- X
Capitolul 39
39:1
Ιωσήφ δε
Și Iosif
κατήνεχθη
a fost dus
εις
în
Αίγυπτον
Egipt.
και
Și
εκτήσατο αυτόν
l-a cumpărat
Πετεφρής
Potifar
ο
ευνούχος
( eunucul
Φαραώ
lui faraon,
ο
αρχιμάγειρος
mai-marele gărzii,
ανήρ
bărbat
Αιγύπτιος
egiptean),
εκ
din
χειρών
mâine
Ισμαηλιτών
ismaeliților
οι
care
κατήγαγον αυτόν
îl aduseseră
εκεί
acolo.
39:2
και
Și
ην κύριος
Domnul era
μετά
cu
Ιωσήφ
Iosif.
και
Și
ην
el era
ανήρ
un bărbat
επιτυγχάνων
care reușea.
και
Și
εγένετο
a ajuns trăiască
εν
în
τω
οίκω
casă
παρά
lângă
τω
κυρίω
domnul
αυτού
lui
τω
Αιγυπτίω
egipteanul.
39:3
ήδει δε
Și a văzut
ο
κυριός
domnul
αυτού
lui
ότι
ο
κύριος
Domnul
ην
era
μετ΄
cu
αυτού
el,
και
și
όσα εάν
toate câte le
ποιή
făcea,
κύριος
Domnul
ευοδοί
le sporea prosperând
εν
în
ταις
χερσίν
mâinile
αυτού
lui.
39:4
Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai mare peste casa lui și i-a încredințat tot ce avea.
39:5
De îndată ce Potifar l-a pus mai mare peste casa lui și peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului, din pricina lui Iosif; și binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la câmp.
39:6
και
Și
επέτρεψε
a dat în grijă
πάντα
tot
όσα
cât
ην
era
αυτώ
al lui,
εις
în
χείρας
mâinile
Ιωσήφ
lui Iosif.
και
Și
ουκ
nu
ήδει
știa
των
de cele
καθ΄
ale
εαυτόυ
lui însuși
ουδέν
nici măcar un lucru,
πλην
în afară
του
de
άρτου
pâinea
ου
pe care o
ήσθιεν
mânca
αυτός
el.
και
Și
ην
era
Ιωσήφ
Iosif
καλός
plăcut
τω
la
είδει
statură,
και
și
ωραίος
splendid
τη
la
όψει
vedere
σφόδρα
foarte mult.
39:7
După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif și a zis: „Culcă-te cu mine!”
39:8
El n-a voit și a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă și mi-a dat pe mână tot ce are.
39:9
El nu este mai mare decât mine în casa aceasta și nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că ești nevasta lui. Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”
39:10
ηνίκα δε
De fiecare dată însă când
ελάλει
vorbea ea
τω
lui
Ιωσήφ
Iosif,
ημέραν
zi
εξ
de
ημέρας
zi,
και
și
ουχ
el nu
υπήκουεν
a ascultat-
αυτή
o
καθεύδειν
să se întindă în pat
μετ΄
cu
αυτής
ea,
του
pentru
συγγενέσθαι
a se împreuna cu
αυτή
ea.
39:11
Într-o zi, când intrase în casă ca să-și facă lucrul și când nu era acolo niciunul din oamenii casei,
39:12
ea l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!” El i-a lăsat haina în mână și a fugit afară din casă.
39:13
και
Și
εγένετο
s-a întâmplat,
ως
cum
είδεν
a văzut ea
ότι
că el,
καταλιπών
lăsându-și
τα
ιμάτια
hainele
αυτού
lui
εν
în
ταις
χερσίν
mâinile
αυτής
ei,
έφυγε
fugise,
και
și
εξήλθεν
ieșise
έξω
afară,
39:14
και
εκάλεσε
a chemat
τους
pe cei ce
όντας
erau
εν
în
τη
οικία
casă,
και
și
είπεν αυτοίς
le-a zis,
λέγουσα
spunând,
ίδετε
Uitați-vă,
εισήγαγεν ημίν
ne-a adus
παίδα
un servitor
Εβραίον [gr-16]
evreu
εμπαίζειν
ca să-și bată joc
ημίν
de noi.
εισήλθε
A intrat
προς
la
με
mine,
λέγων
spunând,
κοιμήθητι
Culcă-te
μετ΄
cu
εμού
mine!
και
Și
εβόησα
eu am țipat
φωνή
cu glas
μεγάλη
mare!
gr-16: Εβραίον: "evreu", prima ocurență în SEP; TM: הָעִבְרִ֑י (‛ibrı̂y, H5680)
39:15
Și, când a văzut că ridic glasul și strig, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.”
39:16
Și a pus haina lui Iosif lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui.
39:17
Atunci i-a vorbit astfel: „Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-și bată joc de mine.
39:18
Și, cum am ridicat glasul și am țipat, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.”
39:19
După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău”, stăpânul lui Iosif s-a mâniat foarte tare.
39:20
και
Și
λαβών
luându-l
ο
κύριος
domnul
Ιωσήφ
pe Iosif,
ενέβαλεν αυτόν
l-a aruncat
εις
în
το
οχύρωμα
fortăreață,
εις
în
τον
τόπον
locul
εν
în
ω
care
οι
δεσμώται
prizonierii
του
βασιλέως
împăratului
κατέχονται
erau ținuți,
εκεί
acolo
εν
în
τω
οχυρώματι
fortăreață.
39:21
και
Și
ην κύριος
Domnul era
μετά
cu
Ιωσήφ
Iosif,
και
și
κατέχεεν
a revărsat asupra
αυτού
lui
έλεος
milă;
και
și
έδωκεν αυτώ
i-a dat
χάριν
să aibă trecere
εναντίον
înaintea
του
αρχιδεσμοφύλακος
mai marelui temniței.
39:22
Și mai marele temniței a pus sub privegherea lui pe toți întemnițații care erau în temniță. Și nimic nu se făcea acolo decât prin el.
39:23
Mai marele temniței nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că Domnul era cu el. Și Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.