, și râuri în locul fără apă, ca să adăp generația Mea aleasă.
43:21 Poporul Meu pe care l-am dobândit, ca virtuțile Mele să le istorisească.
43:22 Nu acum te-am chemat, Iacove; nici să te ostenești nu te-am făcut, Israele.
43:23 Nu Mi-ai adus oile tale pentru arderea ta de tot, nici nu, prin jertfele tale, nu M-ai glorificat. Nu ai fost înrobit prin jertfe, nici mare osteneală n-ai făcut tu întrebuințând tămâie.
43:24 Nici nu ai achiziționat pentru Mine jertfe pe bani, nici seul jertfelor tale nu l-am dorit. Ci în păcatele tale ai stat înaintea Mea, și în nedreptățile tale.
43:25 Eu sunt, Eu sunt Acela, Cel ce șterge nelegiuirile tale, datorită Mie, și păcatele tale nicidecum nu Mi le voi aminti.
43:26 Tu însă, amintește-ți! Și să ne judecăm împreună! Tu să-ți spui nelegiuirile tale mai întâi, ca să fii îndreptățit.
43:27 Părinții voștri mai întâi au păcătuit, și conducătorii voștri au înfăptuit nelegiuire înaintea Mea.
43:28 Și au întinat conducătorii cele sfinte ale Mele; și l-am dat pierzării pe Iacov, și pe Israel spre ocară.
53:1 Doamne, cine a crezut vestirea noastră? Și brațul Domnului, cui a fost descoperit?
53:2 Am vestit ca pe un Copil înaintea Lui, ca o rădăcină într-un pământ însetat. Nu este nicio strălucire _notă_{ lit. aparență, înfățișare} în El, nici glorie; și noi l-am privit, și nu are strălucire nici frumusețe.
53:3 Dar a fost înfățișarea lui neprețuită _notă_{ fără valoare}, și epuizată _notă_{ sfârșită} între fiii oamenilor. Om în rană _notă_{ plagă} fiind, și cunoscând să poarte asupă-i slăbiciunea. Căci și-a întors fața lui; el a fost necinstit și ne considerat.
53:4 Acesta păcatele noastre le-a purtat, și datorită nouă a fost chinuit, și noi am considerat că El este în durere, și în urgie de la Dumnezeu, și în maltratare.
53:5 El însă a fost rănit datorită păcatelor noastre, și a fost schilodit datorită nelegiuirilor noastre. Pedeapsa _notă_{ diacilpina, corecția, Evr 12:7} păcii _notă_{ care dă pace} noastre căzu peste El; prin vânătaia Lui noi am fost vindecați.
53:6 Toți ca niște oi eram rătăciți, orice om pe calea lui era rătăcit, și Domnul l-a predat pe el pentru păcatele noastre.
53:7 Și el, în ceea ce a fost maltratat nu și-a deschis gura lui. Ca o oaie la înjunghiere a fost dus, și ca un miel înaintea celui ce-l tunde, fără glas a fost. Așa nu și-a deschis gura lui.
53:8 În înjosirea _notă_{ umilința, smerirea} lui, judecata lui i-a fost ridicată _notă_{ răpită}. Generația lui cine o va descrie? Căci a fost ridicată _notă_{ răpită, confiscată} de pe pământ viața lui. Datorită nelegiuirilor poporului meu el a fost dus în moarte.
53:9 Și îi voi da pe cei răufăcători în locul înmormântării lui, și pe cei bogați în locul morții lui. Căci nelegiuire nu a înfăptuit, nici viclenie în gura lui nu fost.
53:10 Și Domnul a dorit să-l curățească de rană. Dacă îl veți da ca jertfă pentru păcat, sufletul vostru va vedea o sămânță îndelung-viețuitoare _notă_{ care va avea o viață îndelungată}.
53:11 Și a vrut Domnul ca prin mâna lui să extirpeze durerea sufletului lui, să-i arate lumină, și să plăsmuiască în pricepere; să-l îndreptățească pe cel drept, care bine slujește ca rob multora, și păcatele lor el le va purta.
