- X
Capitolul 1
1:1
Era un om din Ramataim-Țofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, efratit.
1:2
El avea două neveste: una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea.
1:3
Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se închine înaintea Domnului oștirilor și să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoți ai Domnului.
1:4
În ziua când își aducea Elcana jertfa, dădea părți nevestei sale Penina, tuturor fiilor și tuturor fiicelor pe care le avea de la ea.
1:5
Dar Anei îi dădea o parte îndoită; căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă.
1:6
Potrivnica ei o înțepa deseori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă.
1:7
Și în toți anii era așa. Ori de câte ori se suia Ana la Casa Domnului, Penina o înțepa la fel. Atunci ea plângea și nu mânca.
1:8
Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ano, pentru ce plângi și nu mănânci? Pentru ce ți-este întristată inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?”
1:9
Ana s-a sculat, după ce au mâncat și au băut ei la Silo. Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul din ușorii Templului Domnului.
1:10
και
Și
αυτή
ea
κατώδυνος
era zdrobită de durere
ψυχή
în suflet,
και
și
προσηύξατο
s-a rugat
προς
către
κύριον
Domnul,
και
și
κλαίουσα
plângând
έκλαυσε
a plâns.
1:11
και
Și
ηύξατο
s-a rugat făgăduind
ευχήν
o făgăduință divină,
λέγουσα
spunând,
κύριε
Doamne
Σαβαώθ
Savaot,
εάν
dacă
επιβλέπων
privind
επιβλέψης
vei privi
επί
la
την
ταπείνωσιν
umilința
της
δούλης
roabei
σου
Tale,
και
și
μνησθής
Îți vei aminti
μου
de mine,
και
și
μη
nu o
επιλάθη
vei uita
της
pe
δούλης
roaba
σου
Ta,
και
și
δως
vei da
τη
δούλη
roabei
σου
Tale
σπέρμα
o sămânță
άνδρας
bărbătească,
και
atunci
δώσω αυτόν
îl voi da
ενώπιόν
înaintea
σου
Ta,
δοτόν
dăruit (ro-37)
έως
până în
ημέρας
ziua
θανάτου
morții
αυτού
lui.
και
Și
σίδηρος
brici
ουκ
nu
αναβήσεται
se va ridica
επί
asupra
την
κεφαλήν
capului
αυτού
lui.
ro-37: sau: dedicat
1:12
Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei.
1:13
Ana vorbea în inima ei și numai buzele și le mișca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată
1:14
și i-a zis: „Până când vei fi beată? Du-te de te trezește!”
1:15
Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei, și n-am băut nici vin, nici băutură amețitoare; ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului.
1:16
Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere și supărare m-a făcut să vorbesc până acum.”
1:17
και
Și
απεκρίθη
a răspuns
Ηλί
Eli,
και
și
είπε
a zis
προς
către
αυτήν
ea,
πορεύου
Mergi
εις
în
ειρήνη
pace!
ο
θεός
Dumnezeul
Ισραήλ
lui Israel
δώη σοι
să-ți dea
παν
toată
αίτημά
cererea
σου
ta
ο
pe care
ητήσω
ai cerut-o
παρ΄
de la
αυτού
El.
1:18
η δε
Și ea
είπεν
a zis,
εύρεν
A găsit
η
δούλη
roaba
σου
ta
χάριν
har
εν
în
οφθαλμοίς
ochii
σου
tăi.
και
Și
επορεύθη
a mers
η
γυνή
femeia
την
pe
οδόν
calea
αυτής
ei,
και
și
έφαγε
a mâncat
μετά
cu
του
ανδρός
bărbatul
αυτής
ei,
και
și
έπιε
a băut,
και
și
το
πρόσωπον
fața
αυτής
ei
ου
nu
συνέπεσεν έτι
a mai fost posomorâtă.
1:19
και
Și
ορθρίζουσι
s-au sculat în zori
τοπρωϊ
dis de dimineața,
και
și
προσκύνουσι
s-au închinat
τω
κυρίω
Domnului,
και
și
πορεύονται
au plecat
την
pe
οδόν
calea
αυτών
lor.
