- X
Capitolul 20
20:1
και
Și
ελάλησε
a vorbit
κύριος
Domnul
τω
lui
Ιησού
Iosua,
λέγων
spunând,
20:2
λάλησον
Vorbește
τοις
υιοίς
fiiilor
Ισραήλ
lui Israel,
λέγων
spunând,
δότε
Dați-
υμίν
τας
πόλεις
cetățile
των
φυγαδευτηριών
refugilor
ας
despre care
είπα
am zis
προς
către
υμάς
voi
διά
prin
Μωυσή
Moise,
20:3
φυγαδευτήριον
ca loc de refugiu
τω
pentru
φονευτή
ucigaș,
τω
cel cere
πατάξαντι
a lovit
ψυχήν
un suflet
ακουσίως
neintenționat
άνευ
fără
προνοίας
premeditare;
και
și
έσονται
vor fi pentru
υμίν
voi
αι
πόλεις
cetăți
φυγαδευτήριον
de adăpost,
και
și
ουκ
nu
αποθανείται
va muri
ο
φονευτής
ucigașul
υπό
sub
του
mâna
αγχιστεύοντος
rudei, pentru vărsarea
το
de
αίμα
sânge.
20:4
Ucigașul să fugă într-una din aceste cetăți, să se oprească la intrarea porții cetății și să spună întâmplarea lui bătrânilor cetății aceleia; ei să-l primească la ei în cetate și să-i dea o locuință, ca să locuiască împreună cu ei.
20:5
Dacă răzbunătorul sângelui îl va urmări, ei să nu dea pe ucigaș în mâinile lui; căci fără să vrea a omorât pe aproapele lui și fără să-i fi fost vrăjmaș mai înainte.
20:6
El să rămână în cetatea aceasta până se va înfățișa înaintea adunării ca să fie judecat, până la moartea marelui preot care va fi atunci în slujbă. Atunci, ucigașul să se întoarcă și să intre iarăși în cetatea și în casa lui, în cetatea de unde fugise.”
20:7
και
Și
διέστειλε
a pus deoparte
την
Κεδής
Cadesul
εν
în
τη
Γαλιλαία
Galileea,
εν
în
τω
όρει
muntele
τω
lui
Νεφθαλί
Neftali,
και
și
Σιχέμ
Sihemul,
εν
în
τω
όρει
muntele
τω
lui
Εφραϊμ
Efraim,
και
și
την
πόλιν
cetatea
Αρβόκ
Arba
αύτη
(aceasta
εστί
este
Χεβρών
Hebron)
εν
în
τω
όρει
muntele
τω
lui
Ιούδα
Iuda.
20:8
και
Și
εν
în
τω
πέραν
cealaltă parte
του
a
Ιορδάνου
Iordanului,
Ιεριχώ
lângă Ierihon,
απ΄
spre
ανατολών
răsărit,
έδωκε
a dat
Βοσώρ
Bețerul
εν
în
τη
ερήμω
pustie
εν
în
τω
πεδίω
câmpia
από
din
της
φυλής
seminția
Ρουβήν
lui Ruben,
και
și
την
Ραμώθ
Ramotul
εν
în
τη
Γαλαάδ
Galaad,
εκ
din
της
φυλής
seminția
Γαδ
lui Gad,
και
și
την
Γωλάν
Golanul
εν
în
τη
Βασανίτιδι
Basan,
εκ
din
της
φυλής
seminția
Μανασσή
lui Manase.
20:9
αύται
Acestea
αι
sunt
πόλεις
cetățile
αι
επίκλητοι
desemnate
τοις
πάσιν
tuturor
υιοίς
fiilor
Ισραήλ
lui Israel,
και
și
τω
προσηλύτω
emigrantului
τω
care
προσκειμένω
locuiește
εν
între
αυτοίς
ei,
καταφυγείν
să se adăpostească
εκεί
acolo,
παντί
oricine
παίοντι
a lovit
ψυχήν
un suflet
ακουσίως
neintenționat,
ίνα
ca
μη
să nu
αποθάνη
moară
εν
de
χειρί
mâna
του
αγχιστεύοντος
rudei pentru vărsarea
το
de
αίμα
sânge,
έως
până
αν
când
καταστή
va fi pus
έναντι
înaintea
της
συναγωγής
congregației
εν
pentru
κρίσει
judecată.