53:12 De aceea el va moșteni pe mulți, și celor tari le va împărți prăzile, pentru că a fost predat în moarte sufletul lui; și printre cei nelegiuiți a fost socotit; și el păcatele multora le-a purtat; și datorită nelegiuirilor lor a fost predat.
55:1 Hei! voi cei însetați. Mergeți la apă! Și toți câți n-au bani, mărșăluind, cumpărați și mâncați! Și mergeți și cumpărați fără bani și fără preț, vin și seu.
55:2 Pentru ce deci cheltuiți argint fără ca de pâini să vă-ndestulați, și truda voastră fără ca la plinătate să ajungeți? Ascultați-Mă și veți mânca bunătăți, și se va desfăta în bunătăți sufletul vostru.
55:3 Luați aminte cu urechile voastre, și urmăriți căile Mele. Ascultați-Mă, și va trăi în cele bune sufletul vostru. Și voi încheia cu voi un legământ veșnic, cele pioase ale lui David, cele credincioase.
55:4 Iată, Mărturie națiunilor _notă_{ pentru națiuni} l-am făcut, Conducător și Poruncitor _notă_{ decizionar, îndrumător} al națiunilor.
55:5 Iată, națiuni care nu Te știau, Te vor invoca, și popoare care nu Te cunoșteau, la Tine vor alerga adăpostindu-se, datorită Domnului Dumnezeului Tău, și a Sfântului lui Israel -- căci Te-a glorificat.
55:6 Căutați pe Domnul; și când găsiți, pe El chemați-L, oricând dar S-ar apropia de voi.
55:7 Să se lase cel lipsit de pietate de calea lui, și bărbatul nelegiuit de planurile lui. Și să se întoarcă spre Domnul. Și va fi miluit; și spre Dumnezeul nostru _notă_{ LXX-R, LXX-S nu au acest text; BB, VBA îl au}, căci cu îmbelșugare _notă_{ επι πολυ: în mod mare, în masă} El va ierta păcatele voastre.
55:8 Căci nu sunt planurile Mele ca planurile voastre; nici precum căile voastre nu-s căile Mele, spune Domnul.
55:9 Dar cât de departe sunt cerurile de pământ, atât de departe sunt căile Mele de căile voastre, și gândurile voastre de gândul Meu.
55:10 Căci după cum coboară ploaia sau zăpada din cer, și nicidecum nu se întoarce până când nu va fi adăpat pământul, și va da răsad, și va rodi și va da sămânță semănatorului, și pâine de mâncare;
55:11 așa va fi cu spusa Mea, oricare va ieși din gura Mea -- nicidecum nu se va întoarce la Mine goală _notă_{ fără conținut, vidă} până când va sfârși toate câte le- am vrut; și voi face să prospere căile tale și preceptele Mele.
55:12 Întrucât cu voie bună veți ieși, și cu bucurie veți merge înainte. Căci munții și dealurile vor tresălta bine primindu-vă cu bucurie, și toți pomii câmpului vor aplauda cu ramurile lor.
55:13 Și în locul scaiului, se vor ridica chiparoși, și în locul urzicii se va ridica mirt. Și Domnul va fi drept Nume și drept Semn Veșnic, și nu va fi sfârșit.5
61:1 Duhul Domnului e peste mine, care pentru M-a uns pentru a evangheliza sărmanilor. M-a trimis să vindec pe cei frânți în inimă; să vestesc captivilor eliberarea, și orbilor vederea;
61:2 să chem anul acceptat de Domnul, și ziua răsplătirii; să mângâi pe toți cei ce plâng;
61:3 să dau celor ce plâng pentru Sion glorie în locul cenușii; o pomadă de bucurie celor ce jelesc; potrivit unui costum de slavă în locul unui duh de nepăsare _notă_{ sau: îngrijorare}. Și vor fi chemați generații ale dreptății, un răsad al Domnului pentru slavă.
61:4 Și ei vor zidi pustiile cele veșnice, care fuseseră pustiite înainte. Se vor ridica și vor înnoi cetățile pustiei care fuseseră abandonate timp de generații.