και
Și
εισήλθεν Ελκανά
Elcana a intrat
εις
în
τον
οίκον
casa
αυτού
lui
εις
la
Αραμαθαϊμ
Rama,
και
și
έγνω
a cunoscut-o
Άνναν
pe Ana
γυναίκα
femeia
αυτού
lui,
και
și
εμνήσθη
Și-a amintit
αυτής
de ea
κύριος
Domnul,
και
și
συνέλαβε
ea a zămislit.
1:20
και
Și
εγενήθη
s-a făcut
τω
în
καιρώ
vremea
των
ημερών
zilelor,
και
έτεκεν
a dat naștere
Άννα
Ana
υιόν
unui fiu,
και
și
εκάλεσε
a chemat
το
όνομα
numele
αυτού
lui,
Σαμουήλ
Samuel,
λέγουσα
spunând
ότι
că,
παρά
De la
κυρίου
Domnul
παντοκράτορος
Atotputernic
ητησάμην αυτόν
l-am cerut.
1:21
και
Și
ανέβη
s-a urcat
ο
άνθρωπος
omul
Ελκανά
Elcana,
και
și
πας
toată
ο
οίκος
casa
αυτού
lui,
θύσαι
să aducă jertfă
εν
la
Συλώ
Șilo,
την
θυσίαν
jertfa
των
ημερών
zilelor,
και
și
τας
ευχάς αυτού
făgăduințele lui divine.
1:22
και
Și
Άννα
Ana
ουκ
nu
ανέβη
s-a urcat
μετ΄
cu
αυτού
el,
ότι
căci
είπε
a zis
τω
ανδρί
bărbatului
αυτής
ei,
έως
Până
του
αναβήναι
să mă sui
το
cu
παιδάριον
băiețelul,
εάν
voi aștepta până când
απογαλακτίσω αυτό
îl voi fi înțărcat,
και
și
οφθήσεται
se va înfățișa
τω
προσώπω
în fața
κυρίου
Domnului,
και
și
καθήσεται
va locui
εκεί
acolo
έως
până
αιώνος
în veac.
1:23
και
Și
είπεν αυτή
i-a zis
Ελκανά
Elcana,
ο
ανήρ
bărbatul
αυτής
ei,
ποίει
το
ceea ce
αγαθόν
e bine
εν
în
οφθαλμοίς
ochii
σου
tăi;
κάθου
rămâi
έως
până
αν
când
απογαλακτίσης αυτό
îl vei fi înțărcat;
πλην
iar
στήσαι κύριος
Domnul să întărească
το
ceea ce
εξελθόν
a ieșit
εκ
din
του
στόματός
gura
σου
ta.
και
Și
εκάθισεν
a șezut
η
γυνή
femeia,
και
și
εθήλασε
l-a alăptat
τον
pe
υιόν
fiul
αυτής
ei,
έως
până
αν
când
απογαλακτίση αυτόν
l-a înțărcat.
1:24
Când l-a înțărcat, l-a suit cu ea, și a luat trei tauri, o efă de făină și un burduf cu vin. L-a dus în Casa Domnului la Silo: copilul era încă mic de tot.
1:25
Au înjunghiat taurii și au dus copilul la Eli.
1:26
Ana a zis: „Domnul meu, iartă-mă! Cât este de adevărat că sufletul tău trăiește, domnul meu, atât este de adevărat că eu sunt femeia aceea care stăteam aici lângă tine și mă rugam Domnului.
1:27
υπέρ
Pentru
του
παιδαρίου
băiețelul
τούτου
acesta
προσηυξάμην
mă rugam,
και
și
έδωκέ μοι
mi-a dat
κύριος
Domnul
το
αίτημά
cererea
μου
mea,
ο
pe care
ητησάμην
am cerut-o
παρ΄
de la
αυτού
El.
1:28
De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viața lui să fie dat Domnului.” Și s-au închinat acolo înaintea Domnului.