Geneza 37
37:1
37:2
37:3 Iacov însă a iubit pe Iosif mai mult decât pe toți fiii lui, căci fiu al senectuții îi era; și a făcut pentru el o tunică pestriță.
37:4 Și văzând frații lui că-l îndrăgea tatăl lor dintre toți fiii lui, l-au urât, și nu puteau să-i vorbească sub nicio formă în mod pașnic.
37:5 Și visând Iosif un vis, l-a făcut cunoscut fraților lui.
37:6 Și le-a zis, Ascultați visul acesta pe care l-am visat.
37:7 Mi se părea că voi legați snopi în mijlocul câmpului. Și s-a ridicat snopul meu, și stătea drept; și înconjurându-l snopii voștri, s-au închinat snopului meu.
37:8
37:9
37:10
37:11
37:12 Și se duseseră frații lui să pască oile tatălui lor la Sihem.
37:13 Și Israel a zis lui Iosif, Oare frații tăi nu pasc turmele în Sihem? Vino, te voi trimite către ei. Iar el i-a zis, Iată-mă.
37:14 Și i-a zis Israel, Mergând, vezi dacă sunt sănătoși frații tăi, și oile, și adu-mi vești. Și l-a trimis din valea Hebron. Și el a venit la Sihem.
37:15 Și l-a găsit un om, pe când rătăcea el în câmpie, și l-a întrebat omul acela, spunând, Ce cauți?
37:16 Și el a zis, Pe frații mei îi caut; spune-mi unde pasc ei turmele.
37:17 Și i-a zis omul acela, Au plecat din locul acesta. Căci i-am auzit spunând, Să mergem la Dotan. Și Iosif s-a dus după frații lui, și i-a găsit la Dotan.
37:18 Și ei l-au pândit de departe, înainte să se apropie el de ei. Și ei s-au purtat cu ticăloșie ca să-l omoare.
37:19 Și a zis fiecare către fratele lui, Iată, visătorul acesta vine spre noi.
37:20 Acum deci, veniți să-l omorâm, și să-l aruncăm într-una din gropile puțurilor! Și o să spunem, O fiară cumplită l-a devorat! Și o să vedem ce o să fie cu visele lui.
37:21 Și auzind Ruben, l-a scăpat din mâinile lor, și a zis, Să nu-l lovim luând-i până și sufletul.
37:22 Și le-a zis Ruben, Să nu vărsați sânge! Aruncați-l într-una din gropile puțurilor acestora, cele din pustie, și mâna să nu o ridicați asupra lui -- așa încât să-l scape din mâinile lor, și să-l dea înapoi tatălui lui.
37:23 Și s-a întâmplat atunci când a venit Iosif la frații lui, l-au dezbrăcat pe Iosif de haina cea pestriță, pe care o avea înfășurată peste el.
37:24 Și luându-l, l-au aruncat în groapa puțului. Și puțul era gol, apă nu avea.
37:25 Și au șezut să mănânce pâine. Și ridicându-și ochii, au văzut, și iată, niște nomazi ismaeliți, venind din Galaad, cu cămilele lor pline de multe feluri de tămâie, și alifie, și balsam. Și traversau coborând în Egipt.
37:26 Și a zis Iuda către frații lui, Ce folos avem dacă-l omorâm pe fratele nostru, și ascundem sângele lui?
37:27
37:28
37:29
37:30
37:31
37:32
37:33 Și a recunoscut-o, și a zis, Veșmântul fiului meu este, o fiară cumplită l-a devorat, o fiară l-a răpit pe Iosif.
37:34
37:35
37:36