61:5 Și vor veni străini păscând oile tale, și cei din alt neam îți vor fi plugari și viticultori.
61:6 Și voi, preoți ai Domnului veți fi chemați. Slujitori publici ai Dumnezeului nostru -- vi se va spune. Cu tăria națiunilor vă veți hrăni, și în bogăția lor veți fi admirați.
61:7 Astfel, pentru a doua oară vor moșteni pământul, și bucurie veșnică va fi deasupra capului lor.
61:8 Căci Eu sunt Domnul, Cel ce iubește dreptatea, și urăște prăzile luate din nedreptate. Și le voi da osteneala lor celor drepți, și un legământ veșnic voi încheia cu ei.
61:9 Și va fi cunoscută printre națiuni sămânța lor, și descendența lor în mijlocul popoarelor. Toți cei ce-i vor vedea îi vor recunoaște, căci aceștia sunt o sămânță binecuvântată de Dumnezeu.
61:10 Și cu bucurie se vor bucura în Domnul. Să se veselească sufletul meu în Domnul. Căci m-a înveșmântat cu haina salvării, și cu cămașa bucuriei. Ca unui mire, mi-a pus o mitră; și ca unei mirese, m-a împodobit cu podoabă.
61:11 Și ca un pământ când îi crește floarea lui; și ca o grădină semințele-i, răspându-și, așa va face să răsară Domnul Domnul dreptatea și tresărirea de bucurie înaintea tuturor națiunilor.
62:1 De dragul Sionului nu voi tăcea; și de dragul Ierusalimului nu mă voi liniști, până când va ieși ca lumina dreptatea mea, și salvarea mea ca lampa va arde.
62:2 Și vor vedea națiunile dreptatea ta, și toți împărații gloria ta. Și te voi chema pe numele tău cel nou, pe care Gura Domnului îl va numi.
62:3 Și vei fi o coroană de frumusețe în mâna Domnului, și o diademă împărăteasă în mâna Dumnezeului tău.
62:4 Și nu vei mai fi chemată, Părăsită. Și pământul tău nu va fi chemat, Pustie. Căci tu vei fi chemată, Plăcerea Mea, și pământul tău, Locuit. Căci Și-a găsit plăcerea Domnul în tine, și va fi pământul tău împreună locuit _notă_{ acest verb se folosește și în expresia: a fi dată să se mărite}.
62:5 Și așa cum locuiește împreună un tânăr cu o fecioară, așa vor locui fiii tăi cu tine. Și va fi în felul în care se bucură mirele de mireasă, așa Se va bucura Domnul de tine.
62:6 Și pe zidurile tale, Ierusalime, am așezat străjeri toată ziua și toată noaptea, care în mod desăvârșit _notă_{ sau: până la sfârșit; sau: deloc} nu vor păstra tăcerea, amintind de Domnul.
62:7 Căci nimeni nu-i asemenea vouă, odată ce El va pune în rânduială, și va face Ierusalimul o splendoare pe pământ.
62:8 A jurat Domnul potrivit dreptei Lui, și potrivit forței brațului Lui, nu voi da grâul tău, și bucatele tale vrăjmașilor tăi; și nici nu vor bea fiii străinilor vinul tău, pentru care te-ai trudit.
62:9 Ci aceia care le-au adunat vor mânca din ele, și Îl vor lăuda pe Domnul; și aceia care le-au cules vor bea din ele, în moșiile Mele sfinte.
62:10 Treceți prin porțile Mele, și pregătiți o cale pentru poporul Meu! Și pietrele cele din cale dați-le la o parte! Ridicați semnul convenit printre națiuni.
62:11 Căci iată, Domnul a făcut să se audă până la marginea pământului -- Ziceți fiicei Sionului, Iată, Salvatorul tău vine, având propria Lui răsplată cu El, și lucrarea Lui înaintea Feței Lui.
62:12 Și El îi va chema, Popor sfânt răscumpărat de Domnul. Iar tu vei fi chemată, Dorita _notă_{ căutată } Cetate, și Nepărăsită.